Reportaj - Pascal Bruckner, in Romania profunda

Scriitorul francez Pascal Bruckner a venit pentru a sasea oara in Romania. De data aceasta nu pentru a-si lansa vreo carte, ci in calitate de jurnalist. Ziarul francez Le Monde l-a desemnat ca reporter pentru cazul Tanacu. Jurnalul National s-a alaturat initiativei scriitorului si l-a insotit pe tot parcursul calatoriei de documentare.

Scriitorul francez Pascal Bruckner a venit pentru a sasea oara in Romania. Ziarul Le Monde l-a desemnat ca reporter pentru cazul Tanacu, iar Jurnalul National l-a insotit pe tot parcursul, in Moldova, pentru documentare.

Timp de o saptamana, Pascal Bruckner a avut ocazia sa cunoasca Romania profunda, aceea pe care nici noi, cei care locuim in ea, probabil, nu o putem descifra cu adevarat. Romania de la sud la nord, din Bucuresti pana in Moldova, o Romanie amalgamata. Plina de deschidere spre Europa, fundamentalista, paternalista, superstitioasa, dar intr-o oarecare masura agnostica si dornica sa-si depaseasca propriile complexe si prejudecati. Venit in Romania pentru a realiza un reportaj despre cazul exorcizarii de la Tanacu, pentru Le Monde, scriitorul a facut un periplu in Moldova, trecand prin Vaslui, Tanacu, Husi si Iasi. Noi l-am insotit in aceasta calatorie, i-am furnizat informatii si l-am ajutat sa discute cu o parte dintre oamenii care au fost implicati in tragicul eveniment de la Tanacu. La randul sau, Bruckner reusise sa contacteze, anterior venirii in Romania, persoane importante din acest caz, care s-a dovedit a fi un puzzle destul de dificil de rezolvat: mitropolitul Daniel sau avocata preotului acuzat de sechestrarea si asasinarea tinerei Irina, Daniel Corogeanu.

BIG BROTHER. Dupa un lung drum am ajuns joi, de ziua nationala a Romaniei, in Vaslui - un oras sordid, tacut, de parca nu ar exista. Acoperit de zapada, parea un mormant plin cu oameni vii care nu fac decat sa se plimbe dintr-un loc in altul. Atmosfera a devenit si mai incarcata dupa intalnirea pe care Bruckner a avut-o cu fratele lui Corogeanu, un tip atat de religios, incat pe mobilul sau performant avea chipul lui Hristos. In timpul discutiei dintre scriitor si fratele preotului acuzat, care a avut drept scop aranjarea unei intrevederi cu autorul exorcizarii, avocata acestuia a sunat pe mobilul Vivianei, reprezentanta Editurii Trei, care publica in Romania cartile lui Bruckner. Viviana a fost in cele trei zile alaturi de noi.

Isterica, avocata i-a transmis scriitorului ca este urmarit de Securitate si de televiziuni si l-a acuzat ca vrea sa-i distruga viata lui Corogeanu pentru ca stie ea foarte bine ca a venit aici sa scrie o carte si nu un reportaj, asa cum a zis initial. Ca sa nu mai puna la socoteala ca distruge imaginea Romaniei in lume, ca si cand nu s-ar preocupa chiar doamna Romanie cu treaba asta. Dar asa e intotdeauna, altii sunt vinovati pentru greselile noastre! Puterea noastra de a ni le asuma e destul de slaba, asa cum am descoperit cu cat inaintam mai mult in relief si in evenimente. Efectul cuvintelor avocatei nu s-a lasat asteptat. L-am vazut pe Bruckner cum se transforma usor, dar sigur, intr-un roman angoasat ca un fel de Big Brother ii cunoaste toate miscarile. Dupa esecul pe care scriitorul l-a digerat cam greu, am plecat spre Spitalul din Vaslui sa vorbim cu psihiatrul Silvestrovici. El a fost cel care a avut grija de Irina in timpul crizelor sale.

