x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Marin Preda, lui Ceauşescu: “Dacă introduceţi realismul socialist, eu mă sinucid!”

0
Autor: Claudia Daboveanu 18 Mar 2009 - 00:00

Adrian Păunescu vorbeşte despre prietenia sa cu Marin Preda, care a debutat pe vremea când cel din urmă era un mare clasic, iar cel dintâi un tânăr poet. Fără "cel mai iubit dintre pământeni", scriitorul care a întregit geniul literaturii naţionale, "n-am fi fost noi înşine".



  • Jurnalul Naţional: În ce împrejurări l-aţi cunoscut pe Marin Preda?
Adrian Păunescu: Mă consideram laureatul unui premiu, în acelaşi an, pe care-l luase şi Marin Preda pentru proză. Asta era - formal vorbind - o senzaţie desigur înşelătoare de egalitate între oameni. Nu poate fi vorba de egalitate. El era un mare clasic, eu eram un tânăr poet, dar - eu asta le spun şi studenţilor mei, ca ei să înţeleagă faptul - că umilinţa unui om cu adevărat talentat nu este dăunătoare...

  • Umilinţă sau smerenie?
Umilinţă! Cum zic, aşa e... Aşa e pentru mine. Să mergi - atunci când eşti tânăr şi când te aşteaptă tot felul de evenimente de viaţă la care refuzi să participi, te aşteaptă femei pe care le poţi iubi, te aşteaptă prieteni cu care poţi conversa liber - să mergi la Marin Preda acasă, să stai după el, pentru că Marin Preda era un tip cu tabieturi, cu nevastă tânără... să stai în hol, să-l aştepţi şi el să vină... că el mă şi preţuia, mă şi iubea şi nici nu era un personaj murdar, care să vrea să calce în picioare demnitatea celorlalţi, dar avea obligaţii, că nu mă chema el. Eu, ca ziarist, lăsam la o parte poezia şi premiul egal cu al lui Marin Preda şi mă duceam... cu mâna mea dreaptă - nu eram atât de bogat încât să am un casetofon - notam cele mai interesante lucruri pe care le spunea Marin Preda. Aşa credeam eu, că sunt cele mai interesante. Şi că lucrurile au stat aşa o dovedeşte împrejurarea că la câteva luni după ce am început treaba respectivă, plecând în America la o bursă, Marin Preda n-a mai continuat lecţia sa de publicistică majoră, existenţială, şi a scos o carte: "Imposibila întoarcere", pe care îmi promisese că mi-o dedică. În mod normal, ar fi trebuit să apară întrebările şi răspunsurile. Orgoliul meu m-a îndemnat să-l întreb: "Domnule Preda, se poate aşa ceva? Aţi zis că-mi dedicaţi cartea asta...". "Monşer, n-am putut din cauza nevesti-mii. E tânără, voia să i-o dedic ei... Şi atunci m-am gândit să fac o dreptate, să nu i-o dedic nici unuia dintre voi... Zic: "Dom' Preda, dar nu e nici o dreptate aici. Cum, nici unuia? Păi dânsa ce contribuţie a avut aici? Dânsa dormea în timp ce noi lucram!". Şi-atunci, el mi-a facut o dedicaţie pe o carte: "Lui Adrian Păunescu, făra de care această carte n-ar fi fost scrisă". Sigur că aşa e... dar mie mi-a părut rău că un lucru pe care l-am făcut împreună i-a rămas numai marelui scriitor. Pentru mine ar fi fost, într-un anumit fel, o nouă recunoaştere a tipului meu de existenţă şi de creaţie...


