x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale FESTIVALUL ARTELOR - Dan Grigore: "Îmi place să dăruiesc muzică"!

FESTIVALUL ARTELOR - Dan Grigore: "Îmi place să dăruiesc muzică"!

de Daniela Titire    |    03 Oct 2008   •   00:00
FESTIVALUL ARTELOR - Dan Grigore: "Îmi place să dăruiesc muzică"!

Pianistul Dan Grigore va concerta la Sala Palatului în deschiderea Festivalului Artelor, alături de Orchestra Naţională Radio, sub bagheta dirijorului Misha Katz. Evenimentul va avea loc la data de 2 noiembrie, ora 19:00.



Pianistul Dan Grigore va concerta la Sala Palatului în deschiderea Festivalului Artelor, alături de Orchestra Naţională Radio, sub bagheta dirijorului Misha Katz. Evenimentul va avea loc la data de 2 noiembrie, ora 19:00.

Festivalul Artelor se doreşte a fi un amplu eveniment artistic cu rezonanţe interne şi internaţionale, dar şi un "mesaj" de sensibilizare şi de atragere spre viaţa artistică a unui public numeros, în special a tinerilor. Ediţia din 2008 se va desfăşura sub atenta supraveghere a preşedintelui onorific, maestrul Radu Beligan. Va fi o săptămână dedicată melomanilor şi iubitorilor de artă, care se vor putea bucura de evenimente muzicale tradiţionale şi clasice, piese de teatru, spectacole de operă, recitaluri instrumentale şi expoziţii de artă vizuală. Pe scenele instituţiilor de cultură din Bucureşti (Opera Naţională Română, Sala Mare a Palatului, Sala Mică a Palatului), vor evolua artişti consacraţi – Tudor Gheorghe, Florin Piersic, Emilia Popescu, Dorel Vişan, Johnny Răducanu, dar şi mulţi tineri.

Ce semnificaţie are pentru dumneavoastră Festivalul Artelor din acest an?

Orice festival care vrea să celebreze artele e unul de bun-augur pentru societate. Festivalul acesta de artă e o premieră, pentru că e făcut pe căi private, un lucru foarte bun, de altfel. Nu trebuie să negăm că aceste evenimente generează şi atracţii mondene, nu numai pur artistice; sunt prilejuri pentru oameni să se întâlnească, să "socializeze" şi, bineînţeles, să schimbe idei, impresii, emoţii. Cred că sunt lucruri necesare ce recrează în societate efecte pe care aceasta e pe cale să le recâştige. Faţă de perioada interbelică, când mondenitatea era un reflex şi cultural, nu numai social. Aceasta aduce bun în viaţa societăţii, după părerea mea, o astfel de manifestare: tocmai posibilitatea de a relega valenţele mondene de cele culturale.

Cine a făcut selecţia pieselor pentru concertul de deschidere a Festivalului Artelor?


Piesele pentru concert le-am selecţionat împreună cu prietenul Misha Katz. Am încercat să facem un program unitar care să reprezinte o viziune a amândurora în ceea ce priveşte în seara de concert cu pian şi cu orchestră.

COMUNICARE PERFECTĂ

Urcaţi des pe scenă alături de Misha Katz; cum e relaţia dirijor-muzician, există un limbaj comun?

Întotdeauna sunt foarte încântat să concertez cu Misha Katz, mai ales că avem împreună multe reuşite atât în Bucureşti, cât şi în alte oraşe din ţară ş Braşov, Cluj, concerte ce au fost primite extraordinar de public. Iar anul acesta am plăcerea să cânt de două ori cu Misha, o dată la Festivalul Artelor, unde vom face alături de Orchestra Radio Concertul pentru pian şi orchestră în la minor de Edvard Grieg; şi a doua oară în decembrie la Ateneu, unde vom face Concertul Imperial. E o colaborare de bun-augur pentru fiecare dintre noi. Există un limbaj comun, când cei doi au afinităţi de concepţie muzicală, de poziţie faţă de această ocazie, atunci există şanse ca cele două viziuni să se contopească într-una singură şi perfect valabilă. Mi s-a întâmplat de câteva ori în viaţă lucrul acesta. Am avut colaborări pline de satisfacţie cu Emil Simon, Emanuel Elenescu, Horia Andreescu şi, bineînţeles, o încununare, un vârf al activităţii mele, a fost aceea cu Sergiu Celibidache. A urmat concertul de revenire în România a lui Erich Bergel, de altfel şi ultima sa apariţie într-un concert la Ateneu.