VINOVATII FARA VINA. Silvestrovici nu era acolo, iar noi toti eram inca sub impactul paranoiei. In cele din urma, psihiatrul a venit la spital si, consecvent binecunoscutei ospitalitati romanesti, le-a pus pe toate asistentele din spital sa aduca bunatati la masa la care ne-am asezat sa discutam. Trei ore, psihiatrul i-a povestit lui Bruckner despre victima exorcizarii de la Tanacu. Pe scurt, Irina era bolnava psihic, el a ingrijit-o, i-a dat tratamentul corespunzator. Ea a plecat din spital, dar la manastire nu a urmat decat o luna reteta recomandata. Cateva momente stresante care s-au adaugat neadministrarii medicamentelor prescrise au fost suficiente pentru a declansa o noua criza pe care preotul de la Tanacu, ajutat de patru maicute, a rezolvat-o prin exorcizarea care i-a produs tinerei moartea. Irina avea doar 23 de ani si era, asa cum ne-a precizat chiar medicul Silvestrovici, o victima a intregii societati, pentru ca toti suntem vinovati in aceeasi masura - sistemul medical pentru ca nu ofera suficienta asistenta bolnavilor, biserica pentru ca tolereaza prezenta unor oameni necalificati asemeni lui Corogeanu - fost fotbalist, fara studii de teologie - care pot avea practici barbare, de Ev Mediu, politicienii, oamenii simplii etc. Chiar daca e posibil ca intentia lui Corogeanu sa fi fost buna, efectul a fost tragic, iar o vorba romaneasca spune ca Raiul este plin de intentii bune. Irina, la randul ei, este un caz in care educatia, lipsa afectivitatii, dorinta de a le avea, s-au transpus intr-o stare mistica si au atarnat greu in evolutia negativa a starii ei psihice.

A urmat o vizita prin sectia de psihiatie a spitalului. La intrare se afla o rugaciune ca o nevoie de a aduce linistea intr-un loc plin de atat de multa suferinta. Oameni bolnavi, cu chipuri abrutizate de boala, de saracie, de inconstienta, ne priveau cu uimire, teama sau violenta. Mirosul de urina, fecale si medicamente impregnat in peretii saloanelor ne asalta din toate partile. La limita, imaginea aceasta dezolanta era una din prea multele reflectari ale Romaniei din satele fara lumina, fara apa, sarace, unde oamenii se afunda in alcool, sate pe care le-am parcurs in drumul nostru prin Moldova.

Mai tarziu ne-am luat cina in speranta de a pune putin in paranteza atmosfera kafkiana in care simteam ca am intrat.

DOCUMENTARE. La Tanacu, in locul unde Irina a murit la doar 23 de ani

KILOMETRUL 0. A doua zi am primit vizita inopinata a medicului Silvestrovici la hotelul unde ne cazaseram. Psihiatrul ne-a oferit tuturor cate o carte drept amintire si i-a repetat lui Bruckner unele lucruri pe care i le spusese in seara precedenta, pentru a fi sigur ca nu a uitat vreun detaliu important. Pe la pranz am pornit spre manastirea Tanacu, practic punctul cel mai important al calatoriei. Drumul plin de zapada si noroi a fost destul de dificil si de periculos chiar si pentru jeep-ul in care ne aflam, asa incat nu au lipsit emotiile si nervii deja incordati la maximum.

Manastirea "Sfanta Treime" din Tanacu era ascunsa intr-un halou de ceata, departe de orice urma de civilizatie. La intrare stateau atarnate cateva pancarte cu regulile care trebuie respectate inainte de a merge mai departe. In mare, daca esti de alta religie decat cea ortodoxa, nu ai acces, daca esti femeie si porti pantaloni, nu e recomandat sa treci pragul etc. Cel mai important mesaj ni s-a parut insa cel care spunea ca nu trebuie puse in discutie toate aceste reguli - un fel de "crede si nu cerceta". Dar noi nu ne-am conformat, ci am vrut sa cercetam, asa ca am intrat pe poarta, chiar daca eram cu Bruckner, francez, catolic prin botez, dar agnostic prin convingere, si chiar daca noi, fetele, eram in pantaloni si fara broboada.

Am reusit sa discutam cu unul dintre cei doi popi care au fost detasati acolo. Destul de evaziv, voia sa scape mai repede de noi. Langa preot statea ascunsa, mica, imbracata din cap pana in picioare in negru, o maicuta tanara, care, din spatele ochelarilor, parea sa ne transmita ca stia mai multe, dar nu avea voie sa vorbeasca. Am aflat doar ca s-a facut un fel de epurare - toate maicutele care traiau la Tanacu pana la eveniment au fost duse prin alte manastiri.

N-am insistat, pentru ca a fost de ajuns sa cunoastem locul, atmosfera. Pur si simplu, o zona de pustnici care pe Bruckner l-a impresionat nu neaparat negativ, chiar daca acolo conditiile de trai sunt foarte grele - fara electricitate, fara apa la robinet, fara posibilitatea de a comunica in afara, ceea ce explica de ce a fost atat de greu pentru salvare sa patrunda in acea zona.

CONSPIRATIA TACERII. Peste o jumatate de ora ne aflam in casa preotului din satul Tanacu. Nu a vrut sa vorbeasca prea mult, pentru ca i se interzisese sa mai comunice cu presa fara acordul lui Cornelius Barladeanu, episcopul din Husi. Stia dinainte de venirea lui Bruckner in Romania, asa ca era destul de precaut in a furniza informatii. I-a spus insa lui Bruckner ca ritualul de exorcizare se bazeaza in special pe Moliftele Sfantului Vasile.

