x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Jurnal de cinefil - Tv-urile au Senatul pe care-l merită

Jurnal de cinefil - Tv-urile au Senatul pe care-l merită

de Cristina Bazavan    |    28 Iun 2008   •   00:00

Dacă ar fi să mă iau după succesul de casă a unor filme cu profesori (de la Liceenii pînă la Dangerous Minds) românilor le plac asemenea istorii. Dacă mă uit cu atenţie la aceste filme, constat că sexul nu există şi că, de fapt, sîntem, dacă nu ipocriţi, cel puţin foarte pudici. Nici unul dintre spectatorii filmului Liceenii n-a avut ceva gînduri despre aventurile în aşternuturi ale lui Isoscel, cum – ca să fie siguri că nu există nici măcar bănuială de viaţă sexuală – poreclitul Socrate (Ion Caramitru) era, prin scenariu, văduv.



Dacă ar fi să mă iau după succesul de casă a unor filme cu profesori (de la Liceenii pînă la Dangerous Minds) românilor le plac asemenea istorii. Dacă mă uit cu atenţie la aceste filme, constat că sexul nu există şi că, de fapt, sîntem, dacă nu ipocriţi, cel puţin foarte pudici. Nici unul dintre spectatorii filmului Liceenii n-a avut ceva gînduri despre aventurile în aşternuturi ale lui Isoscel, cum – ca să fie siguri că nu există nici măcar bănuială de viaţă sexuală – poreclitul Socrate (Ion Caramitru) era, prin scenariu, văduv.

Nu-mi aduc aminte dacă celebrul învăţător despre care învăţam pe la şcoala generală, Dom’ Trandafir, era însurat sau nu, dar parcă nu vorbea pe nicăieri despre consoarta lui.

Prin urmare, profesorii cu care sînt obişnuiţi românii trebuie să fie un fel de călugări cu libido zero, eventual terni şi şterşi, care trec pe stradă ştergînd pereţii şi prelingîndu-se pe la colţuri. (Mă rog, cred că se şi preling, de foame însă, avînd în vedere lefurile pe care le au.) Aşa că o profesoară care are o viaţă sexuală activă, cu soţul ei, care nu se duce plină de frustrări la şcoală şi se înţelege bine cu elevii, e un caz negativ care trebuie eliminat din societatea noastră plină de morală.

Toate televiziunile, ba chiar şi ziarele (ca să nu care cumva să pierdem audienţă) au povestit zilele astea despre o femeie care face sex cu bărbatu-său, ăla cu care are un copil, care a luat-o cu acte. Ba chiar face sex în propriul apartament, nu se duce pe/prin nici o bancă (din parc sau din aia cu ATM-uri). Ciudat, nu? O femeie care pare să aibă o viaţă fericită, o slujbă la care munca îi e recunoscută, o familie mişto şi o viaţă sexuală activă. Săraca femeie are ghinionul că s-a făcut profesoară, aşa că e prima ştire în jurnale, cu titluri ca "profesoara de sex".

Cînd am văzut prima dată titlul, m-am gîndit că o profesoară a atentat la onoarea vreunui elev, dar ea - săraca – făcea sex acasă cu bărbatul titular de contract. Şi s-a trezit la tv pentru că cineva i-a încălcat intimitatea şi i-a expus în spaţiul public ceva ce ţinea de spaţiul privat. Ce nu înţeleg este de ce nici o televiziune nu s-a sesizat că aceea este o filmare din spaţiul privat şi că este o încălcare a intimităţii.

La fel nu înţeleg de ce sîntem atît de ipocriţi (ba chiar nesimţiţi) şi acuzăm de lucruri imorale o femeie care are o viaţă sexuală, acasă, în patul ei, cu bărbatul ei, fără să deranjeze pe nimeni. Şi-i spunem numele la tv (ca şi cum ar fi o criminală), spunem locul ei de muncă şi dăm toate detaliile despre oraşul în care locuieşte, despre elevii ei etc etc.

Îmi pare rău, dar trebuie să admit că ne merităm Senatul ăla care a votat aberaţia cu ştiri pozitive şi ştiri negative. Care ori e nepregătit/nepriceput în masă, ori a fost hipnotizat în masă la votarea acestei aberaţii, dar care oricum ar fi, e de aceeaşi calitate profesională cu cei care au dat ştirea asta minunată cu profesoara care are viaţă sexuală cu soţul ei. Cam astea sînt momentele cînd îţi vine ori să arunci televizorul ori să-ţi pui un film ca să nu mai ştii nimic despre actualitate, ori să emigrezi.

×
Subiecte în articol: arte