Traieste cu Leo de la Cassa Locco, pentru cateva ore

Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par. Mai ales cand sunt "vedete". Pentru unii scena este o forma de echilibrare a propriei personalitati, expunand in fata publicului caracteristicile temperamentale pe care nu le au in viata de zi cu zi. Mai sunt unele "vedete" pentru care scena e doar prelungirea propriei vieti si altele pentru care scena e insasi viata.

Nu e important sa dai verdictul care dintre aceste "vedete" reprezinta varianta cea mai buna pentru business sau pentru fani, important e ca fiecare sa-si faca treaba.

Imi aduc aminte de teoria asta de cate ori intalnesc cate un actor/ regizor/ cantaret a carui munca am incercat vreodata sa o descifrez. Asta pentru ca de multe ori realitatea din fata mea e cu totul altceva decat ceea cei imi imaginasem despre respectivul personaj.

Am revenit la aceasta constatare zilele trecute, cand am citit cartea lui Leonard Muha, unul dintre baietii de la Cassa Locco.

Se intampla sa-l stiu pe Leonard de ceva vreme. Am lucrat amandoi pentru aceeasi statie radio, el la filiala din Bistrita, eu la cea din Bucuresti. Ca sa fiu sincera, am avut nevoie de ajutorul lui ca sa-mi amintesc cand l-am intalnit prima data. Pe vremea aceea, el nu canta inca, facea marketing si program matinal la radio si, zicea el candva, n-am fost foarte amabila atunci cand mi-a cerut ajutorul intr-o chestiune de business. Il stiu insa, cum ii stiu si pe ceilalti doi colegi ai lui, din spectacolele statiei radio pentru care eu am lucrat, iar ei au cantat. Stiu ca trupa lor e un produs bine asezat, ca stiu exact ce fac si ce vor sa arate publicului si ca, in ciuda asteptarilor spectatorilor, oamenii astia nu sunt tot timpul zeflemitori, rautaciosi si ironici.

Cred ca sunt din categoria artistilor pentru care scena e o forma de echilibrare a propriei personalitati, o completare a ceea ce nu au in viata din fata cortinei.

Avand asemenea detalii despre el, m-am apucat sa citesc o carte despre care am aflat mai apoi, din presa, ca face dezvaluiri senzationale din showbiz-ul romanesc. Ba, pardon. "Un rol pentru Andra" nu va spune nimic din afacerile de culise ale televiziunilor, nu dezvaluie nimic senzational si faptul ca puteti identifica sub numele de Adrian sau Popa un producator de televiziune si altul de muzica nu e nimic deosebit.

In nevoia de publicitate, cartea aceasta a fost marketata (nu stiu daca de Muha sau de editura - Polirom) drept o carte plina de dezvaluiri, cand ea este doar o poveste de iubire. O istorie de dragoste un pic interzisa, pe alocuri erotica si prin alte locuri, dramatica. Dar e pur si simplu o poveste de dragoste dintre doi tineri relatata din perspectiva barbatului. Toti cei care au scris despre carte ar fi aflat asta, daca ar fi trecut de coperte si de comentariile de pe ele.

De ce scriu astazi despre cartea aceasta? Tocmai pentru a trimite doamnele si domnisoarele sa o citeasca, ca sa se amuze asemeni mie, de fata mai putin vazuta a lui Leo de la Cassa Locco.

Acum stati linistite, dragi doamne si domnisoare, ca el o sa spuna ca e ceva fantezie in cartea aceasta, ca a folosit cateva tehnici de scriitor, ca sa dramatizeze situatia si ca el nu e chiar asa in viata de zi cu zi. Desi, draga Leo, e bine sa nu mai zici nimic, cota ta la femei va creste brusc, fara sa mai fie nevoie de alte comentarii.

Vestea buna este ca Leo scrie mai bine decat multi dintre tinerii care au debutat anul acesta (si ii fac onoarea si lui Dan Chisu sa-l trec la "tineri", pentru ca s-a apropiat de scoala primara si a scris o compunere, nu o carte).

Altfel, va recomand - dvs., dar si lui Leo - un film care are ingredientele din cartea despre care tocmai am vorbit: o viata dubla, umor, o atmosfera de poveste, o multime de trairi si de sentimente. Filmul, care vine din cu totul alt registru, se numeste "Traieste!" si este regizat de un roman plecat de mult in Franta si premiat la toate marile festivaluri, Radu Mihaileanu.

Cat despre simpatia pe care o genereaza cartea vizavi de autor, aveti grija sa nu cadeti in capcana. Asa cum il stiu - introvertit, incapatanat - , e destul de greu sa traiesti alaturi de el si pentru cateva ore, daramite pentru mai mult.