Jurnal de cinefil - Je vous trouve tres beau

Je vous trouve tres beau ("Va gasesc fermecator") este pelicula care a facut cateva milioane de spectatori in Franta si care a dus-o pe Medeea Marinescu in paginile revistelor importante din Paris.

Je vous trouve tres beau ("Va gasesc fermecator") este pelicula care a facut cateva milioane de spectatori in Franta si care a dus-o pe Medeea Marinescu in paginile revistelor importante din Paris. De saptamana asta este si pe ecranele noastre, si aproape ca-mi vine sa va spun sa nu va duceti sa-l vedeti. Filmul e simpatic, are dialoguri cu umor, o poveste usoara si, asa cum spuneam o romanca in rolul principal. Adica o multime de motive care sa va duca in sala de cinematograf. Doar ca, desi Medeea Marinescu este absolut delicioasa in viata de zi cu zi (inteligenta, cu simtul umorului, educata, rafinata), in secventele-cheie din film, cele in care trebuie sa fie dramatica si sa-si dovedeasca talentul actoricesc, este atat de departe de interpretarea actorilor francezi incat ti se face rusine si vrei sa iesi din sala. Trecand peste astea, filmul e actual si are o poveste pentru care nu trebuie sa fac eforturi ca sa gasesc corespondenti in realitate pentru a pastra structura acestui jurnal de cinefil.

O romanca ajunge prin intermediul unei agentii matrimoniale intr-un orasel din Franta, la ferma unui domn caruia i-a murit sotia si care are nevoie de o femeie in casa, pentru ca el nu e in stare sa se descurce singur (a umplut casa cu spuma de la detergent cand a vrut sa spele rufe, a uitat pisica in masina de spalat etc). Odata ajunsa in Franta, fata incearca sa se adapteze cum poate, cu umor sau cu vorbe bune, cu alinturi sau gesturi cu dublu inteles. Rezulta o povestioara de dragoste si tot francezul pleaca fericit din sala de cinematograf. Mai putin insa romanii. Ei stiu ca e aberant ca o familie care locuieste intr-o casa derapanata sa poata sa-si cumpere apartament in centru si sa-si faca si scoala de balet cu 16.000 de euro. Cum e la fel de aberant ca suntem priviti in continuare ca niste papuasi exotici. Ma rog, e o consolare ca si francezii, in cazul acesta particular, sunt prezentati ca niste tarani.

Dar, da, in caz ca va intereseaza, exista agentiile matrimoniale despre care se vorbeste in film. Alea care aduc pentru un week-end francezii aici ca sa se vada cu fetele disponibile si care traduc scrisorile "de dragoste" din franceza in romana si viceversa.

Iata un fragment din prezentarea unei asemenea agentii care e la fel de amuzant ca si situatiile din film: "Intalnirile sunt planificate si organizate de agentia noastra in week-end-uri, cand ati putea intalni pana la patru candidati. La cerere va vom asigura serviciul unui interpret de romana-franceza. Intalnirile se vor desfasura dupa un program bine stabilit si vor dura intre 1 si 3 ore. Intalnirile ar putea avea loc intr-un interval de la 6 la 12 saptamani dupa primul mesaj de la candidatul care va curteaza. Aceasta perioada de timp ar putea parea scurta, insa ea va va da sansa de a intalni cat mai multi dintre clientii nostri francezi/francofoni, ceea ce va va spori posibilitatile de a-l alege pe cel care vi se potriveste cel mai bine". Aaa, nu va inghesuiti sa mergeti la agentiile matrimoniale. Acum, spre deosebire de film, in Franta se cauta rusoaicele.