Harap Dalb

Şi, pentru că trebuia să poarte un nume, i s-a spus “ăştia-s socrii” – emisiune de divertisment pentru inte­lectuali, din care intelectualii află că socrii sunt naşpa, că te pun să dai cu sapa...

Şi, pentru că trebuia să poarte un nume, i s-a spus “ăştia-s socrii” – emisiune de divertisment pentru inte­lectuali, din care intelectualii află că socrii sunt naşpa, că te pun să dai cu sapa şi să hrăneşti bestiile şi dacă n-o faci, te critică, zic că eşti nasoală, că nu te potriveşti în contextul familial al... ă... familiei, pentru că eşti putoare şi-ţi faci unghiile în loc să. Un rialiti-şou în care personajul cel bun e întotdeauna fata (sau băiatul) care vine la socri, iar socrii, în loc să-l trateze cu atenţie, îi pun mătura-n mână şi-i spun să facă treabă prin curte, că altfel nu eşti de viitor.

Emisiunea asta e ca un basm: personajul principal trebuie să lupte ca să câştige mâna adoratei sale, dar şi admiraţia socrilor. Cum se câştigă admiraţia socrilor. Făcându-le pe plac. Îndeplinind, cu stricteţe, planul de serviciu. De exemplu. Vine personajul călare pe o mârţoagă naşpa, ca să nu bată la ochi, iar soacra îi spune: până mâine dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, să faci bine să-mi numeri toate furnicile din aceste muşuroaie de furnici, care nu stau locului nici o clipă. Astfel, eu voi şti că eşti potrivit pentru fata mea, pentru că ştii matematică. Şi personajul se apucă să numere furnicile. Dar nu poate, pentru că sunt multe şi i se face şi somn. Atunci vine calculatorul pe care l-a resetat, din milă, acum o săptămână, înainte să plece de la palatul lui şi-l ajută să-şi îndeplinească datoria. Scanează toate furnicile, decupează apoi toate imaginile şi le numără automat. Apoi, calculatorul pleacă şi flăcăul nostru pune capul pe pernă şi doarme. A doua zi, dimineaţa, nu dă bine prima rază de soare, că vine soacra şi mi ţi-l ia la rost: ce faci, băi, dormi? Iar flăcăul nostru îi spune câte furnici sunt în muşuroaiele astea.

Soacra rămâne uimită şi tot nu-i dă fata de nevastă. Trebuie să mai treacă prin alte şi alte sarcini, ca să demonstreze că e apt pentru ea. Şi atunci, roasă de invidie, îi dă să cureţe o tonă de cartofi până a doua zi de dimineaţă. Flăcăul nostru se pune pe treabă, dar iar constată că e prea mult o tonă şi că nici dacă ar fi miriapod n-ar putea să facă asta. Dar, stai! Ai zis miriapod? Imediat, un miriapod automat, care funcţionează cu energie eoliană şi, beneficiind şi de o inimă bună, vine să-l ajute pe flăcăul nostru, ca răsplată că l-a scăpat de la fiare vechi când a fost cu “acţiunea reciclarea”. Poc, poc, imediat, cartofii s-au curăţat, miriapodul automat a plecat, iar flăcăul nostru doarme bine mersi până a doua zi de dimineaţă. Când vine soacra ca să constate că şi-a făcut treaba. Invi­dioasă, îi mai dă nişte sarcini, dar tot aşa, flăcăul nostru e ajutat de diverse fiinţe cărora le-a făcut bine. Şi pe urmă ştiţi ce se-ntâmplă? A trecut prea mult timp şi fata s-a ridat, a făcut celulită şi flăcăul nostru decide că nu-i mai place de ea şi că dacă are aşa părinţi naşpa înseamnă că nici ea, în calitate de aşchie care nu sare departe de trunchi, nu e cine ştie. Şi atunci flăcăul nostru pleacă acasă călare pe un cal de rasă, care s-a făcut frumos drept mulţumire că n-a pus preţ pe aspectul exterior, ci pe abilităţile lui intelectuale (vorbea la perfecţie cinci limbi străine).