În general, oamenilor le place să-şi depăşească limitele

  • La vremea aceea...
AP: Da, şi-n genere, eu nu m-am simţit bine în singurătatea orgolioasă a propriilor realizări - câte au fost! Pe Marin Preda l-am convins greu să facă publicistică. Era foarte enervat: "Hai monşer, lasă-mă dracu-n pace cu publicistica dumitale. Ce publicistică!?". "Dom' Preda, e nevoie ca oamenii să ştie cum vă raportaţi la una, la alta..." Dar le au pe toate în cărţile mele! "Dom' Preda, trebuie să vă şi dezvăluiţi"... În fine... la început, noi ne-am certat. Întâlnirea noastră a fost una cu scântei, pentru că el l-a atacat pe Fănuş într-un articol, eu i-am luat apărarea lui Fănuş şi l-am atacat pe Preda. Dar astea toate au trecut şi ne-am împrietenit teribil... i-am dus îndeobşte veşti bune, a trebuit să-i duc şi veşti proaste. Aveam întâlniri aproape zilnice la Marin Preda la editură, la ora 2:00. El atunci venea şi rezolva tot. Am participat la multe evenimente de viaţă ale lui, am fost împreună cu un vas pe Dunăre, la inundaţii şi ne-am apropiat foarte mult. Îi plăcea să mă ia lângă dumnealui şi să conducă un Fiat 1500... În general, oamenilor le place să-şi depăşească limitele... şi îi plăceau femeile frumoase, deşi el nu se lăuda c-ar fi un om cu succes la femei. Fac precizarea că fusese totuşi soţul celei mai frumoase femei a epocii, poeta Aurora Cornu...

  • Şi acum e frumoasă...
Da! Dar atunci era... înnebunitoare...

  • Aţi descrie drept prietenie relaţia dintre dvs, şi Marin Preda?
Da!

  • Totuşi, a început cu o ceartă!
Da, dar de prima oară s-au epuizat cartuşele. Mai mult decât cu mine, a fost prieten cu Eugen Simion, în care avea o foarte mare încredere, cu Cezar Ivănescu şi cu Mihai Ungheanu, o bună perioadă. Sigur c-avea sfătuitori: Paul Georgescu, Ov. S. Crohmălniceanu, avea încredere în ochiul critic al lucizilor de meserie, dar îşi urma în genere chemarea lăuntrică. Nu era un risipitor. Îi plăcea foarte mult în orice caz o idee pe care a descoperit-o când a plecat într-o caravană a Scânteii Tineretului împreună cu regretatul scriitor şi ziarist Eugen Florescu, delegat de Nicolae Dragoş, care era redactor-şef al Scânteii Tineretului. A descoperit o chestie pe care o exploata cu toate ocaziile. Spunea aşa: "Monşer, oamenii, când sunt tineri, abia aşteaptă să treacă necazurile de care se izbesc şi să-nceapă să-şi trăiască şi ei viaţa şi abia într-un târziu îşi dau seama că aia a fost viaţa... Aia cu toate necazurile şi urâciunile...


El asta era, un geniu în stare pură

  • Frumos...
Foarte frumos... O idee existenţială pură... era foarte interesat de părerea bună despre el...

  • Părerile proaste nu-l interesau?
Îl interesau, dar nu se lăsa cotropit...

  • Îşi cunoştea propria valoare...
Îşi cunoştea foarte tare propria valoare, dar uneori mă mai întreba: "Ia spune, cum a zis Eliade despre mine? Hai, povesteşte-mi!". Şi mă punea să-i pun caseta mea cu Eliade şi, la fiecare cuvânt al lui Mircea Eliade, spunea: "Da' de ce a zis el aşa?"... El se situa... El avea nevoie, în nebunia lui de geniu de natură pură - pentru că el asta era, un geniu în stare pură - contrariat de viaţa de fiecare zi, obosit de toate întâmplările urbane şi iubind, iubind cu disperarea venitului de pe front. Şi îl interesa tot: "Te-ai mai văzut cu Monica? Ce mai zicea?". Îl enerva, la un moment dat, faptul că prietenii lui din Franţa erau miraţi că el, când se duce pe acolo, are bani la el: "Monşer, ce-ar vrea ăştia? Ca eu să stau la colţul străzii?" Îi respecta pe cei dintr-o generaţie mai vârstnică, pe Jebeleanu, pe Miron Paraschivescu, pe Zaharia Stancu, pe Geo Dumitrescu. Cu Geo Dumitrescu şi cu Preda am trăit o noapte colosală. Am fost cu Dumitrescu la Marin Preda, care abia se mutase în Cotroceni, unde ne-am şi scris cartea "Imposibila Întoarcere". Ne-a arătat casa. Într-o debara, avea niste whisky. Geo Dumitrescu, care lua medicamente şi n-avea voie să bea, îi zice: "Mă Marine, dă, mă, şi tu un whisky pentru acasă!". "Monşer, dacă vrei, îţi cumperi singur!". (râde) Nu se lăsa, era zgârcit...

