x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„Eu mă simt ce sunt: fluture în lesă de aur”

0
Autor: Rozana Mihalache 03 Dec 2010 - 16:48
„Eu mă simt ce sunt: fluture în lesă de aur” Lucian Alecu/Jurnalul Naţional

140917-la-mircea-albulescu-wo5f0058.jpg.jpgNu ştiam că Mircea Albulescu o să fie prezent, aşa că mi s-au tăiat picioarele când l-am văzut. Ţinea mâinile la spate şi se uita pe fereastră. Bizar, primul meu gând a fost că părea chiar mai înalt decât pe scenă. După interviu, ne-am încrucişat calea întâmplător pe hol.

–”Incotro?”. Îi răspund că spre Romană, dar că trebuie să ies prin altă parte, să-mi recuperez buletinul. –”şi eu merg tot într-acolo, bine, hai că ocolesc, ce nu fac eu pentru tine, vezi?”. –”Minunat! Mergem?”. „Ha, acum îmi dai şi ordine? Hai că-mi place! După ce că te-am aşteptat două ore…”. –”Nu e vina mea că a nins şi în plus, eu v-am aşteptat 21 de ani!”

Pe drum l-am ţinut de braţ. Mircea Albulescu mă susţinea să nu alunec pe zăpada care se aşezase deja binişor, cu tocurile mele de 10. „De ce te-oi fi încălţat aşa nu ştiu, deşi rău nu-ţi stă. Eu te las aici (lângă No-ttara). Mi-ar plăcea să te revăd întreagă, deci ai grijă să nu-ţi rupi picioarele până la Studio”.

I-am dat cu greu drumul la braţ şi l-am privit cum traversează. Fulgi imenşi de zăpadă mi se prindeau în păr şi în gene, dar pentru câteva momente am rămas nemişcată în mijlocul străzii.

Un an mai târziu…

„Ce fac azi? Aştept o fată să vină să-mi ia interviu. Trebuia să ne vedem la 10, dar a ajuns mai devreme. Noroc că eram pregătit.”

Mă adăsta îmbrăcat în negru şi cu acea sclipire în priviri care farmecă şi intrigă totodată.

M-am aşezat cuminte pe un scaun în biroul său, cu pereţii acoperiţi de fotografii de familie şi fotografii din spectacole.

Mă întreabă de ce m-am descălţat şi îmi oferă ceva de băut. Accept un suc de grapefruit.

Se aşază în faţa mea şi îşi împreunează mâinile. Nu-l întreb nimic. Nu vreau să se retragă într-o cochilie numai de el ştiută. Vreau să-i ascult sufletul.

Şi aşa, încet-încet, am învăţat că îi plac florile în ghiveci pentru că „sunt altceva, stabileşti o altă le­gă­tură cu ele”, ghiveciul călugăresc şi ciorba acră, „da' acră!” de pui. Nu prea ştie să gătească şi nu se dă în vânt după dulciuri. „Ah, şi mai e ceva ce nu fac deloc, nu calc, deşi ştii cum se spune, cocoşul calcă. 1, 2, 3, 4…”, nu­mără în timp ce scoate sucul din frigider şi numără din nou cât îl toarnă în pahar. „Poţi să te plimbi prin casă pe unde vrei”.

În sufragerie descopăr o pendulă de perete care in­di­că ora greşit – „intenţionat, să păcălesc femeile” – şi trei portrete care înfăţişează trei Mircea Albulescu di­feriţi. Eu îl prefer pe cel de lângă mine. Care încă nu ştiu dacă e Mircea cât e Iorgu şi dacă e Iorgu cât e Albulescu. Dar, cert e că şi Mircea, şi Iorgu, şi Albulescu urăsc singurătatea. „Nu doresc nimănui singurătatea”.

