x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Rona Hartner: "Cănd sufăr, mă inchin..."

Rona Hartner: "Cănd sufăr, mă inchin..."

de Roxana Ioana Ancuta    |    23 Aug 2007   •   00:00
Rona Hartner:  "Cănd sufăr, mă inchin..."
Sursa foto: DAN MARINESCU/

Joacă in filme. Căntă, dansează, pictează şi trăieşte. La Paris, la Bucureşti... Rona Hartner de azi nu mai este cea de ieri şi nici cea care va fi măine. Aceeaşi viaţă, alt om.


LECŢIILE DE VIAŢĂ LE INVAŢĂ DE LA DUMNEZEU
Joacă in filme. Căntă, dansează, pictează şi trăieşte. La Paris, la Bucureşti... Rona Hartner de azi nu mai este cea de ieri şi nici cea care va fi măine. Aceeaşi viaţă, alt om.


  • Jurnalul Naţional: Din interviurile cu tine pe care le-am citit, mi-am dat seama de cel puţin un lucru. Cred că eşti dependentă de dragoste…
Rona Hartner: Nu sunt dependentă de dragoste, dar cred că cel mai important lucru este să iubeşti şi să fii in armonie cu toată lumea.


  • E dragostea raţiunea ta de a fi?
E mai degrabă un mobil care mă stimulează, dar dragostea care se rupe de la sursa dragostei, care este in Dumnezeu, se pierde şi se consumă foarte repede. Pentru că nu te poţi baza doar pe dragostea ta umană, care este fragilă, cănd totul in lumea asta se opune dragostei!


  • Se spune că acela care in dragoste dă totul are mai mult de suferit…
Dimpotrivă. Din căt te dăruieşti mai mult, cu atăt mai mult căştigi. Fiindcă nu iţi aparţine decăt ceea ce ai dat deja. Restul, totul este destinat uitării.


  • Care-i pansamentul pe care-l pui pe suflet atunci cănd suferi?
Rugăciunea. Mă inchin…


  • Spuneai că vrei totul sau nimic. Că nu există o cale de mijloc intr-o relaţie...
Nu cred că, dacă dai totul, nu ai dreptul să ceri totul. Dar nu sunt sigură că poţi aştepta totul de la o persoană, pentru că fiecare este egoist in felul său. Iar dacă aştepţi ca o persoană să te implinească, atunci ai numai decepţii. Cred că e important să ai deja mult de dat şi pe urmă ţi se dă şi restul. Iar ceea ce nu poate fi implinit de nimeni este sigur implinit de Dumnezeu, dacă Ii ceri asta.


  • Ai renunţa la toată viaţa ta - care inseamnă căntec, scenă, platouri de filmare, public, aplauze, pănză, pictură - pentru un bărbat?
Nu cred că o să mi se ceară asta vreodată. Nu ştiu de ce ar trebui să mi se ceară. Dar intr-o relaţie şi intr-o căsătorie trebuie făcute concesii. Asta e sigur. Şi viaţa e o suită de renunţări.


  • "Nu cred că o să invăţ vreodată să joc teatrul care trebuie ca să mă pot mărita." Sunt vorbele tale. Le-am extras dintr-un interviu…
Cred că declaraţia asta este perimată. Ştii, artiştii nu emit legi sau programe de campanie electorală, ci emit fraze in funcţie de starea lor emoţională. Iar o astfel de frază in care am crezut atunci, cănd poate eram cu inima amară, avea o anumită valoare. Azi insă mi se pare complet deplasată. Fiindcă deviza unei căsătorii este exact relaţia de adevăr şi de respect a libertăţii fiecăruia prin incredere mutuală. Deci nu e vorba despre teatru!!! Şi nu cred că trebuie să faci nimic special ca să te aleagă cineva. Trebuie doar să te dezvălui aşa cum eşti cu adevărat, nu aşa cum ai vrea să fii sau cum crezi că trebuie să fii ca să placi… cuiva sau lumii intregi.


Iţi doreşti copii?
Da. Desigur.


  • Cum te vezi ca mamă?
Un pic severă, dar o megamămică.


  • Care-i primul lucru pe care ţi-l aminteşti din copilărie?
Grădina mea din Strada Morilor, pe unde mă plimbam şi culegeam zmeură sau culegeam cireşe urcăndu-mă pe casă şi mă delectam sub bolta de trandafiri in după-amiezele călduroase de vară din Bucureşti.


In ce se măsoară bunătatea?
In harul de a te dărui.


  • Ce alegi intre a fi bun sau a avea parte de dragostea vieţii?
Nu se poate una fără alta. Dragostea vieţii a Lui Dumnezeu iţi dă darul de a fi bună sau măcar de a trăi in pace cu lumea.


  • Te plimbi prin lume, intălneşti fel şi fel de oameni... Ce-ţi rămăne din toate astea?
Experienţa.


  • Unde te simţi tu acasă?
Peste tot. Dar să ştii că acum mă simt acasă şi in Franţa, şi la Bucureşti.


  • Există perfecţiune in ceva?
Normal că nu. Din fericire, nu există nimic perfect in afară de Dumnezeu.


  • Ce reprezintă banii pentru tine?
Un util şi o oportunitate de a face bine.


  • Erai pasionată de chiromanţie... Ce scrie in palma ta?
Nu mai cred de cinci ani in bazaconii de genul ăsta. Nu se poate să fii credincios şi să crezi in superstiţii şi in astfel de chestii aberante cum sunt chiromanţia, ghicitul in cafea, in cărţi şi in alte prostii din astea stil horoscoape, numerologie etc.!!!


  • Crezi că viitorul cuiva poate fi citit? Ghicit?
Nu, dar prin ghicit el poate fi impus cuiva, care-l va urma şi va avea o viaţă dezastruoasă.


  • Ce L-ai intreba pe Dumnezeu dacă L-ai vedea?
Nu cred că mi-aş permite să Il intreb nimic. Dar aş tăcea şi asculta…


  • Dar Diavolului ce i-ai spune?....
Nimic. Poate vreo 55 de "Bucură-te Marie", ca să se care!!!!


  • Crezi in viaţa de apoi?
Da. Sigur. Cred in Rai, in Invierea sufletului şi corpului, cred in tot ce scrie in Biblie. Dar bunica mea imi tot spunea "crede şi nu cerceta", aşa că eu cred chiar dacă imi pun unele intrebări, dar nu pretind să inţeleg totul acum. Fiindcă viaţa asta este ca atunci cănd erai copil şi priveai de sub o masă şi vedeai totul invers, iar cănd creşti vezi şi chiar aranjezi tu masa şi inţelegi că fiecare lucru işi are locul lui intr-un anumit fel.


  • Ai renunţat la ideea de a mai fi actriţă in Romănia?
Nu. Dimpotrivă, in acest moment chiar sunt in negocieri privind anumite proiecte in Romănia, care mă incită foarte mult.

×
Subiecte în articol: arte cred cănd