Pauza de praf

LUIZA LUPU - C(RAMPE) Te trezesti cu noaptea-n cap, faci ce faci si pe urma pleci la serviciu, la serviciu toata lumea e buimaca, dar nu-i nimic, tu esti fericita, tu ai lumea ta interioara in care te retragi in pauza de masa, te duci, privesti cerul asta minunat, te uiti la oamenii astia minunati care te-nconjoara din toate partile, la colegii tai pe care nu ti-i alegi asa cum nu-ti alegi nici parintii, nici fratii, nici surorile, te gandesti ce lume minunata "in care voi gasi numai copii" si-ti tragi sufletul tau tulburat de-atata munca. Esti fericita. Esti serena. Dar, in primul rand, esti idealul femeii postmoderne: lucrezi intr-un bloc d-ala bengos, din sticla, daca ai putin noroc, poti sa le scuipi la cetateni in cap din liftu’ ala de pe peretele exterior al cladirii in care lucrezi, dar si ei, de asemenea, se pot uita sub fusta ta postmoderna cu care te duci la serviciul tau postmodern avand pe chipul tau postmodern serenitatea aia postmoderna care le lipseste celorlalti, pentru simplul fapt ca ei n-au descoperit secretul tau. Secretul tau sunt pauzele tale. Pauzele si menopauzele. Pauzele si menopauzele de cafea.

De fapt, de capuccino. Hmmm... ce prosti sunt colegii tai! Ei se streseaza atata si d-aia risca tot felul de atacuri cerebrale la varste fragede. Tu stii insa ca nimic nu te va ridica de la masa ta in care-ti savurezi cescuta ta de capuccino. Alti prosti se duc la automat si-si trag un paharel d-ala de unica folosinta, dar tu esti o elitista, esti elita elitelor si idealul idealurilor, tu iti desfaci tacticos pliculetul cu praf si ti-l torni, cu o extrema eleganta, in cescuta ta pe care bineinteles ca nu scrie nici "Boss", nici "Vladut", nici "Maricica". Nici macar "Make love, not coffee". Cescuta ta e la fel de postmoderna ca tine. Cescuta ta se asorteaza cu plicuteul tau dupa cum, sunt absolut convinsa, mascara ta de gene nu poate fi de la o firma, iar fardul de pleoape de la alta.

Ei, dar ia uite-l pe colegul ala al tau! Ce mitocan! Iti face semne ca cica sa vii, hai, c-avem treaba, lasa-le-n ma-sa de pauze! Cum, ma, un barbat sa-ti faca semne sa vii? Da’ ce esti tu? Da’ nu-nteleg! Asa l-a crescut pe el ma-sa? Sa faca semne la fete ca cica "vino-ncoa"? Ce nesimtit! Sunt convinsa ca e dintr-aia care-asteapta sa fie salutati de femei! Sau daca-ti cade un ceva, e dintre cei care te lasa pe tine sa-l ridici.

Stiu, l-ai putea apara spunandu-mi ca e seful tau, dar, sa stii, nici asa n-are scapare! Isi putea trimite secretara sa te ia cu lugu-lugu, nu sa-ti faca semnul ala care poate fi interpretat in zeci de moduri. Da’ stai asa, c-am identificat cladirea in care lucrezi! Lasa, ca vin eu si mi-l iau si mi ti-l urechez!