Poeţi, căutaţi-vă un Tudor Gheorghe!

„Pentru mine poezia contemporană se încheie cu Adrian Păunescu, pentru că el e cel mai «tânăr» din galeria poeţilor cu care eu am copilărit, spi­ri­tual vorbind – a declarat recent Tu­dor Gheorghe, la Biblioteca Metropolitană din Capitală. Am fost alături de poeţii mei, de Nichita Stănescu, Romulus Vulpescu, Leonid Dimov, Gheorghe Pituţ, Mircea Micu... Nopţi întregi am stat de vorbă şi am băut împreună şi de aceea am putut să mă aplec uşor deasupra melosului interior din poezia lor.”

„Ca un semnal al impotenţei poe­tice a acestei generaţii, care se mul­ţu­meşte cu tot felul de aberaţii, am vrut să-i arăt ce înseamnă poezia ade­vărată – a continuat Tudor. Eu sunt cântăreţul acestor poeţi. Voi, poeţii de astăzi, dacă vă doriţi să aveţi un Tudor Gheorghe al vostru, cum au avut cei de atunci, căutaţi-l!”
Iar noi, publicul, îl putem găsi pe Tudor Gheorghe la Sala Pala­tului, la 4 martie, cu „Al cincilea anotimp – FEMEIA”.

„Grigore Vieru spunea că «femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihneşte, amintindu-şi toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toţi strugurii toamnei şi toate ninsorile iernii», iar eu mă gândeam că este al cincilea anotimp al permanentelor iubiri... Spectacolul îl voi începe cu Vulpescu: «În fiecare zi, ne batem joc/ De pă­sări, de iubire şi de mare,/ Şi nu băgăm de seamă că, în loc,/ Rămâne un de­şert de disperare», urmează apoi «Um­bra plopilor» lui Ion Horea: «Dă-mi gura ta, şi mă sărută,/ şi stele vor cădea pe rând,/ Cu umbra plopi­lor, tăcută,/ Alu­ne­când, alune­când...»; femeia devine mamă şi aici îmi vine Mircea Micu cu: «Mamă eşti frumoasă ca o/ duminică fără sfârşit/ când se aude plânsul ierbii/ pierind sub câmpul înverzit/ Departe, peste mări de gheaţă/ unde miroase a gutui,/ stau îngeri palizi şi învaţă/ ruga ta spu­să nimănui./ Cu cât ne-nde­păr­tea­ză vremea,/ cu cât te uită carnea mea,/ eu mă gândesc plângând la cli­pa/ în care nu te-oi mai vedea»...”

Tu­dor Gheorghe a „rânduit” acest spectacol în aşa fel încât să nu lipsească nici Marin Sorescu... „Femeia are socotelile ei, ea să ţină de coada cârpătorului,/ să ţină oala de mănuşă, la foc, să stea ciucită la vatră/ şi să lase politica – de asta ne ocupăm noi, oamenii.../ Femeia, ce ştie fe­meia?/ Ea să şteargă sticla lămpii, să ali­nieze clondirele pe corlată,/ Să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa!/ Să te tragă, să-ţi pună ventuzele şi să nu-ţi iasă din vorbă/ că ce ştie ea?// Înainte n-o prea vedeai la faţă, că purta maramă,/ Zăvelca lungă, acolo, abia-i sclipeau gleznele,/ Dar o ghiceai pe-a frumoasă – şi-o furai, domnule,/ o luai pe cal, şi-o făceai muierea ta,/ era o dulceaţă./ Dar acum pe cine să furi?/ Uitaţi-vă-n jur, pe cine să furi?”
Tudor Gheorghe va îmbrăca ope­ra poeţilor săi în haine de gală, având alături, pe scenă, orchestra şi corul Filarmonicii „Oltenia” din Craiova.

Preţul unui bilet variază între 40 şi 140 de lei şi se poate procura prin reţeaua Vreau Bilet – Unirea Shopping Center, din Carrefour Feeria – Băneasa Shopping City, Real Hypermarket Vitan, de la Sala Palatului sau online de pe  www.vreaubilet.ro.

„Al cincilea anotimp – FEMEIA” este organizat de Agenţia Vreau Bilet şi Asociaţia Culturală Maria Domina.
„Ce meserie liberă e Arta!/ Golul abstract să-l faci de fluturi plin/ zbu­rând precum un mânz buimac pe harta/ iluziei, topit într-un destin./ Să te-amăgeşti că splendidele zile/ ale vieţii tale, câte sunt,/ s-au dus în larg pre­cum nişte torpile/ în ţinta Ne­mu­ririi nimerind.// Ca nişte Zei de ceară şi durere/ am încheiat un pact sublim cu soarta/ şi declarăm, chiar dacă nu se cere:/ ce meserie liberă e Arta!”, declara poetul Mircea Micu. Iar me­nes­trelul lui, Tudor Gheorghe, este acel mânz buimac pe harta iluziei, care umple golul abstract cu sute de fluturi...

Mircea Micu, un poet absolut genial
La 31 ianuarie, Mircea Micu ar fi împlinit 74 de ani. Biblioteca Me­-tropolitană l-a comemorat în Sala Mircea Eliade, o încăpere mult prea mică pentru toţi invitaţii che­maţi: Nicolae Dan Fruntelată, Radu Cârneci, Lucian Chişu, Constantin Stan, Iulian Neacşu, Ion Cojar şi Tudor Gheorghe. „Era un poet absolut genial, modestia nu i-a făcut servicii literare – a în­ce­put evocarea Tudor Gheorghe. Nu­mai la el şi la Vieru am mai în­tâlnit poezia în stare pură. Am mers cu poezia lui Micu în turneu naţional. A fost o bucurie pentru mine să-l văd în sală, la Arad. Emo­ţionat, la sfârşitul spectaco­lu­lui, Micu nu-şi mai găsea cuvintele...”