Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La iniţiativa Misiunii Permanente a României pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite şi a Institutului Cultural Român din New York, în perioada 25-29 martie sediul ONU din New York găzduiește expoziţia Atlasul frumuseţii a fotografei românce Mihaela Noroc. Expoziţia a fost inaugurată în data de 25 martie de către Reprezentantul Permanent al României la Naţiunile Unite, ambasadorul Ion Jinga, împreună cu directorul Institutului Cultural Român din New York, Dorian Branea, în prezenţa unui mare număr de membri ai corpului diplomatic acreditat la ONU.
Ambasadorul Ion Jinga a afirmat că, prin intermediul acestei expoziţii, România îşi doreşte să transmită un mesaj de toleranţă şi respectare a diversităţii, precum şi de promovare a drepturilor femeilor, evenimentul desfăşurându-se imediat după lucrările Comisiei ONU pentru Statutul Femeii. Reprezentantul României la ONU a apreciat autenticitatea proiectului Mihaelei Noroc şi relevanţa prezentării unor portrete de femei din diferite ţări, culturi, comunităţi, rase sau religii la sediul Organizației Naţiunilor Unite din New York, care reflectă la rândul său aceeaşi diversitate.
Directorul Institutului Cultural Român din New York, Dorian Branea, a vorbit despre cele trei dimensiuni ale proiectului Atlasul frumuseţii, care trimite la ideea de frumusețe feminină descoperită în diversitatea formelor sale, reflectând în același timp diversitatea culturală a mediilor din care provin femeile portretizate și, nu în ultimul rând, deschizându-se către o dimensiune filozofică referitoare la aspectul nenormat, necanonic al frumuseții pur și simplu.
Activitatea fotografei Mihaela Noroc a devenit cunoscută în special prin intermediul canalelor de social media. Mihaela şi-a început studiile de Foto-Video la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. În 2012, după mai mulţi ani de activitate în diverse domenii, a decis să-şi concentreze toată energia asupra primei sale iubiri: fotografia. O călătorie în Etiopia, unde a descoperit chipuri feminine de o mare atractivitate, a inspirat-o să demareze proiectul Atlasul frumuseţii, care s-a dovedit ulterior extrem de popular, lansându-i cariera internaţională.
Mihaela Noroc a călătorit în peste 50 de țări, fotografiind femei din toate mediile sociale. Demersul tinerei românce a devenit cunoscut în întreaga lume și s-a transformat într-o carte de succes publicată în mai multe limbi.
Această colecție impresionantă de portrete și povești e o pledoarie pentru demnitate, diversitate, autenticitate și mai ales pentru puterea de a accepta și descoperi frumusețea din noi și din ceilalți.
„În carte sunt multe imagini și povești care n-au apărut niciodată. Atlasul Frumuseții. Femeile lumii în 500 de portrete nu e varianta tipărită a paginii de facebook, ci mult mai mult decât atât. Sunt bucuroasă că ediția românească nu va fi o simplă traducere a celei din limba engleză. Am adăugat câteva imagini noi, am lucrat la texte, am creat o nouă copertă și sper că albumul va avea la fel de mult succes acasă, pe cât a avut și peste hotare”, mărturiseşte Mihaela Noroc.
Atlasul frumuseţii este o emoţionantă călătorie în imagini şi poveşti de viaţă din toate colţurile lumii şi a devenit un adevărat fenomen. Proiectul Mihaelei Noroc e urmărit de aproape un milion şi jumătate de oameni pe reţelele de socializare şi e prezent des în media internaţională.
Mihaela Noroc se destăinuie: „Mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții în București, capitala României, un loc situat, în linii mari, la distanțe egale de Europa de Vest, Asia și Africa. Perioada anilor 1990, care a coincis cu anii copilăriei mele, a fost mai degrabă dificilă în Europa de Est, din cauza sărăciei și a șomajului. Așa se face că familia mea s-a mutat adesea. Aproape în fiecare an mergeam la altă școală, schimbam cartierul în care locuiam și îmi făceam prieteni noi. Atunci nu-mi plăcea deloc că trebuia să las în urmă un grup de prieteni și să-mi fac alții, că trebuia să ne mutăm dintr-un apartament în altul, dar mai târziu mi-am dat seama că aceste schimbări mi-au oferit posibilitatea de a mă adapta ușor în situații noi.
Tata este pictor, așa că mi-am petrecut copilăria înconjurată de tablourile lui și de bogăția culorilor de pe pânză. Când am împlinit 16 ani, mi-a făcut cadou un aparat de fotografiat mai vechi. Nu îndrăzneam să ies pe stradă și să le fac poze necunoscuților, drept care primele modele au fost mama și sora mea. Așa am început să le fotografiez pe femei, cu naturalețe și detașare. Noaptea, când ai mei dormeau, baia îmi aparținea: o transformam într-o cameră obscură unde developam fotografiile.
Mai târziu, am făcut cursuri de artă fotografică, dar nu m-am bucurat de susținerea profesorilor. Erau anii erei digitale, când toată lumea cumpăra aparate foto; eu mă consideram un fotograf oarecare, alături de alte câteva milioane. M-am gândit că nimeni n-avea nevoie de încă un artist mediocru, așa că am renunțat la pasiunea mea. Am început să lucrez ca să câștig bani mai mulți, ce-mi asigurau un viitor bine conturat, fără a dobândi însă împlinirea pe care mi-o doream.
Ani la rând am simțit că nu eram la locul potrivit, fără să am puterea de a găsi o soluție. În 2013 am făcut o excursie în Etiopia, care a schimbat totul. Dacă într-o singură ţară pot exista atâta frumuseţe şi diversitate, oare cum o fi în restul lumii, m-am întrebat. Mi-am dat seama că minunatele femei de pe planeta noastră au nevoie de mai multă atenţie şi că frumuseţea adevărată e dincolo de ceea ce ne oferă mas-media. Atunci am început să visez din nou, am găsit puterea de a ieşi din zona mea de confort şi de a mă întoarce la fotografie. Lucram din zori până în noapte. Am început să călătoresc, să fac fotografii şi, încetul cu încetul, mi-am redobândit încredea în mine însămi. Aveam un nou scop: trebuia să muncesc mai mult şi să găsesc poveşti aparte, ca să pot transmite un mesaj cât mai puternic. M-am confruntat şi cu situaţii pe muchie de cuţit, am ajuns în apropierea unor zone de război. Am îngheţat, mi-a fost cald, am trăit emoţii intense. Am rămas fără bani şi m-am îmbolnăvit rău. Totuşi, faptul că am întâlnit atâtea feme nemaipomenite m-a ajutat să-mi continui drumul cu tot atâta entuziasm. Până la urmă, frumuseţea nu are o definiţie. E în fiecare dintre noi şi trebuie doar să o descoperim. Mai mult decât atât, frumuseţea, aşa cum o percep eu, ne poate învăţa toleranţa, sinceritatea şi bunătatea, iar lumea în care trăim are nevoie de aceste valori mai mult ca niciodată. Sper ca această carte să creeze legături noi între oameni. Haideţi să începem această călătorie cu dragoste”.
Albumul Atlasul frumuseţii. Femeile lumii în 500 de portrete a fost publicat pentru prima oară în septembrie 2017 de către editura Ten Speed Press; ediția în limba română, apărută la editura Humanitas, a urmat la scurtă vreme. Proiectul Mihaelei Noroc a fost prezentat laudativ de numeroase publicații și televiziuni internaționale, printre care The Wall Street Journal, Forbes, The Oprah Winfrey Show, CNN și BBC.
