Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un artist al culorilor, un tănăr colecţionar de artă, cinci ani de căutări şi povestea lui Raul Egon Lebel, pictorul romăn neştiut de romăni, dar al cărui destin şi a cărui operă au fost aduse la lumină printr-o intămplare.
Un artist al culorilor, un tănăr colecţionar de artă, cinci ani de căutări şi povestea lui Raul Egon Lebel, pictorul romăn neştiut de romăni, dar al cărui destin şi a cărui operă au fost aduse la lumină printr-o intămplare.
"Salvează (de uitare) un Artist, şi salvezi Arta intreagă"... Sunt primele rănduri care colorează fila albă a unui album de artă realizat de tănărul Adrian Buga, album dedicat vieţii şi operei pictorului pe pănza căruia au explodat culori rupte din sufletul lui. Raul Egon Lebel a fost necunoscut in Romănia, uitat in ţara natală, dar apreciat in Franţa, acolo unde a trăit (din 1962) o bună parte a vieţii sale.
Născut in Bucureşti in 1907, intr-o familie de oameni instăriţi şi cultivaţi, la vărsta de 21 de ani Lebel a studiat pictura şi desenul cu G.D. Mirea şi Camil Ressu. Fabrica de panificaţie (erau renumiţi biscuiţii Herdan) a familiei pictorului era furnizoarea de păine a casei regale, iar in cercul de prieteni ai lui Lebel se numărau importanţi oameni ai perioadei interbelice: Alex Papana (unul dintre cei mai mari aviatori ai Romăniei), Smaranda Brăescu (prima femeie pilot din Romănia), Theodor Pallady, George Enescu etc.
"Unchii săi deţineau o avere echivalentă cu a domnului Patriciu acum. Erau unii dintre cei mai bogaţi oameni din Romănia. Aveau o echipă de fotbal, el era băgat in cercurile elitiste ale vremii, practica bob, fotbal, motociclism. Familia infiinţase aşa-numitele automate Herdan, care se aflau in centrul Bucureştiului. Contra unei monede, primeai o farfurie cu măncare şi o limonadă. A fost primul sistem de fast food de la noi din ţară, după o idee preluată din America."
Interzis de comunişti
Lebel şi-a dedicat viaţa picturii, acelor opere pe care le-a considerat copiii lui şi de care intreba de fiecare dată cănd lipsea de acasă, dar n-a avut, din păcate, satisfacţia aprecierii operelor sale in propia ţară. Mai mult decăt atăt, după â45, comuniştii au făcut tot posibilul să-l scoată din viaţa culturală şi să il cenzureze cu totul. La fel cum au procedat cu mulţi alţi artişti. Originea sa evreiască şi poziţia socială (era catalogat drept burghez) au fost motivele pentru care şacalii comunişti l-au interzis.
Cum s-a şters praful
Povestea lui Lebel a fost descoperită şi pusă cap la cap, precum un puzzle, de tănărul pasionat de artă Adrian Buga. La nici 30 de ani, Buga cutreieră ţara in căutarea pictorilor necunoscuţi, a obiectelor de valoare uitate prin podurile sau beciurile caselor. In podul unei case l-a descoperit, intămplător, şi pe Raul Egon Lebel.
Totul a inceput intr-o zi toridă de vară a anului 2002. "Am primit un telefon prin care mi se cerea, dacă sunt interesat, să vin să văd căteva lucrări ale unui pictor de care nu mai auzisem". Il sunase prima soţie a pictorului, care aflase de pasiunile lui Buga. "Gazda m-a intămpinat cerăndu-şi scuze că nu este curent şi mi-a dat două-trei lumănări... Cu ele in mănă, după ce am dat de vreo două trei ori cu capul in grinzi, am intrat in pod... Dintr-o dată, au explodat culorile tablourilor. Foarte multe au apărut ca printr-o minune. Portrete, muşcate, peisaje... Eram atăt de impresionat de ele, dar, din păcate, erau intr-o condiţie precară, fiind de 50 de ani in acel pod, neintreţinute". Cu mult entuziasm, Adrian Buga a cumpărat toate tablourile. "Mi le-a văndut cerăndu-mi să-i promit că voi avea grijă să realizez o expoziţie. I-am promis lucrul acesta, iar după aproape cinci ani de zile am scos albumul". Tot demersul pe care l-a intreprins tănărul a necesitat ani de căutări, de documentări in ţară şi in străinătate şi mulţi bani suportaţi din buzunarul propriu. Astfel că intregul proiect, din clipa in care a luat legătura cu soţia lui Lebel şi pănă la expoziţia pe care-a organizat-o la Palatul Şuţu in luna octombrie (a.c.), s-a ridicat la aproape 50 de mii de euro. Tănărul a fost pe urmele lui Lebel la Paris (de două ori) şi in Ile de la Reunion (la 300 de km de Madagascar), ultima staţie a vieţii artistului.
Raul Egon Lebel a fost căsătorit de trei ori. A murit in 2006, in somn, la vărsta de 99 de ani, in Ile de la Reunion.
