Evanghelia dupa Einstein

M-am gandit ce ti-e si cu fotonii astia. Unul nu sta locului, toti se misca intr-o parte si-ntr-alta, ca apucatii. Vorbeam intr-o seara recenta cu prietenii mei, astrofizicienii, si uite-asa am ajuns sa ma gandesc, privindu-l pe Banica dat pe "mute", ca, daca fotonii astia n-ar fi stat locului, noi, oamenii nevinovati, cu sete de cultura si stiinta, n-am mai putea vedea la televizor badilenguigiul lui. Adica al lui Banica.

Vedem ceea ce vedem, recte inelul de pe degetul mijlociu al lui Banica, pentru ca toate corpurile emit lumina, adica radiatii electromagnetice, adica pachete de energie, adica fotoni, ce sa mai atata. Un foton nu exista decat daca se misca, deci nu-l putem vedea pe Banica decat datorita miscarii sale continue. Adica nu miscarii continue a lui Banica, ci a fotonului.

In fiecare secunda a acestei existente vizibile, neobositul foton face posibila lumina in cele mai variate forme cu putinta. Din perspectiva luminii, intre filmele americane de duzina si un rialiti-sou cu Iri Columbeanu in rolurile principale nu e nici o diferenta. Potrivit uneia dintre teoriile lui Einstein, energia transportata de foton e direct proportionala cu frecventa radiatiei sale, iar fasciculele luminoase se curbeaza atunci cand se propaga in vecinatatea unui corp ceresc cu forta gravitationala mare, de unde ideea aproape poetica, i-as spune, ca spatiul este curb.

Daca lumina e materie, daca spatiul e curb si daca Pamantul e rotund, rezulta, cu putin efort de imaginatie, ca, in fiecare secunda a existentei noastre, noi stam cu capul in jos sau cel putin aplecati tot timpul, pe un fel de minge care se invarte constant si care-ti face vaj in cap. In plus, subliminal, chestia asta ar putea sa ne mai induca si dureri atroce de sale.