"Toamnă fără Topârceanu nu se poate"

"Octombrie-a lăsat pe dealuri/Covoare galbene şi roşii/Trec nouri de argint în valuri/Şi cântă-a dragoste cocoşii". "Toamnă fără Topârceanu nu se poate", cum bine spune actriţa Rodica Mandache, iar zeci de perechi de ochi încuviinţează. Dar cine să ştie mai bine că aşa este dacă nu cei care se află la vârsta când descoperă farmecul poeziilor lui Tudor Arghezi, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Bacovia şi alţi fascinanţi poeţi români. Pentru ei, şi nu numai, studenţii anul III terminal din clasa îndrumată de Rodica Mandache şi Eusebiu Ştefănescu la Facultatea de Arte a Universităţii Hyperion au pus în scenă un spectacol desfăşurat sub semnul muzicii şi veseliei, un recital al toamnei susţinut de tineri talentaţi, aleşi pe sprânceană dintr-o promoţie de viitori actori extrem de dăruiţi, după cum îi laudă chiar profesorii.

"Este o modalitate prin care copiii sunt aduşi aproape de artă, de poezie, lucruri care trebuie să le fie aproape chiar dacă lectura nu mai este în ziua de azi atât de atractivă pentru ei", explică Rodica Mandache iniţiativa acestui proiect cu care vor merge în mai multe şcoli. Ce-i drept, frumos mai gâdilă urechea "cad grăbite pe aleea/parcului cu flori albastre/frunze moarte, vorba ceea/ca iluziile noastre" rostite de actori acompaniaţi în surdină de acorduri de chitară. Trupa a oferit primul spectacol joi, 14 octombrie, la Mark Twain International School. Însă dincolo de reprezentaţiile pentru elevi, spectacolul studenţilor-actori va fi prezentat în formula extinsă, completă, şi la Cercul Militar Naţional, cel mai probabil la 5 noiembrie.

Apoi, sub titlul "Criză teribilă, monşer" (inspirat de cuvintele cu care I.L. Caragiale îşi încheia tabla de materii) aceiaşi studenţi de la Hyperion au pregătit o piesă care îl readuce în atenţie pe I.L. Caragiale, mai actual ca niciodată, spectacol pigmentat cu momente coregrafice semnate Răzvan Mazilu, după cum ne dezvăluie din postura de profesor actorul Eusebiu Ştefănescu: "Sunt studenţi în anul trei, urmează să-şi dea licenţa, după care vor face doi ani de masterat în actorie. Examenul de licenţă îl vor da cu un spectacol, cu un rol pe care îl va face fiecare dintre ei. În acest scop doamna Rodica Mandache şi cu mine ne-am gândit să punem la cale nu un singur spectacol, ci o serie întreagă, ca ei să-şi poată exprima talentul şi valoarea acumulată. Pentru că de-a lungul a trei ani au trecut prin diferite etape de lucru, au trecut prin Shakespeare, Caragiale, Cehov, iar acum urmează încununarea studiului. Astfel, am pregătit şi acest spectacol Caragiale pe care îl vom prezenta în cadrul Festivalului Naţional de Teatru de la Piatra Neamţ, un festival în care sunt incluse şi producţii studenţeşti. Eu sper să luăm şi un premiu acolo. Pentru că studenţii din această promoţie, una foarte interesantă, nu s-au îndreptat spre studiul actoriei din întâmplare, ci pentru că au simţit că au talent. Lucru ce-mi aduce aminte de catrenul pe care mi l-a dăruit Gheorghe Pituţ pe când trăia. A venit la masa mea şi mi-a spus, "actorule, o să-ţi dau un catren să-l ţii minte toată viaţa": "Sunt mai talentat ca mine/Altceva nu am nimic/Decât pielea pe buric/Şi mi-e rău de-atâta bine". Ei bine, mi-am dat seama că acest catren conţine un adevăr camuflat într-un paradox. Absolut toţi oamenii au mai mult talent decât pot ei realiza. Nu-şi dau seama şi din acest motiv de multe ori pot pleca pe un drum greşit, în care să nu aibă şansa să se exprime. Iar dacă le oferi mijloacele pentru a reuşi să se exprime, reuşesc. Şi asta încerc să le ofer acestor copii împreuna cu doamna Mandache, cu speranţa că se vor împlini şi poate ne vor şi depăşi prin destin."

Nu în ultimul rând, Eusebiu Ştefănescu şi Rodica Mandache au descoperit la un simpozion dedicat lui Ioan Budai-Deleanu, o idee de spectacol care a şi fost pusă în practică, iar rezultatul se va juca în această stagiune. "Este vorba despre «Ţiganiada», această lucrare monumentală care i-a încununat cariera literară. O uluitoare epopee care în timp a fost aproape uitată. Noi am vrut să ştergem colbul de pe aceste pagini îngălbenite şi a ieşit un spectacol izvorât din prospeţimea unor tineri care descoperă umiţi frumuseţea unor cuvinte arhaice, aproape mortificate, cărora ei le dau viaţă", ne-a mărturisit Eusebiu Ştefănescu.