Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Compania Naţională de Dansuri a Irlandei se prezintă pentru a doua oară în România. „Rhythm of the dance” deschide anul 2011 în cadrul Proiectului Naţional Cultural – „ARTA CONTRA DROG”. Primul oraş „călcat” de dansatorii irlandezi este Timişoara. La 22 februarie va veni la rând Arad, apoi Târgu-Mureş – la 23 februarie; urmează Cluj – la 24 februarie; Braşov – la 25 februarie, Bucureşti – la 26 februarie (la Sala Palatului, începând cu orele 19:30) şi Constanţa – la 27 februarie. Michael Byrne, dansatorul din linia întâi a celebrei trupe irlandeze, recunoaşte că are o meserie superbă care îi permite să vadă toată lumea în paşi de dans...
• Jurnalul Naţional: Eu, ca spectator, am impresia că în loc de picioare aveţi aripi. Cum vă întreţineţi aceste „aripi”?
Michael Byrne: Toţi dansatorii îşi întreţin picioarele prin încălzire şi relaxare înainte şi după fiecare reprezentaţie şi prin controale regulate la fizioterapeut.
• La 15 ani aţi dansat cu actorul Christopher Lee...
Pare un vis, dar am fost în acelaşi spectacol cu el. Am fost şi sunt în continuare un mare fan al lui Christopher Lee.
• Sunteţi locomotiva „Rhythm of the Dance”. Ce implică acest lucru?
Foarte multă muncă. În turnee ne pregătim cam o oră pe zi, pe lângă timpul efectiv al spectacolului, pentru a ne asigura că fiecare dans este de cea mai înaltă valoare. Eu personal am fost foarte norocos şi am avut doar câteva probleme minore legate de muşchi.
• Se câştigă bine din meseria de dansator?
Este o meserie bine plătită, în plus vedem toată lumea şi toată lumea ne vede pe noi..
• Dacă mâine n-ar mai exista „Rhythm of the Dance”, ce-aţi face?
Mi-ar plăcea să deschid o şcoală de dans.
• Există vreun dans la care aţi fost prins pe picior greşit?
Sunt deja de cinci ani în acest spectacol, deci este ca şi o a doua natură pentru mine acum. Însă când am început erau atât de multe de învăţat şi de gândit pe scenă, încât cu siguranţă am făcut şi câteva greşeli.
• Aţi participat la numeroase competiţii. Ce aţi avut de pierdut, că de câştigat s-a văzut, aţi avut numeroase premii...?
Nu prea ai ce pierde, dar a fost un lucru bun să vezi până unde poţi merge, cât de mult poţi să forţezi lucrurile.
• Albert Einstein spunea că dansatorii sunt atleţii lui Dumnezeu. Dumneavoastră cum v-aţi defini?
Nu-l pot contrazice pe Albert Einstein... Sincer, nu prea ştiu cum m-aş putea defini. Mă văd ca o fiinţă foarte norocoasă, care face ceea ce-i place, împreună cu un minunat grup de prieteni.
