Proiect - Teatrul lui Ion Lucian

Dupa ani de lupta cu birocratia din Romania, Ion Lucian isi vede visul cu ochii. Primarul Capitalei i-a aprobat construirea Teatrului pentru copii si tineret.

De ani buni, Ion Lucian se lupta cu birocratia sa poata construi un teatru pentru copii si tineret. Demarat din 1990, proiectul se pare ca abia anul acesta va fi pus in practica.

Toata viata actorul Ion Lucian si-a dedicat-o celor mici. Cea care l-a descoperit a fost regretata Lucia Sturza Bulandra. "Doamna Bulandra m-a rugat sa fac o piesa de teatru pentru copii. Asa am scris «Cocoselul neascultator». Am crezut ca se va juca doar o data, dar, de 51 de ani incoace, aceasta piesa se joaca fara intrerupere", povesteste Ion Lucian. La scurt timp dupa Revolutia din ’89, el si-a propus sa infiinteze primul teatru particular pentru copii si tineret chiar pe locul unde functioneaza Teatrul Excelsior. Ministrul Culturii de la acea vreme, Andrei Plesu, s-a aratat extrem de incantat de idee. "Plesu chiar mi-a spus ca ia proiectul sub aripa Ministerului Culturii si mi-a dat si 90 de milioane de lei pentru amenajarea salii." Odata primita aprobarea Ministerului Culturii, Ion Lucian s-a pus pe treaba. Numai ca, ajuns la fata locului, a gasit o incapere plina de maculatura serios deteriorata. "Sala era ocupata de maculatura a Academiei, erau niste mormane imense de hartii, de carti. Punandu-le la dispozitie patru spatii, mijloace de transport, trupe care sa care tot ce era inauntru, mai bine de trei ani nu au vrut sa se mute. In tot acest timp, banii pe care mi i-a dat Plesu nu mi-au mai ajuns decat sa fac un releveu al cladirii."

INVESTITORUL. Pus in fata acestei situatii, lui Lucian i s-a sugerat sa isi caute un investitor. Dupa aproape cinci ani, Ion Lucian a gasit un investitor israelian, care a acceptat imediat propunerea actorului. "Boss-ul cel mare din Israel a acceptat sa imi sponsorizeze proiectul, spunandu-mi ca vom face un teatru care sa fie mandria Capitalei. Astfel, am incheiat un contract, s-au facut toate formele, s-au obtinut toate aprobarile, toate semnaturile, pana la aceea a lui Ion Caramitru, ministrul Culturii de la vremea aceea." Dupa un an de discutii si tratative, Ion Caramitru a trecut teatrele in subordinea primariilor. Astfel, in loc de obtinerea doar a unei semnaturi, Ion Lucian s-a vazut nevoit sa alerge si dupa cele ale membrilor Consiliului Primariei. Dar le-a obtinut si pe acestea. Desi proiectul sau a fost avizat de patru primari generali, de fiecare data se ivea cate ceva care sa impiedice demararea lucrarilor. Ba lipsea o adeverinta, ba se schimba primarul, ba se pierdea dosarul.

VESTE BUNA. Viorel Lis, Traian Basescu, Razvan Murgeanu si Adriean Videanu sunt primarii generali care si-au pus semnaturile pe proiectul lui Ion Lucian. Dar nu s-a putut face nici macar un pas. "De exemplu, fatada s-a dorit de patru ori sa fie facuta. Pana la urma s-a descoperit ca aceasta nu are voie nimeni sa o refaca pana nu se obtine aprobare de la Comitetul National al Patrimoniului. S-au facut vreo patru variante, s-au trimis la minister, unde au stat un an pana sa obtina aprobare." La 18 iulie a.c., Ion Lucian a fost chemat la o sedinta cu actualul primar al Capitalei, cu arhitectul-sef al Bucurestiului, dl Adrian Bold, cu Razvan Murgeanu, cu Ludovic Orban.

In aceasta sedinta s-a dat un termen de 11 zile pentru lamurirea tuturor neclaritatilor si pentru obtinerea tuturor avizelor. Astfel ca, la intalnirea din 29 iulie, Ion Lucian avea sa primeasca o veste buna: proiectul se va demara din acest an. "Initial, dl primar m-a asigurat ca, daca nu se mai poate merge in continuare cu acelasi investitor, Primaria va fi cea care sa se ocupe de investitie si de finalizarea proiectului, astfel incat anul acesta sa inceapa lucrarile." Insa nu a fost nevoie de sponsorizarea Primariei, intrucat investitorul israelian a dat dovada de nervi de otel in lupta cu birocratia romaneasca.

CONTRACT AVANTAJOS

Conform contractului, investitorul se obliga sa construiasca un imobil de 11 etaje, dintre care trei cuprind teatrul, iar restul spatiului fiind destinat unor birouri de inchiriat. Investitorul isi recupereaza banii in 29 de ani, iar imobilul intra inca de la inceput in proprietatea statului roman, stat care nu trebuie sa investeasca nici macar un banut in aceasta afacere. Practic nu se demoleaza actuala cladire, ci doar se construieste pe baza ei. Cabinele sunt concepute ca un fel de microgarsoniere pentru invitatii din strainatate, pentru a nu mai fi nevoie sa se plateasca alte camere de hotel. "Prin contract, investitorul ma subventioneaza cu 100.000 de dolari pentru perioada cat se construieste noul sediu, astfel incat sa imi pot tine in continuare spectacolele acolo unde pot inchiria sala."