Sunt o dobitoacă!

Subsemnata (puncte-puncte), domiciliată în (puncte-puncte), având funcţia de (puncte-puncte), CI seria (puncte-puncte) numărul (puncte-puncte), declar pe propria-mi răspundere că habar n-am imnul de stat, care mă credeam deosebit de inteligentă care am văzut cât sunt de proastă, care mărturisesc onoratei instanţe că eu credeam că primele două versuri din prima strofă alcătuiesc de fapt o primă strofă în sine, dacă mă-nţelege onorata instanţă ce-am dorit să subliniez.

Care prietenii mei, intelectualii, mi-a demonstrat cât sunt de deosebit de proastă, care măcar am ştiut totuşi să răspund la întrebarea cine l-a scris şi a cui e... ăăă... notele muzicale ca să zic aşa. Care credeam că "deşteaptă-te, române" e un vers în sine, urmat de versul numărul doi, "din somnul cel de moarte", urmat de versul numărul trei, "în care te-adânciră", urmat de versul numărul patru, "barbarii de tirani", care pe urmă urma strofa numărul doi, "acum ori niciodată", urmată de versul numărul doi al celei de-a doua strofe, "croieşte-ţi altă soartă", urmată de versul numărul trei al strofei numărul doi, "la care să se-nchine", urmată de versul numărul patru al celei  de-a doua strofe, "şi cruzii tăi duşmani". Care m-am înşelat, deoarece eu, chiar eu, care credeam nu doar că ştiu o strofă, ci două, motiv pentru care eram deosbit de mândră şi chiar mă dădeam inteligentă, care am demonstrat în cele spuse anterior că nu, nu sunt deloc aşa. Aş dori, de asemenea, să adaug că, "în nemernicia mea, ca un câine turbat", am considerat mereu că fiecare român în parte trebuie să ştie imnul ţării sale (adică al României) şi că n-ar trebui să absolve liceul fără să ştie măcar primele trei strofe ale acestuia, aceasta fiind nu doar o mărturie a conştiinţei de român, ce trebuie cultivată încă din primii ani de viaţă, ci şi o mărturie a faptului că eşti un patriot desăvârşit. Sanchi.

Deşi nu doresc sub nici o formă să mă reabilitez în faţa onoratei instanţe, (ba chiar am să cer de una singură încarcerarea mea pe termen nelimitat), trebuie să spun că posed cunoştinţe de următoarele poezii: "căţeluş cu părul creţ" (în care este vorba de un căţeluş care are părul creţ – posibil bichon – care "fură raţa din coteţ" – un lucru reprobabil, de altfel, dar aşa a vrut poetul). Mai ştiu de asemenea o poezie extrem de dramatică, în care e vorba de un pitic atât de mic: "un pitic atât de mic/ făcea baie-ntr-un ibric/ vai, vai, vai, ce păcat/ că piticul s-a-necat". Drama transpare, desigur, din faptul că piticul, fiind foarte mic, s-a înecat în apa din ibric, mai ales că nici măcar nu ştia să înoate. Spre deosebire de bichonul din poezia anterioară care era mai jjjmecher. Acestea fiind spuse, declar pe propria răspundere că nu ştiu imnul de stat, dar totuşi, spre umila mea reabilitare, nu sunt tută cu totul, ci ştiu poeziile precizate anterior.