  • Păi ziceaţi că nu era un risipitor...
Nu, nu... era strângător... O scenă extraordinară am trăit împreună în Elveţia, cu scriitori mai vârstinici, eu eram tânăr pe vremea aceea. Eram eu, Marin Preda, Geo Dumitrescu, Grigore Hagiu, Adrian Marino... de îndată ce am plecat de pe aeroportul din Bucureşti, eu şi Geo am fost daţi afară de la România Literară. A fost un gest "tandru" pe care l-au făcut cei de la Partid împotriva mea.

  • De ce?
Pentru că faceam o revistă...


Ceauşescu era uimit, nici nu-l putea face să stea jos

  • ...Prea bună!
...Care nu respecta linia partidului. Şi atunci, Marin Preda s-a solidarizat cu noi imediat şi mi-a cerut: "Monşer, ia scrie dumneata pentru noi o telegramă de protest, să i-o trimitem lui Ceauşescu". Am scris telegrama, am citit-o, le-a plăcut tuturor şi zic s-o dăm la poştă. Da, dar cine o plăteşte? De aici a urmat o ciondăneală între Marin Preda şi Geo Dumitrescu. Preda spune: bine, mă, Geo, dupa ce că mă solidarizez cu tine şi mă vor da afară de la Cartea Românească, vrei să-ţi plătesc eu ţie telegrama în care te apăr pe tine? La care Geo spune: "Bine, mă Marinică, da' cum îţi închipui tu c-aş putea eu să vă cumpăr pe voi, plătind o telegramă? N-o mai trimitem!". În fine, ne-am împăcat în felul următor: Preda a zis: "Eu cu domnu' Păunescu facem o echipă, tu, Geo cu Hagiu faceţi altă echipă şi jucăm la hotel popice. Cine pierde plăteşte telegrama!" Fireşte, i-am bătut de i-am smintit. De la un punct încolo, Preda zice: "Să jucăm de-acuma şi pe bere!"... (râde)... dar dincolo de aceste fapte de fiecare zi, el avea măreţie şi era un om normal, un om natural.

La începutul anilor '70, am mers împreună la Ceauşescu. Atunci a spus, după părerea mea, o replică istorică. Aşa ceva nu s-a întâmplat de două ori. Apăruse ideea - Ceauşescu însuşi o scosese - de a se reacredita realismul socialist. Eu m-am dus la editură şi i-am zis, domnu' Preda, ia uitaţi"... a luat el ziarul şi a văzut ce scria acolo, cum că Ceauşescu ţinuse o cuvântare în sensul ăsta pe la Călăraşi... zice: "Monşer, ce ne facem? E o nenorocire!". "Hai să protestăm", zic. "Unde, monşer?". "Păi la Partid", zic. "Hai monşer, cine ne ascultă, fii serios."

Zic: "Dom' Preda, m-am întâlnit cu Titus Popovici, care în lumea literară e considerat un fel de egal al dvs... era foarte abătut..." "De ce?", zice Preda. Păi fusese la Ceauşescu şi vă pârâse că aţi fost la Roma, într-un club şi deşi ţara era atacată acolo, dvs, în loc să luaţi cuvântul, să spuneţi câteva cuvinte calde despre ţara dvs, aţi plecat la cumpărături, să vedeţi muzee... asta i-a spus el lui Ceauşescu...

