x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Salvaţi un copil!

Salvaţi un copil!

de Oana-Maria Baltoc    |    03 Apr 2009   •   00:00
Salvaţi un copil!

Prezentatoarea principalului buletin informativ al Antenei 1, Alessandra Stoicescu, a revenit în România după o săptămână pe care a petrecut-o în Bangladesh, la invitaţia Unicef, zonă unde mor zilnic două sute de copii din cauza lipsei de zinc. Cu numai 1 euro pot fi cumpărate medicamente pentru a salva un micuţ, iar românii se pot alătura campaniei "2 pentru viaţă" donând printr-un SMS măcar doi euro. Un gest simplu care poate face cu adevărat minuni.



Jurnalul Naţional: Nu este pentru prima dată când te alături unei campanii umanitare. Cum alegi să te îndrepţi către o cauză sau alta?

Alessandra Stoicescu: Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am reuşit să câştig credibilitate ca jurnalist şi asta mă ajută să ajung la inimile oamenilor atunci când le vorbesc despre un caz dramatic. Sar în ajutor atunci când simt că pot face ceva, când pot salva un copil de la moarte, când îi pot mobiliza pe români să strângem bani pentru o intervenţie chirurgicală sau pentru un tratament care poate face diferenţa între viaţă şi moarte. Mereu sunt cu gândul la Ioji - un copil din Botoşani, bolnav de leucemie - pe care Observatorul l-a ajutat să strângă bani pentru un transplant de măduvă în Italia. El a venit să ne mulţumească şi să ne spună că s-a făcut bine. Peste un timp, câţiva ani, când medicii au descoperit că avea altă formă de cancer, s-a întors şi la doar 14  ani mi-a spus cu o inimaginabilă maturitate că nu crede că va mai trăi, dar că mă roagă să nu mă opresc, să-i ajut şi pe alţi copii. Poate pe ei Dumnezeu îi va mai îngădui pe pământ! Pentru Ioji şi pentru toţi copiii care au nevoie de ajutor simt că nu pot alege. Ajut cât de mulţi copii pot sub îndrumarea Fundaţiei Mereu Aproape. Lucrez şi cu două mari organizaţii internaţionale. De doi ani colaborez cu Habitat for Humanity.

Asociaţia din România a ajutat la reconstruirea caselor distruse de inundaţii, dar are şi un program de construire de locuinţe în zonele sărace, pe bază de voluntariat. Iar acum, Unicef mi-a propus să lucrăm împreună în prima campanie prin care România devine donator pentru o ţară în care copiii sunt permanent într-o situaţie dramatică. Unicef a mai făcut donaţii post-calamitate - cum a fost după tsunami - sau a fost parte a unor campanii regionale pentru Africa, dar acum mi-a încredinţat mie sarcina de a spune lumii povestea infernului copiilor din Bangladesh.     

Cum te-a marcat această experienţă, în primul rând ca femeie şi apoi ca jurnalist? Cu ce sentimente ai revenit acasă după cele şapte zile petrecute în Bangladesh?

M-am întors acasă cu o mai mare preţuire a vieţii şi mai ales a minunii pe care o reprezintă un copil. Ne pierdem atât de des în lucruri mărunte, în supărări provocate de aşa-zise drame... că nu ne-a reuşit un proiect, că nu avem maşina dorită. Prostii care ne consumă zilele. Am venit acasă decisă să încerc să arăt şi altora durerea acelor părinţi care nu doar se tem pentru viaţa copiilor lor, ci ŞTIU că doar o minune va face ca moartea să le ocolească pruncii. Şi fiecare dintre noi poate fi minunea pe care o aşteaptă un copil pentru a trăi. . .

Fiecare poate face o minune

Poţi să ne povesteşti despre unul dintre cazurile dramatice pe care le-ai descoperit acolo?

Două sute de copii mai mici de 5 ani mor zilnic în Bangladesh numai din cauza deshidratării severe provocate de diaree. Statistica îţi dă fiori, dar doar întâlnirea cu acei părinţi plini de durere m-a făcut să pricep cu sufletul adevărata dimensiune a dramei. Am întâlnit o mamă căreia îi muriseră patru copii din cauza acestei boli. Unul a murit imediat după naştere, iar ceilalţi înainte să împlinească 2 ani şi jumătate. Pe toţi i-a privit neputincioasă cum se sting... Acum era cu al cincilea în spital. Zâmbea, îşi mângâia puiul şi se ruga ca măcar pe acesta cerul să-l ocrotească şi să îl lase în viaţă. Dacă ea mai găseşte resurse pentru speranţă, noi nu putem sta cu mâinile în sân.

În această zonă a lumii mor zilnic două sute de copii din lipsa suplimentului de zinc. Poţi să ne spui la ce sumă este evaluat costul unui astfel de tratament?

Un euro salvează un copil! E mult? Gândiţi-vă cât de uşor cheltuiţi 4 lei şi 50 de bani pe nimicuri: un pix, o brichetă, un bec... Da, un bec! Când aprindeţi lumina la veioza de pe noptieră, gândiţi-vă că tot atât vă costă să-i redaţi unui copil lumina vieţii! Diareea se tratează cu săruri de rehidratare orală şi cu zinc. Sărurile sunt asigurate în Bangladesh printr-un program naţional, dar zincul nu. Iar, fără zinc, organismul acestor copii nu se reface. Cu un euro puteţi cumpăra medicamentele pentru un copil!   

2 PENTRU VIAŢĂ


Când va debuta campania umanitară "2 pentru viaţă" şi cum îi putem ajuta noi, românii, pe aceşti copii?  

Campania "2 pentru viaţă" este în desfăşurare. Alături de Antena 2 şi UNICEF vă invit să donaţi, chiar în timp ce citiţi acest interviu, 2 euro printr-un SMS la 848 în reţelele Orange şi Vodafone. Liniile de SMS sunt puse gratuit la dispoziţia UNICEF şi nu se percepe TVA pentru mesaje. Aşadar, cei 2 euro pe care îi donaţi vor merge integral la copiii pe care doriţi să-i salvaţi.

Dacă ţi-ar sta în putere să rezolvi numai una dintre nenorocirile din lumea asta, la ce te-ai opri?

Aş vrea să aibă toţi copiii acces la asistenţă medicală de calitate, la vaccinare şi la orice le poate asigura un trai sănătos.

×
Subiecte în articol: arte copil copii