Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Borges printre noi?
Nu l-aş asemăna pe Radu Sergiu Ruba cu Borges dintr-un reflex facil al observării unei chestiuni în fond exterioare. Nici pentru că el este un excelent vorbitor de spaniolă.
Nu l-aş asemăna pe Radu Sergiu Ruba cu Borges dintr-un reflex facil al observării unei chestiuni în fond exterioare. Nici pentru că el este un excelent vorbitor de spaniolă.
Borges printre noi?
Nu l-aş asemăna pe Radu Sergiu Ruba cu Borges dintr-un reflex facil al observării unei chestiuni în fond exterioare. Nici pentru că el este un excelent vorbitor de spaniolă.
Ci numai pentru că viaţa i se desfăşoară într-un mediu saturat de livresc, de erudiţie şi poligloţie şi mai ales pentru că nici un gen literar nu-i este străin. A publicat proză, poezie, eseu, traduceri. Erudiţia, memoria şi viteza lui de reacţie se văd cel mai bine în eseuri şi interviuri, asemeni marelui argentinian.
Mi-l amintesc pe Radu Sergiu Ruba de la şedinţele cenaclului Universitas citind în Braille în întuneric după ce portăreasa-securistă ne stinsese lumina ca să nu ne putem continua şedinţa. În anii aceia mai ales, apariţia unor cărţi precum "Cuvînt înainte", de Cristian Popescu, şi "Iluzia continuă", de Radu Sergiu Ruba, au fost nişte mari evenimente şi nu numai pentru noi.
Fantastul Ruba, autorul unuia dintre cele mai interesante romane despre Revoluţie, "Demonul confesiunii", îşi dă măsura mai ales în speciile literare ale preciziei şi "volubilităţii intelectuale", ca să zic aşa. În cei 20 de ani de la debut, arta lui Radu Sergiu Ruba a evoluat sub zodia echilibrului şi a lucidităţii. Strălucitoare prin reflexia luminilor gândirii, până şi poezia sa păstrează sub stratul jucăuş-intimist mari zone de gravitate şi reflecţie filosofică. Cu atât mai mult eseul! Cultura vastă şi experienţa existenţială bogată duc adesea la memorabile formule apoftegmatice. Scrisul lui Ruba are o înălţime şi o răceală clasice, ventilate de spiritul ludic şi spontaneitate. Interlocutor cu mare farmec, Radu Sergiu Ruba este mai ales un poet solar, echilibrat, de remarcabilă elevaţie estetică. Dar şi un eseist care nu ştie să plictisească.
În cazul lui Ruba, toate eseurile, exact ca şi prozele sale, demonstrează digitaţia superioară a unui maestru care interpretează un simplu cântecel comic cu aceeaşi virtuozitate ca şi o simfonie. Unele nici nu sunt decât "momente" în care hiperrealismul e transformat în grotesc post-modern prin intercesiunea percepţiei monstruos măritoare a autorului.
De altfel, Radu Sergiu Ruba mizează mereu, indiferent de gen, pe volumul său imens de cunoştinţe în cultură şi istorie, ca şi pe fabuloasa lui memorie în materie de cărţi şi citate, comparabilă doar cu a lui Jorge din Burgos.
Nu întâmplător, autorul se întoarce în anii ’50, despre care scrie şi un roman, autorul cunoscând cu mare precizie amănunte inedite despre această perioadă nenorocită şi insuficient ştiută din istoria recentă. Aşa se petrec lucrurile şi cu o proză mai veche a lui Ruba, ale cărei surse le regăsim în eseurile despre apariţii mariale: "Suzana". Într-un sat prin care trece o "Suzană", adică o "mocăniţă", o icoană făcătoare de minuni creează apariţia miraculoasă a Fecioarei. Un maior de Secu’ încearcă să anihileze miracolul şi mai ales efectul lui psihologic "deportând" icoana.
Romanul "Demonul confesiunii" confirmă calităţile enumerate mai sus, iar cititorul le va descoperi el însuşi fără nici o ezitare. Volumele de poezie "Graţia-Dizgraţia" şi "Marginal" sunt lucrări de maturitate artistică, în care Ruba îşi valorifică pe deplin experienţa.
Radu Sergiu Ruba are talentul şi tenacitatea unui poet şi prozator de primă importanţă, pe care le etalează în eseu cu un farmec şi o exactitate ce amintesc şi de Huxley.
Horia Gârbea
Nu l-aş asemăna pe Radu Sergiu Ruba cu Borges dintr-un reflex facil al observării unei chestiuni în fond exterioare. Nici pentru că el este un excelent vorbitor de spaniolă.