  • Şi chiar aşa era?
Da. Şi Ceauşescu m-a întrebat atunci pe mine: "Aşa a făcut? Şi ce pot eu să-i fac lui Preda?". Şi Titus a zis: "Păi cum, tovarăşu'? trebuie sancţionat!". "Dragă, zice Ceauşescu... ce crezi dumneata că pot eu să-i fac lui Marin Preda?". "Hai monşer, zice Preda, că minţi ca să-mi faci mie plăcere..." "Nu mint, dom'le, că el n-are nici un interes să-mi povestească mie nişte chestii care-l defavorizează, dar care arată o anumită poziţie a lui Ceauşescu faţă de scriitor. Nu vă poate face nimic, aia e chestia!" Aşa l-a convins că are credit acolo şi-a zis: "Dacă e aşa, hai să mergem, monşer!". Am sunat, am mers, ne-a primit după câteva ore. Acolo, el s-a comportat ca un erou din antichitate. A scos o singură frază, mi-a şi explicat: monşer, dacă te pierzi în prea multe amănunte, te prinde şi începi să cedezi... i se uscaseră buzele... "Ce mai fac scriitorii?", zice Ceauşescu. "Domnule preşedinte, zice, eu trebuie să vă spun că am aflat ceva şi nu pot să nu vă spun. Dacă vreţi să introduceţi realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid!". "Cum aţi spus, ce faceţi?", zice Ceauşescu. Preda a repetat. Ceauşescu zice: "Hai, dragă, că mai stăm de vorbă...". "Nu, nu vă deranjaţi! Aveţi treburi multe pe cap, problemele ţării... dar dacă reintroduceţi realismul socialist, eu mă sinucid!" Şi nu ridica deloc tonul. Ceauşescu era uimit, nici nu-l putea face să stea jos. A zis "bine, dragă, nu-l mai introducem!".

Moment-cheie... Ăsta a fost Marin Preda... Fără Marin Preda n-am fi fost noi înşine... Fizionomia ţăranului român nu e doar aceea pe care ne-a lăsat-o Rebreanu, ci şi cea pe care ne-a lăsat-o Marin Preda. Şi-n unitatea acestor direcţii divergente Preda-Rebreanu-Sadoveanu, Fanuş Neagu-Săraru-Banulescu-Velea, eu văd geniul literaturii naţionale.


Citeşte mai multe despre:   zice,   ceausescu,   marin,   preda,   marin preda,   geo dumitrescu,   biblioteca pentru toţi,   monşer

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Concertul sopranei Teodora Gheorghiu, transmis online cu ocazia celebrării Zilei Naționale a României, la Roma

Concertul sopranei Teodora Gheorghiu, transmis online cu ocazia celebrării Zilei Naționale a României, la Roma
Galerie Foto Marți, 1 decembrie 2020, ora 19:00 (ora 20:00, în România), Asociația Culturală PROPATRIA din Roma, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului – Departamentul Românilor de Pretutindeni, în colaborare cu...

Actorii Teatrului Național București, voluntari la un call center DSP

Actorii Teatrului Național București, voluntari la un call center DSP
Actorii Teatrului Național din București se implică în viața publică și încearcă, în această perioadă dificilă, să sprijine publicul care le-a fost alături până nu demult.   La call center-ul...

Victor Rebengiuc, Horațiu Mălăele, Alexa Visarion, Radu Afrim, Tamara Buciuceanu-Botez, Lia Bugnar, în cea de-a șaptea zi a Festivalului Național de Teatru

Victor Rebengiuc, Horațiu Mălăele, Alexa Visarion, Radu Afrim, Tamara Buciuceanu-Botez, Lia Bugnar, în cea de-a șaptea zi a Festivalului Național de Teatru
Galerie Foto Programul celei de-a şaptea zile a FNT 30/ FNT ALTFEL reuneşte şase evenimente pe site-ul festivalului.                 SCENA „FNT...

Premiera Queen of Hearts, alături de Lars von Trier, Parasite și Moromeții, pe platforma TIFF Unlimited

Premiera Queen of Hearts, alături de Lars von Trier, Parasite și Moromeții, pe platforma TIFF Unlimited
Galerie Foto Queen of Hearts / Dama de cupă, o dramă daneză controversată, multipremiată internațional, regizată de tânăra May el-Toukhy, a fost lansată de Transilvania Film în premieră în România...

Dios Diego Armando Maradona a murit. Omagii aduse prin artă marelui fotbalist

Dios Diego Armando Maradona a murit. Omagii aduse prin artă marelui fotbalist
Galerie Foto Odată cu plecarea lui Maradona, unul dintre cele mai mari mituri ale tuturor timpurilor rămâne de acum doar în istorie. Omagii aduse acestui fenomen mondial, prin intermediul artelor și al...

Ce au în comun Maia Morgenstern şi Barack Obama

Ce au în comun Maia Morgenstern şi Barack Obama
Galerie Foto E sezonul biografiilor, putem spune. O perioadă în care apar la noi câteva volume care ar trebui avute în casă de oricine. Secretele din viaţa Maiei Morgenstern, fabuloasa poveste a unui tânăr de culoare ajuns...