„Nu-mi place să mă confesez. Dacă mă confesez, o fac în fiecare seară la teatru, prin spectacolele mele. Cred că sunt lucruri care au trăit cu tine şi e obligatoriu să moară cu tine. Cât despre faptul că uneori mă re­pet în interviuri… o viaţă am şi pe asta o povestesc. Trebuie să povesteşti despre ce trăieşti. M-am născut pe Strada Libertăţii, la poalele Mitropoliei. Tatăl meu pro­ve­nea dintr-o familie săracă şi mai avea încă 4 fraţi. Când a venit vremea să meargă la şcoală, n-au mai fost bani şi pentru el, aşa că a fost trimis cu capra. Nu cu ca­pre­le, cu capra. Dar a avut o şansă extraordinară. A venit o rudă în vizită, plutonier de la Piteşti, care vă­zându-l răsărit a spus că vrea să-i poarte el de grijă şi să-l trimită la şcoală. şi aşa tata a ajuns copil de trupă şi apoi a fost dat la fanfară şi a învăţat să cânte la flaut. Armata i-a finanţat studiile, inclusiv Conservatorul şi a ajuns dirijor. Dirijor de fanfară miliară, pentru că a trebuit să se întoarcă în armată”. Se ridică de pe scaun şi deschide geamul. „Să-mi spui dacă ţi-e frig”, „Mi-e bine, mulţumesc”. „Şi eu care credeam că trebuie să mă străduiesc mai mult ca să te fac să te simţi bine.”

Îl întreb care a fost cel mai intens şi mai emoţionant moment din viaţa sa şi îmi răspunde ferm şi fără ezitare: „ziua de mâine”. Şi atunci am înţeles de ce sclipirea din priviri.

„Tropăi pe scenă din 1950. Merg la teatru cu o oră şi jumătate înainte de spectacol, ca să mă obişnuiesc din nou cu personajul şi apoi îl las în urmă, iese din mine, pe drumul înapoi spre casă. Nu fac parte din acea categorie de actori care rămân tot timpul în personaj, «trăiştii» cum le spun eu (…). Dumnezeu stă cu o palmă deasupra capului meu. Când mă ridic eu, se ridică şi el. Şi sunt convins că are un funcţionar care se ocupă cu artele (deşi nu ştiu ce sfânt ar putea fi) şi se sfătuieşte cu acesta. Mie mi-a spus: «Bă, vino-ncoa’, fă-te actor şi slu­jeşte-Mă ca să bucuri oa­me­nii.»„

Îmi amintesc de audiobook-ul „Fluture în lesă de aur”, în care îşi declamă textele din volumul cu acelaşi nume. „De ce «fluture în lesă de aur»?”. „E această alăturare de cuvinte – fluture, lesă, aur – care aparent nu au nici o legătură, dar cumva au sens.”

Se întoarce puţin cu scaunul în spate şi ia din raftul bibliotecii cartea. Pe ultima copertă este o fotografie alb-negru (din „Cabotinul”) în care scoate limba.

Începe să-mi citească. Vers după vers, cuvânt după cuvânt, mă las purtată în alt timp, în altă viaţă. În definitiv, eu mi-am dorit să-i ascult sufletul… „Nu vă opriţi.”

Recită în continuare şi zâmbeşte ca un copil, apoi se uită la mine şi-mi spune: „Mă joc”…

Citeşte mai multe despre:   arte

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Expoziții ale muzeelor românești în luna Iulie

Expoziții ale muzeelor românești în luna Iulie
Galerie Foto „Nicolae Grigorescu și poetica imaginii”. Un medalion expozițional compus din șase tablouri pictate de Maestrul Artei Românești – Nicolae Grigorescu, expuse la Palatul Suțu, vor completa expoziția temati...

Ediţie specială Bucureştii lui Caragiale: Parcul Cişmigiu devine scena teatrelor bucureştene

Ediţie specială Bucureştii lui Caragiale: Parcul Cişmigiu devine scena  teatrelor bucureştene
         Două luni de teatru în aer liber, oferit de festivalul „Bucureştii lui Caragiale”: după o lungă perioadă de cultură online, bucureştenii vor avea din nou...

Vara Filarmonicii deschide publicului două terase ale Sălii Thalia

Vara Filarmonicii deschide publicului două terase ale Sălii Thalia
Galerie Foto Cel mai tânăr proiect al Filarmonicii Sibiu – ”CONCERTE PE ACOPERIȘ” - debutează sâmbătă, 11 iulie 2020 și va include 12 evenimente programate pe Esplanada și terasele Sălii Thalia. În 26 iulie este prog...

În slujba războiului. Alianța secretă dintre astrofizică și armată de Neil deGrasse Tyson

În slujba războiului. Alianța secretă dintre astrofizică și armată de Neil deGrasse Tyson
Reputatul om de ştiinţă american Neil deGrasse Tyson şi coautoarea Avis Lang descriu pe larg felul în care metodele şi instrumentele astrofizicii au fost utilizate în slujba războiului de-a...

