Premiera la Comedie - "Revizorul" sau noi insine

Rigoare extrema si fantezie debordanta. Un regizor erudit. Un alchimist. Horatiu Malaele. O trupa (devenita) de aur, cea a Teatrului de Comedie. Un spectacol, "Revizorul", foarte aproape de perfectiune. Poate cel mai bun "Revizor" romanesc. Poate cel mai bun spectacol de teatru despre dupa ’90.

CHEIE. Daca am ras la spectacol si ne-am intrebat de ce, Gogol raspunde: de noi insine

Rigoare extrema si fantezie debordanta. Un regizor erudit. Un alchimist. Horatiu Malaele. O trupa (devenita) de aur, cea a Teatrului de Comedie. Un spectacol, "Revizorul", foarte aproape de perfectiune. Poate cel mai bun "Revizor" romanesc. Poate cel mai bun spectacol de teatru despre dupa ’90.

Nu voi povesti subiectul. Daca n-ati vazut "Revizorul" de acum cativa ani, al lui Serghei Cerkasski, de la TNB, poate-ati auzit de cel al lui Pintilie, din anii ’70. Voi vorbi doar de "Revizorul" lui Malaele.

FIRESC. Horatiu Malaele stapaneste pana la desavarsire codurile proxemice. Locul fiecarui personaj in scena este in primul rand unul simbolic si polisemic si, foarte imporant, este in acelasi timp locul firesc, cel mai potrivit pe care-l poate ocupa acel personaj in acel moment din desfasurarea spectacolului. Ma gandesc la miscarea scenica. Rafinata si previzibila doar in masura-n care previzibil iti poate parea un gand nerostit. Daca spectatorul, de felul lui, are atata intuitie cat sa stie ce urmeaza sa se spuna, atunci va simti si ce sau cum urmeaza sa faca un personaj sau altul. Gestul aici e continuarea gandului.

CONEXIUNI. Despre masca nu pot vorbi acum, fiindca nu am la indemana spatiul pentru un eseu. Dar faptul ca Hlestacov si Osip (revizorul si servitorul sau) nu poarta masca imi intareste convingerea ca intre ticalosi si respectabili este o singura diferenta: ticalosii sunt prea lenesi ca sa faca efortul de a se acoperi cu masca bunatatii.

Decupajul e unul cinematografic, facut de mana sigura a regizorului. Iata un exemplu: elipsa rezolvata prin enchaine (n-am gasit un termen mai bun decat cel al montajului cinematografic) pentru a sugera turul bahic al orasului la care primarul l-a invitat pe Hlestacov.

"Pleaca-ai nostri, vin ai nostri, noi ramanem tot ca prostii", zice-o vorba din popor. "Homo homini lupus", zice alta, mai veche. Cei care vin sunt, fara exceptie, mai flamanzi decat cei care pleaca. Demonstratia pe care Malaele o face in final, adaugata permanentei senzatii ca toata povestea este cea pe care-o traim acum si aici, pe care o vedem pe toate posturile tv, iti face pielea de gaina si-ti taie pofta de savante conexiuni culturale.

CARACTERIZARE "Toate scrierile mele reprezinta istoria propriului meu suflet. S-a vorbit mult despre mine (...), dar fondul meu n-a fost definit de nimeni. De el si-a dat seama numai Puskin, care-mi spunea mereu ca nici un scriitor n-a avut inca darul de a zugravi in trasaturi atat de vii trivialitatea vietii" N.V. Gogol scriitor

ECHILIBRISTICA

Hlestacov e eroul civilizator pe care Gogol il trimite intr-un microunivers imund. E ciocanitoarea care scoate carii din copaci. In prezenta lui, fiecare-si etaleaza nimicnicia cum se pricepe mai bine. Timp de doua ore se face echilibristica pe firul fragil care leaga teatrul de viata. Orice mentiune a vreunui actor ar deveni nedreptate fata de celalalt actor al carui nume nu-l voi fi amintit. Trupa de la Comedie este 99% in nota de armonie creata de magician. Prestatia lui Banica jr e salvatoare: perfectiunea ramane un ideal.