Proastă până la moarte

Orice tâmpenie pe care o văd în mod constant la televizor mă acaparează până într-atât, încât mă tâmpesc de tot uitându-mă la ea. Nu e de mirare că-s atât de cretină, e de mirare că-mi dau seama de asta şi nu fac nimic să remediez situaţia.

Mă întreb dacă evenimentul micro al tâmpirii mele prezintă pericolul să devină macro, adică să se tâmpească toată lumea care se uită în mod constant la tâmpenii. Nu ştiu despre alţii şi nici nu-mi îngădui să formulez io acuma judecăţi, pentru că, oricum, orice judecată pe care aş formula-o tot tâmpită ar fi dac-ar ieşi dintr-un cap plin cu gelatină. Deci. Nu ştiu ce am vrut să zic, dar în mod sigur am vrut să zic ceva. Ca orice prost care se respectă, am vrut să par că sunt inteligentă. Aiurea. Bineînţeles că nu mi-a reuşit. Vorbeam de tâmpeniile din televizor. Mă întrebam de mai multe ori cum ar fi arătat viaţa mea dacă n-aş fi văzut-o niciodată pe Ramona Gabor gătind şi dacă n-aş fi constatat cu bucurie că intră într-o competiţie strânsă cu mine la concursul "Cine e cea mai tâmpită din ţară, io sau Ramona?". Mă grăbesc să completez: nu îngădui nimănui să intre în competiţie cu mine, am de gând să-mi apăr prostia cu preţul vieţii. Ies cu tavă d-aia sau cum îi zice, la luptă, cum aveau romanii când se băteau cu... ăăă... când se băteau. Deci. Io atâta vreau să-i spun lu' Ramona: că dacă se gândeşte, măcar, să mă întreacă, o să ară... scuze... o să aibă de-a face cu mine, pentru că eu? "Îmi apăr sărăcia" şi deci asta. Am văzut că nu ştie să identifice o salată şi am fost foarte invidioasă pe ea pentru că eu ştiu să. Aici m-a luat, ce-i drept, dar, lasă, am de gând să scot la bătaie armele alea grele, ca să-i demonstrez că io sunt mult mai tâmpită ca ea şi că n-are nici o şansă. Poate nu ştie că am câştigat la concursul "Proasta secolului". A secolului, da? Deci îmi pare aim veri sori, îi arăt şi hârtiuţa dacă vrea. Eu, de exemplu, confund în permanenţă leuşteanul cu ţelina. Sunt de părere că leuşteanul seamănă cu ţelina la fel de mult cum seamănă surorile Gabor între ele. Nu pot sau, în orice caz, mi-e foarte greu s-o deosebesc pe Monica de Ramona. Mă mulţumesc cu puţinul pe care mi-l oferă televiziunea: una a descoperit că e nobilă şi, în consecinţă, călăreşte cai, alta... bani să aibă, că deştept devine brusc.