Jurnalul National: Ne puteti da, va rog, cateva detalii despre programul dumneavoastra de lucru? Cum arata o zi de munca din viata unui scriitor?

Michael Cunningham: Am un program de lucru destul de regulat si nici pe departe intr-atat de interesant. Ma scol devreme, merg pe jos pana la biroul meu din New York, care e la vreo 15 minute distanta de casa, si ma apuc direct de lucru. Nu-mi verific mesajele telefonice si nici e-mail-ul. Lucrez cel putin patru ore. In unele zile merge bine, in altele mai putin, dar indiferent de asta, patru ore nu ma misc de la birou. In zilele mele bune lucrez cate sase sau sapte ore, uneori chiar mai mult. Iar in celelalte zile (care continua sa apara cu o frecventa enervanta) abandonez dupa respectivele patru ore si... incep sa-mi verific mesajele telefonice, e-mail-urile si asa mai departe. Lucrez sase zile pe saptamana. Intotdeauna imi las duminica libera. Cand nu lucrez, nu ma gandesc catusi de putin la scris. N-am mania de a mazgali fraze pe cutii de chibrituri, servetele sau altceva de genul asta. Fie scriu, fie nu. Se pare ca am nevoie de toate orele alea in care NU scriu, ca sa ma pot aseza la birou si deschide din nou computerul, cu forte noi si gata de lucru in fiecare dimineata.

Freddie Mercury, Martin Scorsese, Mick Jagger

Ati inceput deja lucrul la o noua carte? Ne puteti spune despre ce va fi vorba?

Voi incepe sa lucrez la un nou roman din iarna. Am nevoie de cateva luni inainte sa ma pot apuca de altul. Imi trebuie timp sa ma distantez de cartea pe care tocmai am terminat-o, sa-mi fac ordine in minte si abia apoi pot sa incep din nou lucrul. Am o idee pentru un nou subiect de roman, dar inca n-as putea sa fiu foarte specific. Intre timp lucrez la cateva scenarii. Mai am inca de scris la adaptarea partii a treia din "Zile exemplare", o poveste science-fiction, cu Julianne Moore in rol principal, minunata actrita din "Orele". Si tocmai am terminat de rescris un scenariu pentru Julia Roberts, inca n-am hotarat care va fi titlul - e vorba de o comedie neagra despre o tanara vaduva care incearca sa-si ia viata de la capat. Dupa ce voi termina cu adaptarea la "Zile exemplare", am de gand sa lucrez la un story despre Freddie Mercury (solistul trupei Queen) si apoi sa scriu un scenariu original despre industria muzicala pentru Martin Scorsese si Mick Jagger.

Pe IMDB se anuntase ca ati jucat un rol in figuratie la "Orele" (barbatul din fata florariei). E adevarat? Cum s-a intamplat asta? A avut vreo semnificatie anume sau a fost doar de "amorul artei"?

Steven Daldry, regizorul filmului, m-a intrebat daca nu vreau sa joc si eu in "Orele" si am zis ca da. Scurta mea aparitie n-are nici un inteles ascuns, in afara dorintei mele de a fi descoperit si de a deveni o noua stea de cinema, desi, cu parere de rau, trebuie sa recunosc ca nu mi s-a facut nici un fel de oferte.

De la Pulitzer la Oscar

O intrebare care probabil v-a fost pusa de multe ori: cum v-ati simtit cand ati aflat ca sunteti castigator al Premiului Pulitzer si cand "Orele" a fost nominalizat pentru noua premii Oscar?

Am fost complet uimit de Premiul Pulitzer. Nu e falsa modestie. "Orele" pur si simplu nu mi se paruse genul de carte care sa primeasca Pulitzerul, un premiu ce tinde de obicei sa ajunga la tot felul de saga americane naucitoare. Desi am ceva indoieli despre meritul cartii mele, mi se pare o veste cu siguranta imbucuratoare faptul ca o poveste despre trei femei, din care una este Virginia Woolf, a fost considerata demna de acest premiu american prestigios. Asta inseamna, cel putin pentru mine, ca notiunea de literatura americana - de poveste americana, prin excelenta - s-a extins intr-o asemenea masura, incat a reusit sa includa o gama ceva mai diversificata de povesti si personaje.

Nominalizarile la Oscar au fost in schimb mai putin surprinzatoare, avand in vedere ca filmul este foarte frumos si emotionant (imi este permis sa spun asta, pentru ca am avut foarte putin de-a face cu el), si nu sunt chiar asa de multe filme americane care sa poata fi usor descrise in termeni de "frumos" si "emotionant". As putea spune ca am fost placut impresionat, incantat sa vad ca juriul a primit filmul cu atat entuziasm. M-am bucurat foarte mult, in special, pentru Oscarul primit de Nicole Kidman (desi, dupa parerea mea, si celelalte doua actrite principale ar fi meritat sa-l primeasca). La vremea aceea, Nicole nu era inca, neaparat, luata in serios ca actrita. Era vazuta mai degraba ca un fel de starleta - o figura draguta, lipsita intrucatva de profunzime. Mi-a parut bine, a fost minunat s-o vad ridicandu-se la adevarata ei valoare, cu ocazia rolului lui Virginia Woolf, si reusind sa dovedeasca lumii cat de talentata e intr-adevar.

ROMANELE LUI CUNNINGHAM

Michael Cunningham s-a nascut in 1952 in Cincinnati (Ohio). Studiaza literatura si pictura la Stanford University, dupa care se inscrie la cursurile de creative writing de la Iowa. Publica mai multe povestiri in reviste literare. Primul sau roman, "O casa la capatul lumii" (1990), este aclamat de critica literara. Romanul "Orele" cunoaste un succes rasunator, fiind laureat un an mai tarziu cu Premiul Pulitzer si PEN/Faulkner Award. In 2002, ecranizarea romanului, cu Nicole Kidman in rolul principal, este distinsa cu cele mai prestigioase premii din lumea filmului, inclusiv Premiul Oscar.

ZILE EXEMPLARE

Volumul "Zile exemplare", consi-derat deja unul dintre marile romane americane ale inceputului de mileniu, a aparut si in Romania si este alcatuit din trei povesti a caror actiune se des- fasoara in momente istorice diferite, la fel ca in "Orele". De data aceasta, liantul naratiunii este poezia lui Walt Whitman. "Cunningham investigheaza in profunzime experientele umane esentiale: compasiunea, solidaritatea, arta - cu alte cuvinte, infinitele manifestari ale iubirii", scrie LA Times. La Editura Polirom au aparut: "Orele" (2003), "O casa la capatul lumii" (2005) si "Zile exemplare" (2006).

Multumim Editurii Polirom pentru ajutorul dat la realizarea interviului.