Pentru ca am vrut sa fortam putin comunicarea cu reprezentantii bisericii, am mers la Husi in speranta de a vorbi cu episcopul Cornelius Barladeanu. Cum ne-am asteptat, nu era de gasit si nici un preot nu stia nimic sau se prefacea ca nu stie nimic. Era clar vorba de o conspiratie a tacerii. Intre timp, Bruckner aflase ca nici mitropolitul Moldovei, Daniel, nu mai vrea sa il intalneasca, desi ii promisese inca de cand era in Franta. Dupa cate ne-a spus Bruckner, motivul invocat a fost ca "nu sunt un bun crestin".

DISTRACTIE. Bruckner intr-un club din Iasi, alaturi de admiratoare

O GURA DE AER. Dupa ce am mancat repede ceva, am pornit spre Iasi, ultima destinatie. Scriitorul a fost placut impresionat de orasul asezat pe sapte coline, asemeni Romei. Viviana a incercat sa-i aranjeze intalniri cu unii dintre scriitorii Iasiului, printre care si Emil Brumaru, insa planul a cazut, ceea ce nu l-a deranjat pe Bruckner, pentru ca, oricum, prefera compania tinerilor. Mai mult, a fost de acord sa cunoasca tinerele studente de la Litere din camin. Dupa ce am reusit sa trecem peste vigilentul paznic de la poarta, am deschis usa camerei cu numarul 52 si l-am lasat pe scriitor sa intre primul. Fetele, care erau admiratoarele lui, au ramas timp de cateva secunde cu gura cascata. Nu le venea sa creada ca e adevarat, desi am insistat ca e vorba chiar despre personajul cu pricina. Pana la urma, atmosfera s-a destins, Bruckner s-a asezat pe unul dintre paturile din camera, a stat de vorba cu fetele - o companie care-i este foarte draga - , le-a dat autografe si le-a promis ca va incerca sa revina candva.

A urmat o noapte de dans intr-unul dintre cele mai chic cluburi din Iasi, tapetat in culori calde, cu muzica oldies, bautura buna si fetele care erau gramada pe scriitor. Iar scriitorul se simtea asemenea pestelui in apa. Pana la patru dimineata toti iesenii aflati in club au depanat povesti in franceza. La petrecere au fost si cativa actori necunoscuti din Franta care se aflau in Romania de peste doi ani. Si-au declarat in fata lui Bruckner dragostea pe care o simt pentru aceasta tara francofona si francofila, atat de ciudata pe alocuri, dar minunata in cele mai multe dintre situatii.

VIZITA. La Libraria Humanitas din Iasi

A doua zi i-am mai rezervat o surpriza lui Bruckner - un periplu printre carti. La Libraria Humanitas din Iasi, scriitorul a dat autografe, s-a lasat filmat de televiziunea publica si si-a cumparat doua suveniruri - Dinu Lipatti si Nightloosers.

CAPAT DE DRUM. Pe drumul de intoarcere spre Bucuresti ne-a marturisit ca e destul de stresat, ca nu stie cum o sa scrie el 25.000 de semne pentru Le Monde, mai ales ca el isi propusese sa inceapa materialul cu Daniel Corogeanu, pe care nu a reusit in final sa-l intalneasca. A mai spus ca nu a aflat nimic nou din ceea ce stia deja din presa, dar castigul a fost dat de calatoria in locurile de unde a pornit cazul exorcizarii, ca a reusit sa cunoasca mai bine contextul, cauzele, oamenii, toate date esentiale pentru aprofundarea subiectului.

Duminica seara, cu cateva ore inainte de a pleca spre Paris, terminase deja de scris articolul. Se simtea in sfarsit eliberat de o povara pe care o dusese cu el prin Romania timp de o saptamana si care se accentuase in cele trei zile petrecute intr-o Moldova divizata intre obscurantism si evolutie. Inainte de a pleca ne-a promis ca ne va oferi articolul ce va fi publicat in Le Monde.

Pascal Bruckner are "argintu’ viu"

DISCUTIE. Scriitorul, de vorba cu psihiatrul Silvestrovici

In Romania nici un secret nu ramane ca atare prea mult timp. Cu toate ca Pascal ajunsese, ma rog frumos, incognito, atunci cand am ajuns in Iasi, deja stia o groaza de lume ca o sa vina. Scriitori locali, ziaristi de presa scrisa si televiziune asteptau pe la cotituri. Am facut fata unei vanatori, fiind urmariti de amatori de autografe si jurnalisti-surpriza care sareau de unde nu te asteptai sa-i ia un interviu. Autografe a dat, dar a trebuit sa-l aparam cu cerbicie de presa locala. Am negociat la modul: "Hai luati cateva cadre si dati o stire ca si-a cumparat CD-uri cu muzica romaneasca". Singura ziarista care a avut succes partial a fost o fatuca de la o publicatie studenteasca, care avea un aer atat de plangacios-inocent, incat am adoptat-o pentru cateva ore.

