Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CULTURA/MASS-MEDIA
Actor, regizor, caricaturist, pictor, mancator de piersici, nebun netratabil farmaceutic, fatalist, ortodox practicant avand permanent asupra lui pumnul de distonocalm. Horatiu Malaele.
Decorurile: in cabina la Horatiu Malaele. Un cuier. O canapea. O masuta. O oglinda. Lumina foarte puternica.
Personajele: Malaele (desigur!), fotoreporter trebaluind la aparate,
reporter.
LUIZA LUPU
Horatiu Malaele.: Incepi cu intrebari stupide ca s-ajungi la alea inteligente?
Citește pe Antena3.ro
Cine-ar fi, de exemplu, un nebun din punct de vedere artistic?
(reporter gandind)
Vedeti? Va ganditi prea mult ca sa-mi dati un raspuns sincer.
(aici, reporterul se foieste incurcat)
Asa este. Asa si cred ca este. Sau mai spunea o batrana undeva in muntii Carpati, zice "nicicand nu poaâ sa nu fie-ntr-un fel".
Probabil. Nu stiu daca sunt nebun. In orice caz, nu am o nebunie patologica, nu am o nebunie de internat, nu am o nebunie tratabila farmaceutic, sa zic asa. Nu s-a descoperit un medicament care sa-mi timoreze aceasta nebunie.
"Sunt si fatalist, ca toti oamenii tematori"
(ezita) Nu stiu daca sunt original, dar incerc sa fac lucruri deosebite. In masura in care ceea ce fac devine ceva original, atuncea poate sunt un om nu original, ci unul care starneste originalitatea. Adica traieste in alt fel.
Cine poate cunoaste limitele si granitele genialitatii? Intr-un context mediocru, cel mai bun devine genial. Asta nu-nseamna ca el este genial. Nu va mai spun de lumea prostilor. In lumea prostilor, daca unuâ este mai putin prost, automat devine genial. Exista o axiologie care are temeiuri mai logice si numai niste oameni mai destepti decat noi pot sa masoare cine e si daca e genial.
Da. Sunt de toate la un loc. N-as putea spune ca sunt preponderent fatalist. Sunt si fatalist, ca toti oamenii tematori.
Io am spus asta. Uneori mai dau si raspunsuri tampite. Sau dau raspunsuri de circumstanta, adica ma caznesc sa fiu mai inteligent decat sunt uneori si, iata, uneori chiar si reusesc, cum cred c-am facut-o acuma. Dar nu inseamna ca din tot ce am declarat este adevarat totul. Sa zicem ca in proportie de 70 la suta ar putea fi adevarat.
Decalogul, de fiecare zi
Sunt credincios. Credincios practicant. Ortodox. Dar nu sunt un fanatic. Adica nu sunt ca fanaticii ortodocsi.
Oricum, ceea ce spunea domnul acela mi se pare o stupiditate. La ora asta! S-ar putea ca maine sa ma trezesc si sa mi se para ca de fapt asta e lucrul genial, de care spuneam mai la deal.
(pauza luuuuunga de gandire) Nici nu cuprind granitele misoginismului si nici nu-mi dau seama si nici n-am vazut. Poate din ce-am citit despre misoginism. Misogini ar putea sa fie homosexualii sau aaaa⦠ma rog, ei avand motivele lor.
Exista, s-ar putea sa fie un paradox de genul asta. Sunt oameni casatoriti care-o mai dau pe de laturi si-atuncea incearca sa para misogini.
Ca ce?
Nu stiu ce-nseamna preaplinul unei vieti si cum se abordeaza chestiunea asta. In functie de ce si de cine?
Dumnezeu propune lucruri mult mai simple si mult mai frumoase decat incercam noi, oamenii, sa facem, decat ne zbatem noi pe pamantuâ asta sa facem. Dumnezeu e un tip simplu. E un decalog pe care noi, oamenii, ar trebui sa-l citim in fiecare zi.
"Eu = mancator de piersici"
Cred ca sunt si haios, uneori. Nu inseamna ca interviul asta va starni vreo curiozitate a haioseniei mele.
Sunt orgolios. Uneori prea orgolios.
Nu departajez foarte mult omul de actor. Nu sunt in transee diferite omul si actorul, sau caricaturistul, sau regizorul, sau cititorul, sau mancatorul de piersici. Sunt unul si acelasi.
N-as putea sa spun ca sunt un vanitos, in limitele semantice ale cuvantului, dar sa zicem ca sunt "vani".
Piesa asta a noastra, "Cafeneaua", incepe cu o butada pe care-a spus-o un om destept, am uitat cum il cheama, si de-asta am si bagat-o in preludiul spectacolului: "Viata este o boala grea, sexual transmisibila". Mi se pare ca este o interdependenta clara intre viata si sex, asa incat nu pot s-aleg ori una, ori cealalta.
Evident c-am facut tot felul de experimente, mai ales in raportul direct cu meseria mea. In general ma consider un autodidact si in meseria de actor, si in meseria de grafician, si in meseria de regizor. Desi am facut o scoala si am avut profesori absolut exemplari.
Exista o tradare a actorilor. Exista mai multe tradari in viata unui actor. Trebuie sa fii pregatit si sa ai pumnul de distonocalm la tine, poate-ti revii. Ca actor, am trait nu un abandon, in sensul de renuntare, am trait nesansa de a fi coleg cu niste oameni in care am investit. Si sa investesti in cineva care incearca sa te calce pe cap fara sa stii e un lucru periculos, iar pentru oamenii nepregatiti, in meseria asta in care faci exces de sensibilitate, in meseria asta in care oamenii sunt extrem de fragili lucrurile devin periculoase si deranjante. Am vazut oameni daruiti cu foarte mare sensibilitate care s-a intamplat chiar sa capoteze. Nu e o meserie usoara. E o meserie mai putin hazoasa decat pare si chiar ma uitam deunazi la actorii nostri comici. Toti poarta in spatele lor ceva dramatic, un punct nevralgic. Din jale se intrupeaza Electra, cum spunea â¦.
Mi se pare o vivisectie mult prea dura la nivelul acestor intrebari. Dar sunt oameni care incearca si reusesc sa te ia prin surprindere. Uneori esti prins pe pozitii gresite. Esti surprins si atunci reactionezi cum reactionezi. Suntem o carne muritoare si reactionam uneori aiurea.
Si acum, reporterul se scuza din nou pentru ultima tampenie din interviu: are Malaele un moto dupa care sa se ghideze in viata?
Epilog. Sau Clipa
Am trait dupa acest moto scurt, care spune foarte mult: "Carpe diem". Si nu stiu daca m-am conformat acestui moto, dar mi s-a parut comod sa traiesc cu el. Si cred ca si lui sa traiasca cu mine, pentru o buna perioada de timp. Acuma nu stiu daca ma mai bazez pe el, pentru ca, ma rog, vremea a trecut in beneficiu si, atunci, eu ii sunt recunoscator.Reporterul multumeste. Malaele spune ca "pentru putin".