Corul Madrigal deschide seria concertelor din Stagiunea estivală 2020

Corul Madrigal deschide seria concertelor din Stagiunea estivală 2020
Duminică, 19 iulie 2020, ora 21:00, Corul Național de Cameră “Madrigal – Marin Constantin”, dirijat de Anna Ungureanu, deschide seria concertelor estivale cu evenimentul “Hora staccato” – Concert...

Vara Magică începe la Bucureşti în aer liber, în Curtea Ateneului Român, pe 15 iulie

Vara Magică începe la Bucureşti în aer liber, în Curtea Ateneului Român, pe 15 iulie
Pentru prima dată în aer liber, Festivalul Internațional „Vara Magică” invită pentru a noua vară consecutiv iubitorii de muzică clasică aflați în București în această vară să vină la seria...

„Fantomele fiordului”, un excelent serial din genul „Nordic noir”

„Fantomele fiordului”, un excelent serial din genul „Nordic noir”
Galerie Foto Din 13 iulie, TVR 1 difuzează, în premieră în România, unul dintre cele mai apreciate seriale din genul „Nordic noir" şi cea mai scumpă producţie de televiziune realizată vreodată în Islanda: ne...

Casa Artelor Dinu Lipatti îşi redeschide porţile şi invită publicul la festivalul Mozartissimo

Casa Artelor Dinu Lipatti îşi redeschide porţile şi invită publicul la festivalul Mozartissimo
Primăria Municipiului București, prin Casa Artelor „Dinu Lipatti”, organizează cea de-a  IV-a Ediție a Festivalului „Mozartissimo”, vineri, sâmbătă și duminică - 17, 18 și 19 iulie 2020, în aer li...

Ce urmeaza dupa pandemie? 43 de experti fac o analiza la cald in volumul „Lumea de maine”

Ce urmeaza dupa pandemie? 43 de experti fac o analiza la cald in volumul „Lumea de maine”
Curtea Veche Publishing si think tank-ul New Strategy Center au publicat un volum-cheie despre cele mai acute intrebari ale prezentului si cele mai mari probleme legate de viitorul post-COVID-19. „Lumea de...

Clasic e fantastic. 10 ani

Clasic e fantastic. 10 ani
Asociația „Clasic e fantastic” anunță apariția volumului Clasic e fantastic. 10 ani. Timp de 10 stagiuni, pe scena Sălii mari a Ateneului Român și, la început, pe scena Sălii de operă a...

A apărut revista “FILM” nr 2/2020

A apărut revista “FILM” nr 2/2020
          Noul număr al revistei “Film” apare , după perioada de izolare  generată de pandemie şi  în zilele unui început de relaxare cu dilatări şi...

10 iulie – Ziua Muzeului Naţional Cotroceni

10 iulie – Ziua Muzeului Naţional Cotroceni
Muzeul Național Cotroceni aniversează 29 de ani de existență în spațiul cultural românesc.             Înființat în anul 1991, prin Hotărârea...

Martin Scorsese susține programul CINEVARA al Fundației9. Proiecția de joi de la Rezidența BRD Scena9: Black Girl, „primul film al Africii subsahariene”

Martin Scorsese susține programul CINEVARA al Fundației9. Proiecția de joi de la Rezidența BRD Scena9: Black Girl, „primul film al Africii subsahariene”
Joi, 16 iulie, de la ora 21.00, în grădina Rezidenței BRD Scena9 (Str. I.L. Caragiale 32), va fi proiectat filmul artistic senegalez Black Girl, regizat și scris de Ousmane Sembène, în cadrul programului de proiec

Atelierele Walk & Shoot 2020 – artă fotografică și explorare urbană

Atelierele Walk & Shoot 2020 –  artă fotografică și explorare urbană
La intersecția dintre artă fotografică și explorare urbană, Walk & Shoot propune în această vară cinci ateliere coordonate de unii dintre cei mai cunoscuți fotografi români: Cristian Crisbășan, Cornel...

Medalion excepțional: „Nicolae Grigorescu și poetica imaginii”

Medalion excepțional: „Nicolae Grigorescu și poetica imaginii”
Muzeul Municipiului București vă invită să admirați, în perioada 15 iulie – 16 august 2020, la Palatul Suțu, un număr de șase tablouri pictate de Nicolae Grigorescu, care se adaugă și completează, într-un...
Serviciul de email marketing furnizat de