Totul a inceput intr-o zi toridă de vară a anului 2002. "Am primit un telefon prin care mi se cerea, dacă sunt interesat, să vin să văd căteva lucrări ale unui pictor de care nu mai auzisem". Il sunase prima soţie a pictorului, care aflase de pasiunile lui Buga. "Gazda m-a intămpinat cerăndu-şi scuze că nu este curent şi mi-a dat două-trei lumănări... Cu ele in mănă, după ce am dat de vreo două trei ori cu capul in grinzi, am intrat in pod... Dintr-o dată, au explodat culorile tablourilor. Foarte multe au apărut ca printr-o minune. Portrete, muşcate, peisaje... Eram atăt de impresionat de ele, dar, din păcate, erau intr-o condiţie precară, fiind de 50 de ani in acel pod, neintreţinute". Cu mult entuziasm, Adrian Buga a cumpărat toate tablourile. "Mi le-a văndut cerăndu-mi să-i promit că voi avea grijă să realizez o expoziţie. I-am promis lucrul acesta, iar după aproape cinci ani de zile am scos albumul". Tot demersul pe care l-a intreprins tănărul a necesitat ani de căutări, de documentări in ţară şi in străinătate şi mulţi bani suportaţi din buzunarul propriu. Astfel că intregul proiect, din clipa in care a luat legătura cu soţia lui Lebel şi pănă la expoziţia pe care-a organizat-o la Palatul Şuţu in luna octombrie (a.c.), s-a ridicat la aproape 50 de mii de euro. Tănărul a fost pe urmele lui Lebel la Paris (de două ori) şi in Ile de la Reunion (la 300 de km de Madagascar), ultima staţie a vieţii artistului.
Raul Egon Lebel a fost căsătorit de trei ori. A murit in 2006, in somn, la vărsta de 99 de ani, in Ile de la Reunion.
Reintegrat in cultura romănească
"Nu am găsit nici o carte despre el, la nici o bibliotecă din ţară - spune Adrian Buga - Aflasem doar că prima şi singura expoziţie pe care a avut-o Lebel in Romănia a fost in 1958, la Sala Magheru.
A rămas necunoscut in Romănia pentru că nici o instituţie nu se ocupă de descoperirea valorilor din ţară, valori pe care comuniştii au avut grijă să le şteargă. Azi, văzăndu-i lucrările, criticii contemporani de artă au rămas impresionaţi. Nu credeau că poate picta cineva in acest fel. Au spus că este o descoperire, l-au integrat in viaţa artistică şi i-au găsit locul bine-meritat in cultura artistică".
A rămas necunoscut in Romănia pentru că nici o instituţie nu se ocupă de descoperirea valorilor din ţară, valori pe care comuniştii au avut grijă să le şteargă. Azi, văzăndu-i lucrările, criticii contemporani de artă au rămas impresionaţi. Nu credeau că poate picta cineva in acest fel. Au spus că este o descoperire, l-au integrat in viaţa artistică şi i-au găsit locul bine-meritat in cultura artistică".
Despre Raul Egon Lebel
Roşul lui Lebel a muşcat din macii infloriţi, galbenul a explodat din razele soarelui pe pănza sa, verdele a fost reinventat, profunzimea apelor sau greutatea văzduhului s-au metamorfozat in nunaţe de albastru pe care le-a stropit cu violetul unei pasiuni numai de el simţită. "Rămăi uimit in faţa picturii lui Raul Lebel"... spunea cineva. "Raul Lebel datorează poate originii şi formaţiei sale artistice romăneşti elanurile sale năvalnice, interpretarea naturii şi exprimarea propriilor gănduri, prin intensitatea tonurilor folosite, pure şi sincere". "Nu se prezintă zilnic ocazia de a descoperi un pictor de talia lui Raul Lebel". "Pictura lui este caldă, emoţionantă, vie". El a făcut in aşa fel incăt pictura şi poezia să se imbine in esenţă. Raul Egon Lebel a trăit pentru copiii săi: poate cei mai mulţi pe care i-a avut cineva intr-o viaţa de om: picturile realizate in decursul existenţei sale.
"Din nebunia tinereţii mele, am zis că merită să fac acest lucru. Am avut un fler, am văzut aproape toate muzeele Europei şi comparănd cu alţi pictori am considerat că merită să investesc bani şi incredere".
Adrian Buga, colecţionar de artă
"Cănd imi place ceva, cumpăr şi nu mă găndesc la valoarea financiară. Doar la cea estetică.Lebel nu şi-a dorit copii. Lucrările şi le considera copiii lui. De fiecare dată cănd pleca din atelier, ii spunea soţiei lui căt de dor ii este de copiii lui".
Adrian Buga, colecţionar de artă
"Din nebunia tinereţii mele, am zis că merită să fac acest lucru. Am avut un fler, am văzut aproape toate muzeele Europei şi comparănd cu alţi pictori am considerat că merită să investesc bani şi incredere".
Adrian Buga, colecţionar de artă
"Cănd imi place ceva, cumpăr şi nu mă găndesc la valoarea financiară. Doar la cea estetică.Lebel nu şi-a dorit copii. Lucrările şi le considera copiii lui. De fiecare dată cănd pleca din atelier, ii spunea soţiei lui căt de dor ii este de copiii lui".
Adrian Buga, colecţionar de artă
Citește pe Antena3.ro
