Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oraşul care anul trecut a avut statut de capitală culturală europeană absoarbe în continuare valori spirituale, realizînd un liant al dezvoltării intelectuale între istorie şi prezent. Festivalul de Teatru i-a creat Sibiului, acum 15 ani, perspectivele redeschiderii cetăţii către o civilizaţie perpetuă.
Oraşul care anul trecut a avut statut de capitală culturală europeană absoarbe în continuare valori spirituale, realizînd un liant al dezvoltării intelectuale între istorie şi prezent. Festivalul de Teatru i-a creat Sibiului, acum 15 ani, perspectivele redeschiderii cetăţii către o civilizaţie perpetuă.
Despre manifestarea înfiinţată la Sibiu în 1993 s-a scris mult: şi de bine, şi de rău. Cronicarii şi jurnaliştii au interpretat organizarea şi desfăşurarea festivalului diferit. Unii mizau doar pe arta teatrală, fiind deranjaţi de amestecul genurilor artistice. Alţii vedeau într-un astfel de conglomerat rezistenţa în timp a festivalului. Evenimentele erau aduse în faţa spectatorilor fără ca aceştia să facă prea mare efort. Actorii veneau în întîmpinarea lor, jucau în stradă, în pieţe, în cluburi. Peste tot, însemne ale artelor spectacolului.
Directorului festivalului i s-au făcut diverse caracteristici, fiind numit şi grandoman. Au fost supărări, împăcări şi vor mai fi. Dincolo de faptul că specialiştii, care se asimilează fenomenului teatral, au rezerve în ceea ce priveşte selecţia unor spectacole aduse în special din străinătate, publicul a prins gustul evenimentului. Pe perioada festivalului, timp de 11 zile, spaţiile dedicate manifestării sînt “populate” intens. Mici şi mari asistă la spectacole, indiferent dacă au idee sau nu de arta prezentată.
FENOMEN. Se
transmit sentimentul şi emoţia, fiind creată comunicarea. Ţinta a devenit
comunitatea, căci ei i se adresează astăzi festivalul. Direct sau indirect,
recunoaşte acest lucru oricine. Invitaţii, cu fiţe sau fără, devin simpli
spectatori, se “rătăcesc” prin oraşul care arată acum altfel. Persistă
sentimentul mulţumirii, pe de o parte, şi al mîndriei, pe de altă parte.
Desigur, e evidentă, în ultimul timp, promovarea teatrului gazdă prin bursa de spectacole, organizată în scopul vinderii de producţii teatrale. Astfel, înfloreşte pe aceste meleaguri comerţul cultural. Cred că în acest sens conducerea festivalului îşi atinge scopul. Sub sigla Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu, spectacole semnate de creatori remarcabili sînt la mare căutare. Exemplu e grandioasa montare “Faust” a lui Silviu Purcărete, realizată cu Helmut Stürmer (decoruri), Lia Manţoc (costume) şi Vasile Şirli (muzica), care se va juca la Festivalul “Goethe” de la Frankfurt la 4, 5 şi 6 septembrie. Nemţii au acceptat să plătească scump pentru a vedea la ei acasă un “Faust” românesc, 100% Goethe. Îi vor fascina, cu siguranţă, interpreţii rolurilor principale – Ilie Gheorghe (Faust) şi Ofelia Popii (Mefisto).
SPRE EDINBURGH. Pentru prima dată a venit la
Festivalul de la Sibiu
directorul Festivalului de la Edinburgh, unde îşi doreşte să ajungă orice
teatru din lume. Timp de cîteva zile, Jonathan Mills, cel care nu se mulţumeşte
cu orice, a traversat în lung şi în lat cetatea Sibiului, a fost de două ori (e
mare lucru) să vadă “Faust” la uzina Simerom şi înainte de a pleca s-a arătat
mulţumit de ce se întîmplă într-un oraş ca Sibiul. Imediat, Constantin Chiriac,
directorul festivalului, onorat şi fericit, desigur, ne-a spus că au început
negocierile privind prezentarea acestei producţii la ediţia din 2009 a
Festivalului de la Edinburgh. Mulţi ar spune că e o izbîndă. Este. Noi ne dorim
aici mereu spectacole străine care au fost la Edinburgh sau Avignon. Acestea
devin scumpe, rîvnite, trezesc curiozitatea. Acestea îmbogăţesc, spiritual.
Acestea sînt purtătoare de culturi şi civilizaţii.
Vom afla după festival dacă reprezentanţii de la Avignon, care vor vedea “Faust”-ul mîine sau poimîine, îl vor selecta în secţiunea oficială a manifestării lor.
Festivalul de la Sibiu se încheie duminică. Pe lîngă teatru, muzică, dans sau kabuki, au fost şi evenimente mai speciale – cînd s-au adus mulţumiri diferitelor persoane implicate, dîndu-li-se diplome, medalii –, cînd s-au organizat recepţii, una fiind într-un stil nipono-european, cu o cultură gastronomică diversificată.
Artizanul
Regizorul Silviu Purcărete are la această ediţie a Festivalului de la Sibiu trei spectacole, toate montate la Teatrul “Radu Stanca”. Pe lîngă “Faust”, programat de patru ori, a avut loc premiera cu “Lulu” de Frank Wedekind, în rolul titular fiind actriţa Ofelia Popii. Al treilea, intitulat “Aşteptîndu-l pe Godot” de Beckett, a cunoscut o modificare. În locul regretatului actor Virgil Flonda, personajul Didi este interpretat de Marian Rîlea, care joacă astfel alături de Constantin Chiriac (Gogo). Purcărete se consideră un artizan, care, neavînd principii şi algoritmuri, lucrează “meşteşugăreşte”. Piesa de rezistenţă este totuşi “Faust”, în care Noaptea Valpurgică este prezentată pe un fond inspirat de Bîlciul de la Bolintin şi nicidecum nu reprezintă iadul. Care sînt următoarele proiecte ale apreciatului creator? Nu vorbeşte despre ele. Are de făcut totuşi un film. Va merge la Moscova, căci îl solicită, în 2009, Festivalul NET, pentru un spectacol cu actori ruşi. În 2010 ar putea monta în Japonia.
