Scandaluri la Cannes, partea a II-a

JURNAL DE CINEFIL
Săptămăna trecută vă povesteam despre scandalurile cu tentă sexuală din istoria de 60 de ani a Festivalului de film de la Cannes. In ultimele zile s-au mai intămplat lucruri scandaloase la Cannes, cu sau fără voia protagoniştilor.

Săptămăna trecută vă povesteam despre scandalurile cu tentă sexuală din istoria de 60 de ani a Festivalului de film de la Cannes. In ultimele zile s-au mai intămplat lucruri scandaloase la Cannes, cu sau fără voia protagoniştilor. Cel mai rău a ieşit soţia lui Roberto Cavalli, Eva, care şi-a călcat pe fustă şi a rămas in chiloţei albi şi transparenţi in văzul tuturor fotografilor. La polul opus e Bai Ling, o chinezoaică frumoasă cu căteva apariţii in Lost, care şi-a dezgolit un săn şi se pare că nu a fost un accident, ci un gest premeditat pentru publicitate.


Dar scandalurile au avut şi motivaţii mai serioase de-a lungul anilor. S-a intămplat ca publicului francez să nu-i placă filmul căştigător şi să protesteze la anunţarea marelui premiu. A fost aşa in 1960 cănd, un oarecare pe atunci, domn Felini şi-a ridicat Palme D’Or-ul pentru filmul său, "La Vita e bella", in huiduielile publicului. In acelaşi an, la proiecţia filmului "L’Aventura" al lui Michelangelo Antonioni, regizorul şi Monica Vitti au fost evacuaţi cu greu din sală in insultele spectatorilor. A doua zi, unii dintre cei mai mari cineaşti ai lumii au semnat un protest faţă de public, menţionănd "contribuţia remarcabilă a lui Antonioni in cercetarea unui nou limbaj cinematografic."
Dar disputele grave sunt cele care s-au lovit de cenzura comunistă. Pănă in 1990, relaţiile dintre organizatorii Festivalului de la Cannes şi producătorii sovietici de film n-au fost dintre cele mai călduroase. In 1980, Tarkovski a mers la Cannes fără viza cenzurii sovietice şi teama era foarte mare pentru că, exista posibilitatea, ca odată descoperite lucruri interzise in film, cenzura sovietică să vrea să oprească totul chiar in timpul proiecţiei oficiale. Pentru rezolvarea conflictului, proiecţionistul s-a baricadat in cabina sa, iar directorul festivalului a pus mult whisky şi caviar pe masa biroului lui, unde au fost invitaţi la o conversaţie prietenească reprezentaţii cenzurii sovietice.

Dincolo de toate acestea, duminică se anunţă căştigătorii. Ar fi frumos ca numele rostit in dreptul Palme D’Or-ului să fie cel al lui Cristi Mungiu, mai ales că in ultimele zile el trece din şoc in şoc, care mai de care mai plăcut. Filmul său s-a văndut chiar şi in Antarctica, iar oamenii care manageriază aceste lucruri (compania Wild Bunch, una dintre cele mai importante in domeniu) sunt mai mult decăt incăntaţi de interesul pe care l-a stărnit filmul lui Cristi. Pănă la gală, care va fi transmisă de TVR, vă invit să aruncaţi o privire pe blogul lui Cristi Mungiu. Cum e scris cu umor şi sinceritate şi sunt intămplări de culise de la faţa locului, veţi avea o imagine frumoasă şi reală despre tensiunea şi emoţiile lui Cristi din zilele astea, pe care nici o altă cronică nu vi-o poate descrie. Blogul lui Cristi Mungiu il găsiţi la http://www.4months3weeksand2days.com/blog/.