x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Labiş, un destin în bătaia puştii

0
Autor: Clara Margineanu 30 Noi 2009 - 00:00
Labiş, un destin în bătaia puştii /Arhiva Margaretei Labiş, sora poetului

Capodopera lui Nicolae Labiş, poemul care ne înfăţişează unul dintre cei mai autentici şi mai sensibili poeţi ai literaturii române, conţine în titlu cuvântul "moarte". Tragismul morţii este emblematic şi pentru destinul lui Labiş. "Moartea căprioarei" văzută prin ochii unui copil topeşte în retorta scriiturii jale, ucidere, sânge, milă sfâşietoare şi neputinţă. Moartea poetului Nicolae Labiş la 21 de ani dospeşte disperare şi înfruntă legende.



Tatăl poetului, Eugen Labiş, îi mărturisea lui Geo Bogza: "Era în vara lui 1945; abia mă întorsesem din război, iar copiii din refugiu. Vânam, ca să le potolesc foamea. Atunci îl luasem şi pe băiat cu mine. Seara, pe la nouă fără un sfert, căprioara a venit în bătaia puştii. De fapt, era un căprior, dar el a scris ca despre o căprioară. Rămăsese cu ochii larg deschişi...".

Copilul Nicolae a văzut ceea ce ar fi vrut să creadă că nu există. Tragica experienţă a rănit iremediabil o sensibilitate ieşită din comun, dar s-a răsfrânt peste aproape un deceniu într-o creaţie care a cutremurat lumea poeziei, autori, interpreţi, critici şi cititori deopotrivă. Partida de vânătoare devine sacrilegiu, potolirea foamei plăteşte preţul iniţierii. Un hohot stins în cuvinte sparge timpanele văzduhului: "Sticlea în ochii umezi ceva nelămurit/ Ştiam că va muri şi c-o s-o doară" (...) "Iar datina şi mila sânt deşarte/ Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte". (...) "De pe frigare tata scoate-n unghii/ Inima căprioarei şi rărunchii." Faima lui Nicolae Labiş, şi în vremea vieţii sale, a fost uriaşă. Combustia poeziei sale era receptată şi atunci, în anii '50, ca fiind miraculoasă, gravă, viguroasă.

COPILĂRIA LUI NICOLAE
Nicolae Labiş s-a născut la 2 decembrie 1935 în satul Poiana Mărului, comuna Mălini, care în prezent aparţine judeţului Suceava. Străbunica sa, Zamfira Blendea (bunica mamei sale, Ana-Profira), era înrudită cu Ştefan a Petrei Ciubotariul, tatăl lui Ion Creangă. Eugen Labiş, tatăl poetului, era fiu de brigadier silvic - ceea ce explică preocuparea pentru vânătoare - şi a fost învăţător. În timpul celui de-al doilea război mondial s-au refugiat în comuna Mihăileşti, lângă Câmpulung Muscel. În 1945, întreaga familie a revenit la Mălini. Şi-au găsit casa devastată, cu uşile şi ferestrele smulse, iar pereţii inscripţionaţi nemţeşte. "Noaptea, intra vulpea şi ne lua cloşca de pe ouă tocmai când era să scoată pui!" Sătenii le-au dat alte ouă şi o găină ce a devenit cloşcă. Neluţu (aşa i se spunea lui Nicolae în copilărie) a botezat puii cu numele celor care le-au dăruit ouăle... Treburi importante de copil. Familia Labiş a ridicat o locuinţă nouă, care este astăzi Casa Memorială "Nicolae Labiş". Să le fi spus cineva atunci, după ce traversaseră seceta, foamea, războiul, ce construcţie durabilă aveau să ridice şi că, de fapt, construiau un muzeu!

Tânărul Labiş a urmat cursurile Liceului "Nicolae Gane" din Fălticeni, continuate la şcoala medie "Mihail Sadoveanu" din Iaşi. A debutat cu poezia "Fii dârz şi luptă, Nicolae!" în revista Iaşiul nou.

