În Noaptea de Sânziene, pictura lui Marcel Lupşe vrăjeşte şi tămăduieşte

“Zice că florile vorbesc şi toate buruienile: când te duci pe câmp e aşa frumos, cine le ştie limba lor. Una spune că e bună de asta, alta de asta. Una zice «ia-mă că eu sunt bună pentru dragoste». Da' alta zice «ia-mă pe mine că sunt pentru cinste», da' alta-i că-i de noroc. Alta spune «ia-mă pe mie că bani mulţi vei avea». Şi de boală şi de leacuri, de toate spun şi se îmbie. Numai să pricepi limba lor” (Elena Niculiţă-Voronca, 1903). Pictorul Marcel Lupşe le-a ascultat, le-a înţeles, le-a cules, le-a strâns mănunchi şi le-a pus la uscat sub grindă. Apoi le-a trecut prin ochiul minţii şi al sufletului, le-a esenţializat într-un discurs plastic rafinat şi original pentru a le dărui nemurirea. Vrăjitor...

E vremea ielelor – măiestrelor, e timpul sânzienelor, al plantelor magice, al ierburilor de leac, al mireselor cu cele mai frumoase buchete. Atât de frumoase, încât ai crede că sunt pictate de Marcel Lupşe. Pictor de leac, Marcel Lupşe vine la Galeria Galateca în Noaptea de Sânziene să ne aducă aminte că am uitat mirosul ierburilor, că ne-am înstrăinat printre betoane, că nu ne mai pasă că se deschid cerurile. Busuiocul din lucrările lui e mai aievea decât al popii, păpădia gigantică se cere suflată, buchetul închipuitelor mirese ţi se anină de suflet. E complicat să scrii despre lucrările pictorului Marcel Lupşe după ce au făcut-o Dan Hăulică, Mircea Oliv, Alexandru Mircea, Radu Constantinescu, după ce lucrările lui şi-au găsit locul în muzee şi colecţii din toată lumea… Dar o declaraţie de dragoste, timidă şi stângace, acum, la prima întâlnire cu arta lui într-un spaţiu cultural ce-şi câştigă pe zi ce trece notorietatea, nu poate supăra pe nimeni. De Sânziene, unul dintre ultimii romantici ai picturii de la noi, ne aduce buchete de ierburi şi flori, uneori într-o cromatică tulburătoare, dramatică, alteori aproape monocromă, suavă, dar întotdeauna în compoziţii riguros studiate, în care desenul concurează culoarea. Rafinat analist al imaginii plastice, pictorul bistriţean ne reconectează cu o lume pe care suntem în pericol de a o pierde şi, totodată, ne invită să fim parte a poveştii lui. Mesajul pictorului e simplu: ne dăruieşte ierburile, nu leacul, buchetul, nu nuntirea, păpădia întreagă, surprinsă o clipă înainte ca puful ei să-şi ia zborul într-un superb “dans al îngerilor”. De aici înainte, totul depinde de fiecare dintre noi. Descântecul lui Lupşe e culoarea, ritualul străvechi răzbate de dincolo de pânză ca ecoul unui clopot încremenit. Critica de specialitate spune că este unul dintre cei mai importanţi pictori contemporani ai lumii vegetale. Dixit.

În noaptea cerurilor deschise (23-24 iunie), la Galeria de artă şi design Galateca, ora 20.00, întâlnirea pictorului Marcel Lupşe cu publicul bucureştean va deschide o seară culturală memorabilă, care se va sfârşi în zorii zilei. Pictorul va povesti despre cununile de sânziene aruncate pe case, despre cum se culegeau florile pentru descântece despre satul dispărut al copilărie noastre. Iar lucrările lui din ciclurile Ierburi de leac şi Buchetul miresei ce integrează instalaţia de artă “IA. Poartă spre infinit” vor depune mărturie că nemurirea poate fi o chestiune de har.