Teatru pe paine - Un vis frumos pe malul Dunarii

Vechi si nou, zi si noapte, aici si acolo, iata cateva dintre elementele pe care le aduce Festivalul "Zile si nopti de teatru european la Braila". Un demers cultural pentru care organizatorii merita laude.

Unii le-ar spune dihotomii, altii, mai toleranti, ar zice ca-s elemente a caror succesiune duce la evolutie. La deschidere, la un ochi aruncat dincolo de propriile limite.

VIS FRUMOS. Festivalul s-a deschis cu o premiera mult asteptata si, dupa vizionare, mult aplaudata: "Visul unei nopti de vara". Un spectacol purtand semnatura inconfundabila a cuplului de artisti Victor Ioan Frunza si Adriana Grand. Ne-a mers la suflet si ne-a bucurat tot ce-a alcatuit acest spectacol, care va ramane un punct de referinta in spectacologia shakesperiana: perfectiunea detaliului, maniera inedita de a-l actualiza pe Shakespeare, performantele actoricesti (n-am cum sa nu remarc excelenta echipa de actori, in frunte cu Bujor Macrin, Liliana Ghita, Alin Florea, Emilian Oprea, Mihaela Trofimov, Ramona Ganga, Richard Balint), scenografia si costumele Adrianei Grand, muzica lui Tibor Cari. Daca aveti drum pe la Braila si nu vreti doar sa va plimbati pe faleza (minunata, de altminteri), de pe care se vede de-o parte a Dunarii privelistea "patinata" a Muntilor Macin, de cealalta, un cartier de case interbelice, din care tasneste o fosta fabrica pe al carei frontispiciu se poate citi "... si poporul" (prietenii au stiut de ce), treceti pe la Sala Mare a Teatrului "Maria Filotti". E cea mai buna montare a "Visului unei nopti de vara". Si-am vazut vreo cinci pana acum. Un spectacol de care vom mai auzi.

TRIPLU RECITAL. Se cuvine sa spunem cate ceva despre spectacolele invitate din strainatate. Spectacolul care a incantat deopotriva pubicul si critica de specialitate s-a numit "Totul despre femei". Un triplu recital impecabil. Trei actrite vorbeau intr-o limba care nu semana cu nici una cu care ai fi putut face o vaga apropiere. Traducerea curgea pe ecran, dar cine avea chef de ea? Naturaletea si daruirea lor te faceau sa-ntelegi multe, dincolo de orice traducere... La fel, polonezii de la "Teatr Powszechny" din Varsovia au dat o tusa de prospetime si dinamism piesei lui Labiche, "Palaria florentina".

EA E EMA DIN ALBANIA

Nu stiu daca la acest festival s-a dorit o punere in valoare mai degraba a talentului actoricesc, in detrimentul altor elemente care intregesc un spectacol, dar performanta tinerei actrite albaneze Ema Andrea nu va fi uitata usor. "Sunt din Albania", s-a numit textul scris de Stefan Capaliku, pe care frumoasa albaneza l-a transformat intr-un superb one woman show. Intreprindere foarte dificila, fara partener, fata-n fata cu un public destul de sceptic. Mult dupa spectacol si chiar a doua zi, Ema a primit ropote de aplauze...