Concertele mele cu Misha Katz au o tradiţie de ani buni atât pe scena Ateneului, cât şi pe cea a Sălii Radio, şi în ţară, aşa cum am spus. Am făcut împreună concerte mari ale muzicii universale, concerte pentru pian şi orchestră, cum sunt cele ale lui Ceaikovski, Rahmaninov, Mozart. De asemenea, colaborări excelente am avut în străinătate, la Lisabona, Anvers, Birmingham,Berlin, cu Lawrence Foster, care au fost primite incredibil de bine de spectatori. Sunt concerte unde, din prima repetiţie, între dirijor şi solist este deja stabilită o fluenţă a comunicării ce nu-şi are întotdeauna o explicaţie. Sunt nişte miracole ale înţelegerii, ale comunicării fără cuvinte.

INVESTIŢIE

De 18 ani ne tot străduim să ne adaptăm, există acest fenomen şi în lumea muzicală?

Depinde la ce ne adaptăm; dacă vrem să ne adaptăm la rigorile vieţii muzicale internaţionale, atunci trebuie ştiut că lucrul acesta se face cu nişte condiţii logistice perfecte. În străinătate nu există jumătăţi de măsură.

Cultura este o investiţie pe termen lung, niciodată n-ai să poţi să spui că ţi-ai valorificat investiţia într-o sală de concerte în "n" ani. Cum spunea Enescu prin 1920: "Oamenii care trăiesc în oraşe cu orchestre simfonice, teatre de operă au altă fizionomie, alt mod de a trăi, alt comportament unii faţă de ceilalţi". Este exact ce vorbeam la început, acest mod de a crea evenimente, de a face lumea să trăiască o viaţă mondenă amestecată cu fenomenul culturii şi al artei, cu emoţia artistică. Această investiţie nu poate fi cu profituri imediate, ea este cu beneficii inestimabile în timp, cred că este mai important efectul decât cheltuiala, dar pentru asta trebuie ca societatea să fie conştientă că merită.

Cum vi se pare auditoriul din România?

Publicul este un mare copil care are nevoie de aventură, de spectacol, de risc şi de senzaţional. Ca orice copil, trebuie făcut să asculte, nu cu forţa, ci cu binele şi trebuie să aibă satisfacţia că ascultând are o plăcere şi nu se plictiseşte.

Nu e uşor, trebuie să ai ceea ce se cheamă carismă, talent, har… nu ştiu, sunt mai multe trepte la care funcţionează comunicarea.

PROFESIONALISM

Ce nu ştie publicul despre Dan Grigore şi aţi dori să afle?

Cred că multe nu ştie publicul despre Dan Grigore, nu ştiu dacă e important să afle mai multe decât ştie. Cred că ceea ce ştie e destul: faptul că îmi place foarte mult să cânt în faţa oamenilor, să dăruiesc muzică şi că respect publicul, dar niciodată nu accept să cobor sub o anumită ştachetă a pretenţiilor mele şi a acelor obligaţii ce incumbă din adevărul muzicii. Eu încerc să pun accentul pe adevărul compozitorului, şi nu pe fiinţa mea perisabilă, asta fac şi în interiorul meu, încerc să mobilizez acele valori ce se pun în slujba emoţiei pe care a trăit-o compozitorul, nu folosesc muzica acelui compozitor ca să-mi etalez biografia mea sentimentală, fie ea şi foarte interesantă, chiar şi pentru public.

"Întotdeauna sunt foarte încântat să concertez cu Misha Katz, mai ales că avem împreună multe reuşite, atât în Bucureşti. Iar anul acesta am plăcerea să cânt de două ori cu Misha, o dată la Festivalul Artelor şi a doua oară, în decembrie, la Ateneu"

"Publicul este un mare copil care are nevoie de aventură, de spectacol, de risc şi de senzaţional."


Dan Grigore - pianist

×
Subiecte în articol: arte artelor misha misha katz dan