Noaptea, muzica suna mai bine

E sambata, e seara, e misto afara (inca vara), e misto si-n tara, dar mai misto decat orice misto in aceasta tara (cand e inca vara) e ca se-ntampla Festivalul. E sambata, deci, ia sa vedem... aha... la Ateneu se da Bach. Bun, pai, daca se da Bach, zic sa purcedem. Trecem peste niste copii galagiosi, le raspundem frumos la salut, ne continuam demersul cultural printr-o privire aruncata in sifonier, bun, deci acum ca ne-am hotarat, sa mergem mai departe... ma iau si m-arunc in taxi, "la Ateneu, va rog frumos", in taxi - un frumos program artistic alcatuit din manele, nu zic nimic, nu de alta, dar nu vreau sa-mi stric cheful... bun... deci programul artistic s-a-ntrerupt (la urma urmei, taximetristul asta are ceva bun-simt in el), se continua cu nu-stiu-ce radio... "multumesc frumos"... ma filez cu unu’ pe scarile Ateneului... bun... deci sa mergem mai departe... am o prietena cam defecta la cap, care gaseste de cuviinta sa ridice in picioare un rand intreg, fix la inceputul concertului.

Aha! Uite-l pe Pruteanu (e cu doua randuri mai in fata). Dirijeaza din cap. O mana sta rezemata de tampla. In spatele lui, un nene de natie englezeasca, uracios (l-am calcat pe picior din greseala, i-am cerut iertare, daca privirile ar ucide...). Dirijeaza si el. E incantat. Se vede asta de la o posta.

Pe scena, una dintre violoniste zambeste tot timpul. Imi imaginez ca celulele ei sunt foarte incantate. Asa cred ca e si bebeul din burtica unei clarinetiste.

Fondata de catre Robert King in 1980, King’s Consort este una dintre cele mai prodigioase orchestre din Europa. In douazeci si cinci de ani de activitate, orchestra a abordat un repertoriu de o varietate indrazneata, care cuprinde lucrari baroce si clasice deopotriva. Este, de asemenea, una dintre cele mai inregistrate (sic!) orchestre, avand un activ de nouazeci de albume.

Fost corist la faimosul Colegiu St. John, King si-a inceput cariera ca artist solo. A intrat in atentia publicului cu interpretarea Recviemului lui Durufl.... King era inca student cand a fondat orchestra, cu care a plecat in turnee de anvergura in aproape toate tarile din Europa, in cele doua Americi si in Extremul Orient.

L-am urmarit pe King dirijand si am inteles ca exista intre membrii orchestrei si el o afinitate indescriptibila, sugerata mereu de zambetul care parea ca i se lipise de fata cu super-glue. Un bun (si uneori rau) prieten al meu imi spunea zilele trecute ca nu poti vorbi despre un act cultural decat la superlativ. N-am avut incotro si i-am dat dreptate. Ramaneti conectati la Festival. Urmeaza o saptamana de concerte sustinute de orchestre de anvergura maxima: Filarmonica din Israel, Orchestra Nationala a Frantei, Filarmonica din Londra... intr-un cuvant, yamyyy...