Sambata noaptea am iesit si noi, ca oamenii, sa bem o bere. Ireparabilul s-a produs, fiindca niste studente la Litere aflate in clubul unde aterizasem l-au recunoscut, il vazusera la televizor. Pascal a facut scurta la mana de la dat atatea autografe, pe servetele, note de plata sau chiar pe hartie igienica. Intr-un colt, doua fete deosebit de blonde stateau in cumpanire si cugetau: "Se zisi?! Ii valoros un autograf de la Blaise Pascal asta? Io am auzit di iel...Haidi si luam si noi, Oano!".

SIDONIA SI MERCURUL. Ajunsi acasa, in Bucuresti, Pascal mi-a spus ca ar vrea sa vada si cum e sa-ti scoata dracii din tine o vrajitoare tiganca. Am mers la o amica mai veche, Ioana-Sidonia, printesa magiei de lux si specialista-n tartori, proprietara de palat pe Strada Antiaeriana. I-am explicat Sidoniei ca Pascal e un mare scriitor si vrajitoarea, buna la marketing, a spus ca vrea si ea o carte care sa aiba pe coperta poza ei si neaparat numarul de telefon. Vrajitoarea a declarat rituos ca procedurile de exorcizare folosite de cei de la Tanacu sunt uzate moral si pline de riscuri. A fost destul de dragut cand vrajitoarea s-a apucat sa-l "consulte" pe francez, pe care l-a cucerit cu fraza "Ori tu, ori o ruda de-a ta, ori un prieten a avut un accident de masina". Transformat ad-hoc in pacient al Sidoniei, Pascal a avut surpriza sa constate ca sufera de "argintu’ viu", dat de prima sa nevasta, de care a divortat. S-a mai linistit cand a aflat ca e dat pe ape, nu pe foc, si se poate drege daca-i aduce specialistei 9 pahare de cristal, 9 lumanari, 9 litri de ulei si 9 termometre. Fiind secret profesional, Ioana n-a vrut sa spuna de ce tocmai 9. Ar mai fi o procedura la balta, in ceasul serii, cand Pascal ar trebui sa bea ceva ce se cheama "apa cristalina". Cand o sa urineze apa, se duce ca prin farmec si argintul viu. Pana la urma am convenit ca Pascal sa mai faca un transport ilegal de mercur catre Franta, dar data viitoare cand apare-n Romania sa se lecuiasca neaparat cu ajutorul Sidoniei, fiindca niciodata nu se stie ce poate sa-ti faca mercurul dat chiar si pe ape.

Cand ne-am intors spre hotelul unde era cazat Pascal, am vazut cu stupoare ca asteptau alti jurnalisti. Era prea tarziu insa sa ne intoarcem la vrajitoare sa-i cerem o solutie care sa-l faca invizibil pe prietenul francez.

DE OCAZIE

Ziarul francez Le Monde a decis sa angajeze scriitori si oameni de cultura care sa realizeze reportaje in diferite colturi ale lumii. Pascal Bruckner se numara printre cei angajati de publicatie. Scriitorul a propus o serie de subiecte printre care si cazul de exorcizare de la Tanacu, idee imediat imbratisata de jurnal. Bruckner s-a gandit la aceasta tema, pentru ca in vara, cand a vizitat pentru a cincea oara Romania, cu ocazia lansarii romanului sau, "Iubirea fata de aproapele", in toata presa de la noi se vorbea despre nemaiauzitul eveniment. Dupa plecarea lui din Romania, ziarul Le Monde a trimis si un fotoreporter care sa ilustreze povestea vazuta prin ochii lui Pascal Bruckner. Pascal Bruckner este unul dintre cei mai celebrii si bine vanduti scriitori francezi contemporani. S-a nascut la Paris, la 15 decembrie 1948. Intre 1986 si 1995 a fost profesor invitat la Universitatea de Stat din San Diego, California, si la Universitatea din New York. A conferentiat la Institutul de Studii Politice din Paris, intre 1990 si 1994, iar din 1987 este colaborator la Nouvel Observateur. Dintre eseurile si romanele publicate, la noi au fost editate de Editura Trei - "Euforia perpetua", "Mizeria prosperitatii", "Iubirea fata de aproapele", "Luni de fiere", "Tentatia inocentei", "Capcaunii anonimi", "Hotii de frumusete", "Noua dezordine amoroasa", etc.