Ma scuzati, dar trebuie sa completez

Sub genericul "se intampla din nou", doamnelor si domnilor, nu ma pot abtine, pur si simplu, iata, din nou, din nou, iar si iar si din nou, as vrea foarte mult sa continuu micul meu excurs din viata si opera marelui cantautor inca in viata, Fuego, imi pare rau, o sa spuneti ca ma repet sau poate ca-mi bat joc de dumneavoastra, dar nu, nu, nu, va jur si va implor sa ma intelegi, nu m-asez bine la amaratu’ asta de calculator ca, ce credeti?, incepe o bucata de Fuego la televizor, aceeasi bucata despre care am scris ieri, va jur din nou si din nou si iar si iar c-as putea scrie tomuri intregi despre acest inimos. Nu m-am putut abtine sa nu remarc fularul alb innodat intr-un mod sic la gat si am observat ceea ce ieri nu observasem: doamnelor si domnilor, pe fondul versurilor "iubirea taaaaaaaaa, iubirea noastraaaaaaa" se tanguia o vioara, ba nu, plangea de mama focului, se chinuia indurerata, schingiuita. Si io, care voiam sa scriu despre meciul Sahtior Donetk - Barcelona, doi la zero, prin golurile inscrise de... aaa... unu’, in minutul... aaa... in minutul.

Dar mi-e jena sa mai continuu cu Fuego asta. Sa ne oprim aici, desi baiatu’ ma inspira de numa’-numa’. Colegii mei cred ca eu de fapt sunt indragostita de el inca de pe vremea fostului lui videoclip, in care dansa impreuna cu alti inimosi pe malul marii si pe trupul lui flutura o camasa alba, alba, parca erau niste aripi de fluture (sa spunem impreuna i-ha!) si briza marii ii mangaia parul.

Hei, dar cum ziceam, colegii mei mi-au zis ca am o obsesie psihanalizabila in privinta lu’ Fuego, mai ales din cauza ca o vreme parca nu-l mai vazusem pe la nici o emisiune si m-am gandit ca, Doamne fereste, s-a lasat de muzica, dar nu, nu, Fuego era plecat peste mari si tari sa incante cu muzica lui alte si alte natii de idioti... aaa... pardon... de melancolici iremediabili.

In fine, atata mai vreau sa mai spun: nu-nteleg ce-a gasit Fuego la fata aia, ca zau, in afara de un ambalaj nici prea-prea, nici foarte-foarte, nu-mi pare genul indimenticabil, daca-ntelegeti ce vreau sa spun.

Adica eu, dac-as fi Fuego, parca sa zic ca m-as orienta catre alte flori, mai practice, care nu cer de mancare, care nu-ti fac scandal ca nu vii la timp acasa, care stau linistite in ghiveciul lor asteptand sa fie udate din cand in cand, si care, mai apoi, isi intind recunoscatoare frunzele spre el, in timp ce el tocmai pleaca spre alte tarmuri, sa le mai ude si pe altele.