Ion Vartic - Un strălucitor eseist

Să ne cunoaştem scriitorii
Neaşteptată e la acest cărturar temeinic, la acest strălucit eseist cu o scriitură marcată de un subadiacent lirism melancolic care este Ion

Să ne cunoaştem scriitorii
Neaşteptată e la acest cărturar temeinic, la acest strălucit eseist cu o scriitură marcată de un subadiacent lirism melancolic care este Ion Vartic puternica atracţie către teatru. E ca un soi de aspiraţie a introvertitului către extrovertire, ca un lăuntric protest impotriva unicităţii fatale a eului. Nesatisfăcut de ipostaza de spectator, Ion Vartic defineşte teatrul, cu o infiorată relaxare speculativă, drept "o trecere de la starea de spectator către cea de actor şi invers". De unde rezultă dorinţa de-a fi activ prin asumarea unui rol (sau a mai multora), de-a se suspenda din calitatea de actor, chiar in miezul prestaţiei acestuia, pănă la autocontemplaţie. Masca, inscenarea il atrag magnetic din capul locului pe Ion Vartic, primele d-sale volume intitulăndu-se Spectacol interior, Radu Stanca, Poezie şi teatru, Modelul şi oglinda, teza de doctorat fiind inchinată relaţiilor dintre Ibsen şi teatrul modern, iar o scriere importantă avănd ca obiect Clanul Caragiale. Natural, intre ego şi persona funcţionează raporturi de comunicare mai mult ori mai puţin perceptibile, un joc al unui dinamism vital, o ambiguitate a identităţii in căutare de sine. Apelănd la o hermeneutică fenomenologică, Vartic face uz de conceptele de fanic şi criptic, spre a incerca o reducţie a măştilor care să atingă esenţele din spatele lor, id est structurile personalităţilor creatoare. Căteva categorii de scriitori işi poartă figura actoricească drept un blazon: histrionul care inşală deliberat, regizează spumoase feerii, rămănănd el insuşi un incredul (Minulescu, Radu Stanca), bufonul care parodiază convenţiile, automatismele sociale dintr-un impuls nihilist (Urmuz, G. Ciprian). Dar n-am putea extinde o asemenea perspectivă şi asupra altor tipuri? Oare proiectilul care substituie percepţiile reale prin produsele intense ale imaginarului (Cervantes), dandy-ul (Baudelaire, Wilde, Huysmans, Mateiu Caragiale) care-şi estetizează infăţişarea şi comportamentul, mutantul care are aerul a-şi schimba radical identitatea, suprarealiştii, lucidul sceptic, devorat de autoscopie (Proust, Holban), omul in carapace (Cehov, Ibrăileanu) nu sunt, la răndul lor, purtătorii unor figuri stilizate, ai unor măşti? In gradul in care presupune fixarea intr-o postură stilistică distinctă, oare nu-şi asumă orice act de creaţie, pănă la un punct, condiţia teatralităţii? Nu-l putem socoti la rigoare pe orice creator un fel de comediant sublimat? Cu toate că nu afirmă explicit acest lucru, Ion Vartic ne ingăduie să deducem o atare concluzie a demersului d-sale panteatral, coerent, ingenios, susţinut de un impresionant aparat de referinţe.

• Gheorghe Grigurcu

CV

Ion Vartic, născut in 1944, la Sibiu, este eseist, teatrolog, critic şi istoric literar. Doctor in litere, profesor de literatură comparată şi teoria dramei la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj. Membru al grupării literare Echinox. A fost secretar de stat in Ministerul Culturii in echipa ministerială a lui Andrei Pleşu (1990-1992). In prezent este director general al Teatrului Naţional din Cluj. Volume publicate: Spectacol interior, 1977 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor), Radu Stanca. Poezie şi teatru, 1978, Modelul şi oglinda, 1982 (Premiul de critică "G. Călinescu"), Ibsen şi "teatrul invizibil", 1995 (Premiul Secţiei Romăne a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru; Premiul de critică al Salonului Naţional al Cărţii), Cioran naiv şi sentimental, 2000 (Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Romănia; Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor), Clanul Caragiale, 2002, Bulgakov şi secretul lui Koroviev, 2004 (Premiul pentru eseu al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor).


Totul este posibil in cetatea aceasta barocă (Sibiu). Aici timpul, fiind reversibil, atingerile dintre moarte şi viaţă te urmăresc pretutindeni, ca şi umbrele pe stradele inguste şi intortocheate.
fragment din Radu Stanca

• Rubrică realizată cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romănia