Respectarea Protocolului, esența vieții de partid

Respectarea Protocolului, esența vieții de partid
Galerie Foto În a doua parte a prefaței trilogiei „Dragostea și Revoluția”, Ion Cristoiu reliefează observațiile autorului Dinu Săraru referitoare la Protocolul care trebuia urmat la virgulă de toată lumea, robotic....

Rolul partidului comunist în propria sa prăbușire din 1989

Rolul partidului comunist în propria sa prăbușire din 1989
Galerie Foto Începând cu 2 decembrie, Jurnalul vă oferă cele trei volume ale Trilogiei „Dragostea și Revoluția”, de Dinu Săraru. Până la apariția volumelor pe piață vă lăsăm să vă delectați cu prefața...

Luna Muzicii Românești, la Casa Artelor „Dinu Lipatti”, partea a IV-a

Luna Muzicii Românești, la Casa Artelor „Dinu Lipatti”, partea a IV-a
Galerie Foto Casa Artelor „Dinu Lipatti” vă invită sâmbătă, 28 noiembrie 2020, la orele 17.00, să participați la Evenimentul Online „Luna Muzicii Românești” la Casa Artelor „Dinu Lipatti”, Partea a IV-a. În...

ALEXANDRINA HALIC – ACTRIȚA POVESTE. Un proiect editorial marca Teatrul Ion Creangă

ALEXANDRINA HALIC – ACTRIȚA POVESTE. Un proiect editorial marca Teatrul Ion Creangă
Galerie Foto A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti în lumea magică a teatrului pentru copii, o actriță de poveste, pe nume Alexandrina Halic. Mititică de statură, dar dăruită cu un talent de...

A II-a B, un spectacol care îi învață pe copii să-și păstreze încrederea în ei, în premieră pe unteatru cinematic

A II-a B, un spectacol care îi învață pe copii să-și păstreze încrederea în ei, în premieră pe unteatru cinematic
Galerie Foto Un proiect artistic dedicat micilor spectatori și întregii familii, unteatru de copii se întoarce la joacă, de data aceasta în mediul online. A II-a B, cel mai nou spectacol pentru copii creat de Oana Răsuceanu,...

Ion Caramitru, Johnny Răducanu și George Banu, dialoguri în cuvinte și jazz în cea de-a cincea zi a Festivalului Național de Teatru

Ion Caramitru, Johnny Răducanu și George Banu, dialoguri în cuvinte și jazz în cea de-a cincea zi a Festivalului Național de Teatru
Galerie Foto Programul celei de-a cincea zile a FNT 30 / FNT ALTFEL reuneşte nouă evenimente pe cele trei scene multimedia. SCENA „FNT online” La ora 11:00, în cadrul secţiunii Vorbe, vorbe, vorbe..., George Banu...

Noi filme de referință la Biblioteca Luis Rosales a Institutului Cervantes

Noi filme de referință la Biblioteca Luis Rosales a Institutului Cervantes
Galerie Foto Unul dintre cele mai inime filme ale lui Almodóvar, Durere şi glorie vorbeşte despre o serie de reîntâlniri ale regizorului Salvador Mallo, a cărui sănătate este tot mai şubredă. Unele reîntâlniri au...

La Naționalul ieșean, evenimentele continuă: Cochilii, de Radu Popescu, premieră online pe Scena 5

La Naționalul ieșean, evenimentele continuă: Cochilii, de Radu Popescu, premieră online pe Scena 5
Galerie Foto Teatrul Național Iași propune publicului o nouă premieră în cadrul proiectului Lecturi³: Cochilii, de Radu Popescu, în regia lui Ionuț Cornilă. Spectacolul-lectură va fi transmis online, pe Scena 5 (pagina de...

Când arta întâlnește știința, în cadrul Nopții Cercetătorilor Europeni

Când arta întâlnește știința, în cadrul Nopții Cercetătorilor Europeni
Galerie Foto Arta este expresie a științei, iar artiștii sunt cercetători. Cu prilejul Nopții Cercetătorilor Europeni, Asociația Qolony - Colonia pentru artă și știință, în parteneriat cu Institutul Francez din...
Serviciul de email marketing furnizat de