Filantropica

Am văzut mai multe gale UNICEF (adică din televizor vreau să zic) şi m-au impresionat foarte mult rochiile doamnelor cu sufletul mare. Doamnele de acolo au un suflet foarte mare sub rochiile lor fancy, atent decoltate, nu cumva să se vadă prea mult dar nici prea puţin. De fiecare dată mi-am dat seama că cine se implică in evenimente UNICEF trebuie să fie nişte oameni cu totul speciali. Uite de pildă Andreea Marin.

C(RAMPE)
Am văzut mai multe gale UNICEF (adică din televizor vreau să zic) şi m-au impresionat foarte mult rochiile doamnelor cu sufletul mare. Doamnele de acolo au un suflet foarte mare sub rochiile lor fancy, atent decoltate, nu cumva să se vadă prea mult dar nici prea puţin. De fiecare dată mi-am dat seama că cine se implică in evenimente UNICEF trebuie să fie nişte oameni cu totul speciali. Uite de pildă Andreea Marin. Invitată la Realitatea, Andreea Marin care m-a buşit şi plănsul cănd am auzit-o căt de mult se implică in activităţile filantropice: "Recunosc, am fost subiectivă! Am incercat să-mi inchipui prin ce trec oamenii aceia". Adică de cele mai multe ori, ea e obiectivă, dar cănd vine vorba de suferinţa omului devine subiectivă şi-i pare rău, pentru că ea ar trebui să fie mereu obiectivă, inţelegi? Asta e.


Imi vei argumenta probabil (şi n-am să te contrazic) că Marin e o fată foarte mare căreia i se rupe foarte mult inima de oameni simpli, aşa, ca mine şi ca tine, oameni de toată ziua, ca să zic aşa, oameni cu basmale pe cap şi cu riduri adănci pe faţă, care vin la ea ca să le facă surprize, oameni simpli, nu oameni compuşi, cum vin duminica pe la alte emisiuni (ţ-ţ-ţ!). Faţă de alţi moderatori care se ocupă de oamenii compuşi, ea, Marin, se ocupă de oameni simpli, căci aşa e cu actele astea umanitare: "altă dată cineva, altă dată altcineva". Chiar aşa şi trebuie să fie: căteodată cineva, căteodată altcineva. E loc sub soare pentru toată lumea să facă acte filantropice. De exemplu, dacă luni imi spui că faci tu un act filantropic, lasă-mi mie joia şi vinerea şi ia tu şi miercurea, că eu nu mai fac faţă. Duminica ne odihnim pentru săptămăna aviatoare.


Stimaţi telespectatori, scoateţi o foaie de hărtie, că vă dau lucrare. Haideţi, că e simplu, că azi sunt bine-dispusă. Vă rugăm... adică nu... vă implorăm să răspundeţi, in căteva cuvinte, la intrebarea următoare: "cu ce aţi rămas dumneavoastră după emisiunea «Sută la sută», unde invitată de elită a fost Andreea Marin?". Precizăm că altă şansă nu mai aveţi să elucidaţi misterul, deoarece, potrivit chiar spuselor acesteia, emisiunea de la Realitatea a fost singura ocazie in care aţi putut-o urmări: "Acesta e singurul moment in care eu voi explica". Căci, bineinţeles, aşa e cu oamenii ăştia compuşi: nu poţi să-i ţii mult la soare că se oxidează ca merele şi pe urmă nu-ţi mai vine să mai muşti din ei (sic!). Recunosc. Scopul precizat al acestui demers (lucrarea de control) este să mă elucidez şi eu cum stau lucrurile cu actele filantropice.


Cineva a inaintat supoziţia că s-ar putea ca actele astea filantropice să fie in directă legătură cu ratingul emisiunii omului, avănd ca motto in viaţă "milă mi-e de tine, dar de ratingul meu mi se rupe inima". Cum cu asemenea sugestie fireşte că nu am putut fi de acord, am crezut de cuviinţă să inaintez şi eu o supoziţie, anume că lumea e mică şi rea şi i s-a pus pata pe Marin.

Aţi terminat de răspuns la intrebare? Hmmm... ştiam eu că iar vă las corigenţi!