Omul cu cea mai longevivă carieră în universul varietăţilor

Acum doi ani şi un pic scriam despre Annie Muscă, o învăţătoare din Vrancea, care s-a împrumutat la bancă cu 5.000 de euro pentru ca biografia marelui om de televiziune Tudor Vornicu să fie scrisă negru pe alb şi să fie dăruită publicului într-un tiraj de 500 de exemplare. Doar ea a simţit că are o datorie morală faţă de moştenirea lăsată de Tudor Vornicu, fără să-l fi cunoscut măcar. Annie s-a dedicat proiectului de promovare a personalităţilor uitate pe nedrept. Dan Mihăescu este cea de-a doua personalitate care se bucură şi, credeţi-mă, chiar se bucură fiindcă este încă în viaţă, de o biografie prinsă între coperţile unei cărţi, menită să fie arătată lumii întregi. De ce Dan Mihăescu? Ne răspunde chiar autoarea: "Pentru că m-a făcut să râd de când m-am născut. Probabil, să pun ochii pe el. Pentru că mi-am dorit să-i cunosc chipul de foarte mulţi ani. Pentru că el e primul căruia i-am deschis uşa, când am hotărât să scriu biografia lui Tudor Vornicu. Pentru că se autointitulează "Bestia” în conversaţiile noastre, asta ca să mă flateze pe mine când pozez în… <>. Pentru că e foarte calin şi sincer şi m-a invitat să fac parte din familia lui. Pentru că e cel mai mare umorist în viaţă. Pentru că îi venerează pe actori. Pentru că e cel mai agreabil septuagenar-partenerde dialog. Pentru că iubesc <> muzica, filmele şi actorii anilor ’50, ’60, ’70, ’80. Pentru că ador acea Televiziune Română, de pe vremea când era cenzurată”. Mai sunt şi alte motive, asumate de alţii, care-l cunosc foarte bine pe împricinat. Le dau citire: "Merită să cunoşti omul care a înveselit generaţii de români, într-o perioadă în care umorul era singura fereastră spre libertate. Merită să redescoperi profesionistul care a făcut regie de televiziune jumătate de secol cu marii actori de comedie şi a scris texte care au intrat în antologia umorului românesc. Merită să citeşti cele 12 volume (dacă nu ai făcut-o până acum) vândute în sute de mii de exemplare ale personajului Dan Mihăescu, prezent în presa culturală încă din anii ’50".

"Albina e satirică: înţeapă. Eu am umor: pişc", spunea Tudor Muşatescu. Şi Dan Mihăescu pişcă. Şi pişcă rău! În 1997 a fost intervievat de Simona Carmen Dănescu, redactor Radio România. Interviul a avut urmări grave! Cel intervievat s-a trezit soţ! "Acest interviu a făcut o asemenea impresie interlocutoarei mele, încât m-a luat de bărbat. Normal, îi plac geniile", se acuză, pardon, se scuză, subiectul. Iată ce declara atunci Dan Mihăescu: "În tinereţe am vrut să mă fac toboşar într-o orchestră, cantonier, împreună cu Liz Taylor sau poliţist la «Moravuri». N-am reuşit decât să iau nişte premii cu romane poliţiste. Am condus vremelnic un studio de film publicitar şi m-am cantonat definitiv în gazetărie, literatură, dramaturgie şi televiziune. Am semnat zece cărţi, piese de teatru, filme, peste o mie de emisiuni de divertisment tv, am primit premii naţionale şi internaţionale, au scris despre mine mari personalităţi culturale ale acestei ţări, am fost tradus în străinătate (şi în viaţă), m-au înjurat nişte confraţi (unii pe bună dreptate) şi iată-ne fugăriţi de locomotiva tranziţiei prin tunelul fără capăt. Luminiţa au stins-o guvernanţii şi ăştia şi ăia şi ăilalţi. Care a venit la putere a suflat în luminiţă". În 2011, Annie Muscă a făcut din Dan Mihăescu o carte deschisă, o legendă ce poate fi citită din scoarţă-n scoarţă. De câte ori am avut nevoie să mă documentez pentru realizarea Ediţiilor de Colecţie cu marii actori români sau cu personalităţile din teatru sau televiziune, Dan Mihăescu m-a ajutat de fiecare dată, evocându-i atât de frumos pe toţi cei care i-a cunoscut şi cu care a lucrat împreună.

"Omul a devenit legendă încă din vremuri, când ceea ce nu era interzis devenea obligatoriu! În nopţile senine caut întruna pe cer o stea numită Tudor Vornicu, fiindcă, plecând de pe lume, el şi-a asumat eternitatea”. Este doar un scurt exemplu, nefiind loc, nici vreme, să stau să enumăr câte vorbe frumoase a rostit Dan Mihăescu despre semenii săi pentru a rămâne în memoria colectivă, pentru ca valorile noastre să fie nemuritoare. Are o enciclopedie de amintiri extrem de valoroasă pe care întotdeauna a oferit-o cu generozitate celor care au fost interesaţi să o audă, să o cunoască şi să o facă ştiută mai departe.   
"Amintirile sunt asemenea căţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit", este o altă vorbă de duh din categoria muşatismelor.

De data aceasta, Dan Mihăescu şi-a făcut curat în propria bibliotecă pentru a vă oferi "Spovedania unui umorist", o biografie ieşită din tipar. Parol! O veţi putea citi începând cu luna februarie, când va ieşi pe piaţă. Din cuprins: În loc de prefaţă; Oameni mari, cuvinte alese!; De unde vine celebrul umorist?; Copilăria şi adolescenţa; Scriitorul Dan Mihăescu; De la romanul poliţist la umorul pe micul ecran; Recom, primul studio de film publicitar din România; TVR, prima dragoste; Magicianul din spatele actorilor, pe platourile de filmare. Garsonierea «în bleu»; Pagini de festival; Muzică romantică la poalele Tâmpei şi umor de excepţie pe malul lacului Leman; Prietenii mei; Maşinile mele; Femeile mele; Simona, dragostea mea; Premii şi distincţii; Ce s-a ales de Dan Mihăescu după decembrie 1989?; Acrostih, semnat cu dragoste de George Ivaşcu.

Autoarea are cuvântul: "Din tot ce mi-a povestit, declar pe propria-mi răspundere că nu v-am ascuns nimic. Relatările lui ne-au făcut confidenţi pe viaţă. L-am «izgonit» în trecut, lansându-l dintr-un deceniu în altul. L-am alungat pe străzi care poartă astăzi alte nume şi l-am trimis să rătăcească printre amintiri dureroase... L-am ţintuit ore în şir lângă persoane dispărute, în braţele cărora a trăit dulci clipe şi eterne pasiuni. I-am sucit în aşa fel minţile, încât şi-a răvăşit casa mai ceva ca la o percheziţie, în urma căreia, în afară de fotografii, s-au găsit documente preţioase, adevărate pledoarii pentru omul cu cea mai longevivă carieră în universul varietăţilor".  

Precizare: Annie Muscă a publicat "Dan Mihăescu - Spovedania unui umorist" tot pe banii ei. A primit şi sprijinul Direcţiei de Cultură Focşani -Vrancea. Următoarea apariţie, sub semnătura aceleiaşi autoare, va fi  biografia Irinei Margareta Nistor. Verba volant, scripta manent!

Îmi cer scuze cititorilor pentru apariţia iniţială a materialului şi în forma tipărită, şi în forma on-line a Jurnalului de Duminică. Din cauza unor probleme tehnice, textul a suferit "mutaţii” grave. Vă mulţumesc pentru înţelegere. Semnează, cu răspundere, autoarea.