Epoca de aur a notorietatii

Cred ca exista un soi de mediocritate in notorietate. Vorbesc despre acea notorietate mai putin notorietate, foarte stralucitoare, superba chiar, despre acel tip de notorietate care-ti vine ca un toc in frunte, despre notorietatea agresiva. Notorietatea agresiva este unul dintre cele mai mari pacate mediatice, daca e sa ignoram intru totul pacatul enorm al neghiobizarii in masa. Este un pacat, daca vreti, enormisor. Sau enormulet.

Pentru ca promovarea agresiva a unei persoane o trece pe aceasta din spatiul normalitatii in tarcul stramt al pseudoidolatriei. Exemplu: iei o figura publica, o pui sa faca inconjurul tarii, o conjuri la istovitoare sesiuni de autografe, o bagi in casa omului emotionat c-o vede, caruia ii dai la schimb un di-vi-di sau altceva (un aragaz, o busola, un mileu, o sapca), dupa care il lasi pe acesta, pleostit de un orgasm naucitor, sa-si soarba limfa emotiei, singur, in bucatarie, dupa ce vedeta ii va fi parasit casa. Ah, ca bine mai e sa fii idol in lumea asta!

Trambalatul asta al omului public seamana bine de tot cu plimbatul din oras in oras al sectelor religioase, cu scopul de a face prozelitism. Am observat ca oamenii stiu sa idolatrizeze si idolatrizeaza cu profesionalism. Da-le doar o figura publica si-ai nascut un zeu. Emotia oamenilor, desi indusa cu buna-stiinta, e sincera. Inima lor bate sincer, cu putere. Fata li se lumineaza sincer cand vad vedeta. La randul ei, dupa obositorul travaliu turistic, vedeta va capata anvergura unui zeulet, gata sa-si incaseze ovatiile, gata sa se joace de-a sinceritatea in priviri la televizor, gata sa-si ocupe noul fotoliu pentru care a transpirat o vara intreaga.

Si, uite-asa, ajunge figura publica de o notorietate cumva respingatoare. Unul prea putin dispus sa idolatrizeze orice i se da va gasi ca vedeta "de tip nou" nu mai are nici un chichirez de vreme ce si-a ridicat prea usor fusta mediatica de sub care dadea atat de bine. E nasol sa-i vezi toate alea vedetei. Vedeta care n-are si ea un secret cat de mic ascuns in jartiera se cheama ca nu mai are pe vino-ncoa’.

Dar, cine stie, poate ca intram intr-o noua era a mediatizarii. Poate ca in curand vom ridica noua cortina a mediatizarii, vom asista la Epoca de Aur a Notorietatii. Il vom descoperi pe noul Om Nou. Ii vom construi, special pentru el, un tron colosal de pe care sa ne trimita bezele portocalii facute pe calculator, iar noi, in umila noastra sufragerie, vom juisa abundent de un nou tip de placere - placerea ca avem si noi un zeu langa noi, ca idolatrizam si noi o data cu toata lumea, ca suntem asadar in rand cu ea, ca suntem, nu-i asa, in tendinte.