Flower-Power digital

Unde mergem? La Teatrul Metropolis să vizităm o parte a lumii reale sau a unei lumi imaginate in culori şi tonuri vesele sau, dimpotrivă, in nonculori, ce te aruncă fie in neant fie intr-o uimire ce nu te lasă să ai senzaţia de linişte… un timp.

"Nu există teme. Fiecare lucrare işi are propria temă. Există doar o stare de spirit care le uneşte pe toate. Un psihedelism intărziat, post-factum, unul «de bărtăneţe» care izvorăste din era flower-power pe care am trăit-o in copilărie şi adolescenţă. Aşa vedeam noi lumea şi acele timpuri in care Miliţia lui Ceauşescu şi Securitatea nu-ţi dădeau voie să spui sau să arăti ce simţi." Acestea sunt găndurile care-l insoţesc pe regizorul Tudor Chirilă in expoziţia de artă fotografică digitală ce-i poartă semnătura.
 Unde mergem? La Teatrul Metropolis să vizităm o parte a lumii reale sau a unei lumi imaginate in culori şi tonuri vesele sau, dimpotrivă, in nonculori, ce te aruncă fie in neant fie intr-o uimire ce nu te lasă să ai senzaţia de linişte… un timp.


SUPRAREALISM. Ne atrage prin imagine şi titlu: "Grup de copii ajunşi la capătul lumii", "Plaja pe lună", "Portretul fetei care n-a vrut să facă baie in mare", "Peisaj cu figuri şi lumănare albastră", "Autoportret cu pasăre digitală", "Pe un ţărm liniştit", "Personaj in roşu pe un mal ondulat" - sunt doar căteva fotografii care ne introduc intr-o lume plină de diversitate. Robotizarea lui Don Quijote autodistrus prin cupa flăcării de vin. Teama de neant a unei femei; crepusculul personificat prin privirea unui căine avid; oraşul natal intr-o lume colorată cu roz şi albastru poartă amprenta unei pisici al cărei ochi face lumină; capătul lumii este imensitatea apei, acolo unde vasele se scufundă şi doar o statuie pare că are stabilitate, acolo unde doar imaginea sperie, iar cei mici par că nu realizează pericolul! Urmează un "Ţărm liniştit", cu două cupluri antitetice : doi tineri se iubesc, alţi doi nu. De ce rămănem surprinşi in atăta linişte? De omul care se vede pe sine cu privirea vulturului. Excentricul figurii feminine care muşcă din mărul interzis este imaginat in apa desprinsă din Veneţia romantică; "Autoportret cu pasăre digitală" intre o umbră infinită a eului şi un ochi imaginat ca o pasăre digitală, totul intr-un peisaj inundat de o lumină cosmică.
Fie că este vorba despre imagini luate din irealitatea imediată ori din banalitatea cotidiană transformată in ceva inedit, regizorul Tudor Chirilă creează forme suprarealiste, individualizate cu ochiul unui artist.