KISELEFF 10. ŞCOALA DE SCRIITORI
Un deziderat bizar, o idee fixă a regimului comunist, a fost înfiinţarea "Şcolii de literatură", care avea menirea de a transforma oamenii muncii de la oraşe şi sate în scriitori cu diplomă. Vast program! Edificatoare şi memorabilă rămâne replica lui Mihail Sadoveanu, invitat de onoare la festivitatea deschiderii cursurilor: "Care dintre domniile voastre intră scriitor va ieşi scriitor!". Şcoala era organizată, bineînţeles, pe model sovietic. În volumul-document "Kiseleff 10. Şcoala de scriitori", autorul Marin Ioniţă, coleg cu Labiş, rememorează epoca: "Ştiu că a fost un examen de admitere, dar nu-mi amintesc deloc de el. Poate că n-a fost vorba decât de o simplă formalitate. Important era dosarul. Să ai autobiografie sănătoasă şi recomandări ţepene. De fapt, nu candida cine avea interesul şi pofta să o facă. Toţi candidaţii erau recrutaţi, recomandaţi, trimişi. Cu mult înaintea noastră, au sosit dosarele, ca să mai fie verificate încă o dată şi aici, cu toate că fuseseră toate strecurate prin destule filtre". În orice caz, acţiunea se petrecerea într-un palat cu marmură şi candelabre de cristal, aşezat la Şosea, acolo unde forfotise cândva protipendada "micului Paris". Istoria e cinică, ironică şi râde uneori de timpul ce trece...

În septembrie 1952, în urma unui examen de admitere, Nicolae Labiş este admis la "Şcoala de literatură". Probabil, nu s-a gândit că prin Bucureşti trec tramvaie care deraiează destine şi rămân în Istoria Literaturii... Prezenţa unui poet de talentul lui Labiş, crescut la şcoala convingerilor comuniste, a fost o binefacere pentru regim, ca atare, a fost omagiat cum se cuvine de critica literară. I-a fost recunoscută valoarea, deşi Labiş nu a scris nici o poezie cu dedicaţie către Lenin sau Stalin. În 1953, i s-au imputat "abateri de la morala şi disciplina şcolii", pentru că lectura cărţi "retrograde", sancţionate de autorităţi. Labiş era însă preţuit de Sadoveanu şi era incontestabil liderul generaţiei sale.

MIRACULOS ŞI DE NEATINS
"Nu-l iubeam - eram topit de invidie. Fusese îndrăgostit de femeia pe care eu o iubeam. El publica şi semnul tipărit al literei mi se părea miraculos şi de neatins." Mărturisirea îi aparţine lui Nichita Stănescu şi este continuată cu amintirea în care, în amfiteatrul Facultăţii de Filologie, Nicolae Labiş a fost invitat să recite "Moartea căprioarei": "Cred că nu numai pentru mine a existat în acea secundă senzaţia gheţii pe şira spinării. Într-un vers în care spunea că îşi şterge mâinile în sânge pe piept, el a făcut gestul de a-şi şterge mâinile pe bunda înflorată. Absolut toţi, automat, ca nişte copii, ne-am uitat în clipa aceea la mâinile lui şi la bundă, ca şi cum şi mâinile, şi bunda ar fi fost pline de sânge". (Nichita Stănescu, "Amintiri din prezent", Ed. Sport-Turism, 1985)

Nichita era de părere că Labiş purta bundă ca o sfidare la adresa oraşului. Scrie că atunci ar fi dat orice pe lume să fi fost el autorul acelei poezii şi că nu putea crede că se poate scrie o poezie mai frumoasă decât "Moartea căprioarei". Apoi, "Îngerul blond" se întoarce şi zice: "A venit toamna, când luna căpruie catifelează genele aurii ale frunzelor şi un dor de Nicolae Labiş mă cuprinde; şi din nou la masa mea pun un pahar plin cu vin roşu, mai mult. Cine ştie? Dacă i-o fi sete şi va veni să îl bea?".

ÎN ZIG-ZAG, CĂTRE PASĂREA CU CLONŢ DE RUBIN

Când a împlinit 20 de ani, Labiş a sărbătorit singur, într-o cameră de hotel, impersonală şi rece. Înfrigurata sa luciditate a celebrat clipa printr-un poem: "De ce să mint, prietenii mei nu-s,/ Dar vuiet la fereastră dă târcoale.../ Închipuirea-mi numai v-a adus/ Prieteni dragi, pe scaunele goale,/ dau un ospăţ - am douăzeci de ani". Aşa se întâmplă unor poeţi, să aibă mulţi prieteni, dar să nu ştie niciodată care sunt aceia... Când a împlinit 21 de ani, Labiş se afla în locuinţa lui Lucian Raicu şi a soţiei sale, Sonia Larian, care l-au descris pe poetul acelei seri ca fiind "resemnat şi senin, având aerul că îşi ia rămas bun, absolut inexplicabil". O sticlă de Cotnari acompania sensurile şi liniştea din sufletul poetului.