Ci numai pentru că viaţa i se desfăşoară într-un mediu saturat de livresc, de erudiţie şi poligloţie şi mai ales pentru că nici un gen literar nu-i este străin. A publicat proză, poezie, eseu, traduceri. Erudiţia, memoria şi viteza lui de reacţie se văd cel mai bine în eseuri şi interviuri, asemeni marelui argentinian.
Mi-l amintesc pe Radu Sergiu Ruba de la şedinţele cenaclului Universitas citind în Braille în întuneric după ce portăreasa-securistă ne stinsese lumina ca să nu ne putem continua şedinţa. În anii aceia mai ales, apariţia unor cărţi precum "Cuvînt înainte", de Cristian Popescu, şi "Iluzia continuă", de Radu Sergiu Ruba, au fost nişte mari evenimente şi nu numai pentru noi.
Fantastul Ruba, autorul unuia dintre cele mai interesante romane despre Revoluţie, "Demonul confesiunii", îşi dă măsura mai ales în speciile literare ale preciziei şi "volubilităţii intelectuale", ca să zic aşa. În cei 20 de ani de la debut, arta lui Radu Sergiu Ruba a evoluat sub zodia echilibrului şi a lucidităţii. Strălucitoare prin reflexia luminilor gândirii, până şi poezia sa păstrează sub stratul jucăuş-intimist mari zone de gravitate şi reflecţie filosofică. Cu atât mai mult eseul! Cultura vastă şi experienţa existenţială bogată duc adesea la memorabile formule apoftegmatice. Scrisul lui Ruba are o înălţime şi o răceală clasice, ventilate de spiritul ludic şi spontaneitate. Interlocutor cu mare farmec, Radu Sergiu Ruba este mai ales un poet solar, echilibrat, de remarcabilă elevaţie estetică. Dar şi un eseist care nu ştie să plictisească.
În cazul lui Ruba, toate eseurile, exact ca şi prozele sale, demonstrează digitaţia superioară a unui maestru care interpretează un simplu cântecel comic cu aceeaşi virtuozitate ca şi o simfonie. Unele nici nu sunt decât "momente" în care hiperrealismul e transformat în grotesc post-modern prin intercesiunea percepţiei monstruos măritoare a autorului.
De altfel, Radu Sergiu Ruba mizează mereu, indiferent de gen, pe volumul său imens de cunoştinţe în cultură şi istorie, ca şi pe fabuloasa lui memorie în materie de cărţi şi citate, comparabilă doar cu a lui Jorge din Burgos.
Nu întâmplător, autorul se întoarce în anii ’50, despre care scrie şi un roman, autorul cunoscând cu mare precizie amănunte inedite despre această perioadă nenorocită şi insuficient ştiută din istoria recentă. Aşa se petrec lucrurile şi cu o proză mai veche a lui Ruba, ale cărei surse le regăsim în eseurile despre apariţii mariale: "Suzana". Într-un sat prin care trece o "Suzană", adică o "mocăniţă", o icoană făcătoare de minuni creează apariţia miraculoasă a Fecioarei. Un maior de Secu’ încearcă să anihileze miracolul şi mai ales efectul lui psihologic "deportând" icoana.
Romanul "Demonul confesiunii" confirmă calităţile enumerate mai sus, iar cititorul le va descoperi el însuşi fără nici o ezitare. Volumele de poezie "Graţia-Dizgraţia" şi "Marginal" sunt lucrări de maturitate artistică, în care Ruba îşi valorifică pe deplin experienţa.
Radu Sergiu Ruba are talentul şi tenacitatea unui poet şi prozator de primă importanţă, pe care le etalează în eseu cu un farmec şi o exactitate ce amintesc şi de Huxley.
Horia Gârbea
CV
Radu Sergiu Ruba s-a născut la 14 octombrie 1954, la Ardud – Satu-Mare. A studiat limbile străine: engleză, spaniolă, franceză. A debutat cu un volum de versuri, a publicat proză scurtă, roman, un volum de eseuri, traduceri. A primit numeroase premii literare în ţară şi în străinătate. E promotorul în România al vocii artificiale, prin care nevăzătorii pot auzi un text scris. Este un colaborator constant al posturilor de radio, actualmente e preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor din România şi membru al conducerii organizaţiei europene de profil.
Să nu cânţi! / Chiar aşa/ adică de ce să cânţi?/ (...) Cu glasul tău singuratic/ culegând de pe jos orice subiect/ şi punând pe note/ vorba lui Richard Strauss/ până şi cartea de bucate.
Radu Sergiu Ruba
Să nu cânţi! / Chiar aşa/ adică de ce să cânţi?/ (...) Cu glasul tău singuratic/ culegând de pe jos orice subiect/ şi punând pe note/ vorba lui Richard Strauss/ până şi cartea de bucate.
Radu Sergiu Ruba
