x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale SĂ NE CUNOAŞTEM SCRIITORII/Doina Ruşti - “Omuleţul”, Zogru şi-o fantomă

SĂ NE CUNOAŞTEM SCRIITORII/Doina Ruşti - “Omuleţul”, Zogru şi-o fantomă

de Horia Garbea    |    21 Ian 2009   •   00:00
SĂ NE CUNOAŞTEM SCRIITORII/Doina Ruşti - “Omuleţul”, Zogru şi-o fantomă

Unul dintre evenimentele editoriale ale anului 2008 a fost al treilea roman al Doinei Ruşti. După "Omuleţul Roşu" şi "Zogru", "Fantoma din moară" (Editura Polirom) constituie proiectul cel mai ambiţios de până acum al unei autoare de manuale de literatură, reputată ca profesoară universitară, al cărei "Dicţionar de simboluri în opera lui Mircea Eliade" a fost de asemeni un succes.



Într-un volum de peste 400 de pagini, "Fantoma din moară" combină mai multe timpuri istorice şi realitatea cu fantasticul. Este o istorie a întregii perioade comuniste din România, privită de naratori diferiţi. Personajul central ar putea avea, deşi faptul nu este neapărat revelator, trăsături comune cu ale autoarei. Acest personaj, Adela Nicolescu, s-a născut la sfârşitul anilor '50 într-o localitate rurală.

Cartea începe cu surpriza ei de a-şi vedea numele pe copertă şi biografia parţial reconstituită într-un volum de ficţiune pe care îl observă în vitrina "Librăriei Sadoveanu". La început, discursul "autorului romanului din roman" şi al Adelei merg paralel ca dialogul între solist şi orchestră. Romanul e un prilej pentru Adela, prenume ce conţine o sugestie ironică prin contrapunct faţă de ilustrul personaj omonim al lui Ibrăileanu, de a-şi rememora viaţa, mai ales tinereţea, o tinereţe marcată de existenţa unei fantome. Încă din copilărie, Adela este urmărită de un strigoi pe care ceilalţi uneori nu îl văd, alteori îl simt şi îl presimt. Abia spre finalul romanului vom înţelege cine este misteriosul personaj din lumea de dincolo. Până la acest final, existenţa lui Del şi amintirile familiei sale care o înconjoară parcurg întreaga epocă a instalării şi derulării epocii triste a "dictaturii proletariatului", apoi a "societăţii multilateral dezvoltate".

După "Omuleţul Roşu", apărut în 2005, Doina Ruşti putea fi considerată o prozatoare de încredere, debutul său matur fiind reuşit. Apoi, "Zogru" depăşeşte net cota primului roman. Cu "Zogru" prin lumea românească, singura la care simpaticul pricolici are acces, nu ne plictisim nici un moment. Autoarea are o imaginaţie bogată, însă şi un simţ al realităţii dezvoltat, încât exceptându-l pe Zogru pe care tot n-am putea să-l zărim, recunoaştem şi ne interesează toate personajele. Iar "Zogru" ne captează şi el atenţia şi, aici e arta prozatoarei, devine în final credibil, firesc, simpatic.

În toate romanele Doinei Ruşti, într-un mod foarte abil, evenimentele istoriei mari se reflectă în istoria mică, pe care Doina Ruşti o scrie cu talentul său obişnuit cu o mare capacitate de observaţie a detaliilor, a atmosferei şi limbajului, precum şi cu excepţionalul dar de a include în pasta realistă condimentul fantasticului. Să fie oare "această Fantoma" o metaforă a rezistenţei anticomuniste prin spirit? La această întrebare trebuie să răspundă cititorul, Doina Ruşti având vocaţia ambiguităţii asupra sensului global al scrisului său, aşa cum o are pe aceea a preciziei când e vorba de a descrie realist.

CV
Doina Ruşti (n. 1959) este absolventă de filologie la Iaşi, doctor în filologie, conferenţiar universitar şi specialistă în simbologie. Este autoarea romanelor "Omuleţul Roşu", "Zogru" şi "Fantoma din moară", receptate excelent de critica literară. A publicat şi alte volume, precum "Dicţionar de Simboluri în opera lui Mircea Eliade, Dicţionar de teme şi simboluri ale literaturii române", numeroase manuale şcolare şi cursuri universitare. Pentru "Zogru" a primit "Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti" pe anul 2006.

"Când se prăbuşi faţada morii, dintre crengile de oţetar ţâşniră, albe, fuioare de fum. Pentru demolatori totul părea normal, dar pentru lumea care aştepta tăcută (...) siluetele de ceaţă erau ca nişte suflete alungate din culcuşul lor. Se-nălţase soarele deasupra morii, iar în lumina de iunie corpurile ceţoase arătau ca nişte caiere afânate învăluite în lumina verde, care era lumina bozului şi-a oţetarilor din moară.
Nu vorbea nimeni, însă toţi simţeau durerea ca un ghemotoc de cârpe, cuibărit în fundul gâtului."

Doina Ruşti - Fantoma din moară

 • Rubrică realizată cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România

×
Subiecte în articol: arte zogru ruşti doina ruşti doina ru