A fost odată în decembrie 1956. Bucureştiul, care nu mai putea să petreacă, dormea netulburat. Străzile erau pustii, amorţite de ger, lămpi palide clipeau rătăciţilor nocturni. Dimineaţa se înşuruba în noaptea ce tocmai trecea. După o ofrandă generoasă depusă pe altarul lui Bachus, prin cârciumi, fără noimă, cu dansatoarea Maria Polevoi, o existenţă de numai 21 de ani traversează pentru ultima dată strada. În zig-zag (declara un martor) către un refugiu de tramvai. Într-un poem al său, Labiş îşi invita o iubită, posibil imaginară: "Să dansăm, tremurând, să dansăm/ Ca şi cum i-am greşi cuiva, să dansăm...".

Cineva a răspuns invitaţiei sale.

Cum e numit un tramvai capabil să zdrobească un poet? Prietenul său bun, Aurel Covaci, sosit imediat după accident la spital, a transcris, la rugămintea lui Labiş, următorul epitaf: "Pasărea cu clonţ de rubin/ S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat./ Nu mai pot s-o mângâi./ M-a strivit/ Pasărea cu clonţ de rubin./ Iar mâine/ Puii păsării cu clonţ de rubin/ Ciugulind prin ţărnă/ Vor găsi poate/ Urmele poetului Nicolae Labiş/ Care va rămâne o amintire frumoasă...".

"Nicolae Labiş se odihnea într-un chip bizar: cheltuind fără noimă cantitatea de energie ce-l mai putea scoate de sub apăsarea unor amare melancolii. (...) Labiş avea conştiinţa propriei valori într-un grad atât de înalt, încât îşi ştia locul şi greutatea în cultura timpului şi îşi dispreţuia prea mult, virtual, virtualii judecători, spre a crede în posibilitatea de a se lăsa învins de imundele lor viclenii. Avea conştiinţa luptătorului înzestrat şi loial, pentru care nu exista la capătul drumului decât biruinţa." (Gheorghe Tomozei, "... Urmele poetului Labiş", Ed. Sport-Turism, 1985). A biruit, desigur, dar birul a fost însăşi viaţa sa. Aşa i-o fi fost scris, ca viaţa să îi semene cu poezia. Năvalnică, cumplită, intensă. "Ce-i, inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc şi-aş vrea.../ Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!/ Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!/ Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc." Aşa scria un poet pe când nu împlinise 20 de ani. Probabil că acum îşi doreşte doar să nu fie uitat şi să ne hrănim minţile şi sufletele (re)citindu-i poemele. Chiar dacă, pe alocuri, nu se poate decât plângând.

Citeşte mai multe despre:   biblioteca pentru toţi

 



Mai multe titluri din categorie

Serialul „Sex and the city” revine pe micile ecrane

Serialul „Sex and the city” revine pe micile ecrane
Cei cărora le era dor de serialul „Sex and the city” nu mai au mult de așteptat. Personajele îndrăgite pe parcursul celor 6 sezoane se întorc și dau viață unei noi povești pline de aventură. O reluare...

Târgul de Crăciun AL creativilor DIN BUCUREŞTI, ateliere pentru copii şi o Expoziţie-unicat de jocuri de colecţie în luna decembrie la ARCUB

Târgul de Crăciun AL creativilor DIN BUCUREŞTI, ateliere pentru copii şi o Expoziţie-unicat de jocuri de colecţie  în luna decembrie la ARCUB
Galerie Foto Primăria Capitalei prin ARCUB pregăteşte pentru luna decembrie un program dedicat sărbătorilor de iarnă cu târgul de Crăciun al creativilor din Bucureşti Urban Christmas Market deschis între 6 şi 23 decembrie...

REMIX ID – multiculturalitate, identitate și remixare, în Timișoara Capitală Culturală Europeană a Culturii 2023

REMIX ID – multiculturalitate, identitate și remixare, în Timișoara Capitală Culturală Europeană a Culturii 2023
Galerie Foto Proiectul Remix ID, parte a programului Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023, s-a născut acum patru ani din dorința de a recupera tradițiile din Banat, pierdute sau uitate, și de a le oferi o formă...

Un Mefisto de Oscar: Focus István Szabó | Episoade noi din Muntele Morții: Misterul Diatlov

Un Mefisto de Oscar: Focus István Szabó | Episoade noi din Muntele Morții: Misterul Diatlov
Galerie Foto Pe final de an, îl celebrăm pe unul dintre cei mai apreciați regizori maghiari din istorie: István Szabó. În 60 de ani, a regizat peste 40 de filme, iar unele au avut un traseu spectaculos. Trei dintre ele, toate...

Opera Națională București și Corul Madrigal anunță Târgul de Crăciun CLASSICAL CHRISTMAS MARKET

Opera Națională București și Corul Madrigal anunță Târgul de Crăciun  CLASSICAL CHRISTMAS MARKET
Opera Națională București și Corul Național de Cameră „Madrigal - Marin Constantin”, alături de Programul Național Cantus Mundi anunță organizarea primului Târg de Crăciun din România care va pune în...

Laureații Galei Premiilor Observator cultural 2021

Laureații Galei Premiilor Observator cultural 2021
Pentru a doua oară în istoria Premiilor Observator cultural, Gala Premiilor Obser­va­tor Cultural, ediția a XV-a, s-a desfășurat online, pe 25 noiembrie, într-o sesiune live, care a putut fi urmărită de...

7.000 de euro pentru câteva pagini Emil Cioran pentru "Cartea Amăgirilor" Cum performează piața de carte rară

7.000 de euro pentru câteva pagini Emil Cioran pentru "Cartea Amăgirilor"  Cum performează piața de carte rară
Galerie Foto Manuscrisul enunțat de Emil Cioran în timpul creării volumului „Cartea Amăgirilor” a fost adjudecat aseară pentru 7.000 de euro în cadrul Licitației de Carte Rară, Hărți și Manuscrise. Prețul a crescut î...

Stagiunea de marți seara. Recital de pian Florian Mitrea/ Nil Mladin

Stagiunea de marți seara. Recital de pian Florian Mitrea/ Nil Mladin
Galerie Foto Descris de Martha Argerich ca fiind „un tânăr pianist extraordinar”, Florian Mitrea, muzicianul format la București de către profesoarele Flavia Moldovan și Gabriela Enășescu, este dublu-laureat la...

Un Liliac de la Opereta

Un Liliac de la Opereta
Sâmbătă, 27 noiembrie, începând cu ora 17.30, scena Teatrului de Operetă şi Musical “Ion Dacian” va găzdui spectacolul “Liliacul”.   Tristeţea se înmulţeşte de la sine. Haideţi atunci să...

California Suite, primul spectacol regizat de Andrei Huțuleac, în premieră la unteatru

California Suite, primul spectacol regizat de Andrei Huțuleac, în premieră la unteatru
Ce au în comun un bărbat conservator care și-a înșelat soția, o actriță nominalizată la Oscar, profund nefericită în viața personală, și două cupluri aflate la finalul unei vacanțe nereușite? E simplu....

Constantin Chiriac, doctor honoris causa al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Moldova

Constantin Chiriac, doctor honoris causa al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Moldova
Galerie Foto Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Republica Moldova i-a acordat, miercuri, titlul de doctor honoris causa prof. univ. dr. habil. Constantin Chiriac, directorul general al Teatrului Național „Radu...

REGARD SATIRIQUES SUR FRIBOURG Expoziții simultane ale artistului Florian Doru Crihană în Elveția

REGARD SATIRIQUES SUR FRIBOURG  Expoziții simultane ale artistului Florian Doru Crihană în Elveția
Galerie Foto În perioada 1 decembrie 2021 – 28 ianuarie 2022, la Cafeneaua socio-culturală Le Tunnel din Fribourg – Elveția, respectiv în perioada 6 decembrie 2021 – 28 ianuarie 2022, la Școala „Centrul de Orientare Prof...

Opera Națională București și Corul Madrigal anunță Târgul de Crăciun CLASSICAL CHRISTMAS MARKET

Opera Națională București și Corul Madrigal anunță Târgul de Crăciun  CLASSICAL CHRISTMAS MARKET
Opera Națională București și Corul Național de Cameră „Madrigal - Marin Constantin”, alături de Programul Național Cantus Mundi anunță organizarea primului Târg de Crăciun din România care va pune în...

Ce cadouri aduce Moș Nicolae anul acesta

Ce cadouri aduce Moș Nicolae anul acesta
Galerie Foto Cele mai potrivite cadouri de Moș Nicolae sunt cărțile și e un prilej bun să ne aducem la zi listele de cumpărături.  O nouă apariție de la Humanitas este Un băiat ca toți ceilalți, o carte despre...

Lansarea volumului „… au pus cătușe florilor … spectacol revoluție” de Mugur Arvunescu la Odeon

Lansarea volumului „… au pus cătușe florilor … spectacol revoluție” de Mugur Arvunescu la Odeon
Luni, 29 noiembrie, ora 18:00, în Sala Majestic, vă invităm la o triplă aniversare. Teatrul Odeon sărbătorește în acest an 75 de ani de existență și 110 ani de la inaugurarea clădirii din Calea Victoriei,...
Serviciul de email marketing furnizat de