x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Tudor Gheorghe, inamicul public nr.1 al indobitocirii - In cautarea dorului pierdut

Tudor Gheorghe, inamicul public nr.1 al indobitocirii - In cautarea dorului pierdut

de Claudia Daboveanu    |    23 Ian 2006   •   00:00
Tudor Gheorghe, inamicul public nr.1 al indobitocirii - In cautarea dorului pierdut

Isi va gasi Tudor Gheorghe dorul pierdut? Tentativa debuteaza luni, 30 ianuarie, cu un turneu transilvan si continua in mai, cand "innebunesc salcamii"...

Jurnalul National: In 1969 debuta un om cu o chitara, intr-un spectacol care avea sa debusoleze o lume-ntreaga. Dupa 36 de ani, ce ne pregateste Tudor Gheorghe?
Tudor Gheorghe: Lunea viitoare plec in turneu cu un spectacol care se cheama "Tudor Gheorghe, in cautarea dorului pierdut". La Timisoara (30 ianuarie, Opera Nationala), Arad (31, Palatul Culturii), Oradea (1 februarie, Casa de Cultura a Sindicatelor), Cluj (2, Teatrul National), Targu Mures (4, Teatrul National). E un spectacol care inchide un circuit. Se inchide o roata.

Lautar sau folkist?


Vorbiti de "Anotimpuri"?
Nu numai. De modalitatea mea de expresie. O perioada lunga de timp, pana-n 2001, cand a fost "Primavara simfonic", eu eram omul cu chitara, in constiinta unei generatii intregi. Niciodata n-au stiut cum sa-mi zica. Si constat cu mare bucurie ca nici acum nu pot fi catalogat. Sunt deseori intrebat: "Ce cantati, dle Tudor Gheorghe? Ca folk nu e!". Dupa aia, cand am aparut cu cobza, au zis: "Gata, e lautar!". Pe mine ma onora ideea de a fi lautarul unei generatii care se scoleste pe computere. Cand am inceput eu sa cant cu taraful, de pilda, am constatat ca Sala Palatului era plina si din ea 75% erau tineri. Veneau sa-si asculte lautarul vremilor lor, adica vedeau, simteau in cel de pe scena exponentul unei inteligente cultivate, care spune cantecul popular intr-un anume fel, incat lor sa nu le fie rusine ca-l asculta si sa se mandreasca, in ultima instanta, cu aceste valori spirituale inalt romanesti.

Alternativa la indobitocire


Dar dvs. nu prea aveti incredere in cultura tinerilor...
Asa am crezut, dar nu trebuie generalizat! Faceam un spectacol cu "Toamna", la Craiova. Chiar era toamna, una superba, de vis! Am intrat in dialog cu sala. Le-am spus: "Fratilor, sunteti multi tineri aici, afara e o toamna atat de frumoasa si voi stati si ascultati poezii de-astea nostalgice... Toparceanu, Minulescu... Luati fetele si plecati in parc! De ce-ati venit la spectacol?". S-a ridicat unul cu doi cercei in urechea stanga, c-un belciug in nas, cu doi cercelusi in spranceana dreapta, cu lanturi la gat, cu niste blugi voit rupti, c-un par lung si slinos, c-o barba rara... Antipatic. Mi-am propus sa-l fac de ras si l-am chemat pe scena. "Raspunde tu, ca te-ai dat drept lider al acestei sali de tineri!". Si mi-a spus ceva care m-a lasat crucit si mut de uimire: "Dle Tudor Gheorghe, pentru ca dvs. sunteti alternativa noastra la indobitocirea care ni se propune!".

Spuneti-mi mai multe despre turneul transilvan.
Turneul va insemna o intoarcere a mea. Dupa ce-am cantat cu orchestre simfonice, cu taraf, cu copii, cu calugari, multi mi-au spus - si din tara, si din strainatate - ca le e dor de cantecele din anii ’70. Am incercat sa-mi explic - logic - de ce vor ei asta? Le e dor de tineretea lor! Ei regasesc in cantecele astea anii tineretii. "Tudor Gheorghe in cautarea timpului pierdut" va fi un spectacol-destainuire. (Ii suna mobilul pe melodia "M-a facut mama oltean". Rog sa se noteze cum imi suna telefonul).

(S-a notat). V-ati gandit la Proust cand ati dat turneului numele asta?
Nu. De ce?

Salasul dorului


Seamana foarte bine cu numele romanul lui.
A, "In cautarea timpului pierdut"... A fost involuntara alegerea. Dar m-am simtit eu insumi pornit in cautarea dorului... E frumos si profund... Voi incerca sa explic cum a fost copilaria mea, a generatiei mele, din toate punctele de vedere. Te duci si-ti cauti dorul la tine-n sat.
Nu-l mai gasesti. Acolo s-au schimbat lucrurile: nu mai sunt hore, sunt discoteci. La mine-n sat era asa: trecea omul, apoi venea muierea cu vadra-n cap. Veneam odata spre casa si stateau muierile cu vadra de apa-n cap si m-asteptau pe mine sa trec, sa nu-mi treaca prin fata. Ma facusem mare, eu nici nu realizasem ca eram om, credeam ca-s tot copil. Bine, nu mai dai de dorul ala...

Da’ unde sperati sa-l gasiti?
Nu-l gasesti la tine-n sat, il cauti in tara... In Transilvania lucrurile-s incurcate, se cearta pe limba... Il cauti in Moldova, nu dai de el... Te duci in Basarabia, acolo-s probleme. Il cauti in toata tara... Nu-l gasesti intr-un spatiu fizic...

Poate nu-l cautati unde trebuie: poate-l gasiti in minte, in suflet...
Da, in tine-l cauti, in tine-l gasesti. Acesta-i rezultatul pe care sper sa-l aflu la sfarsitul spectacolului.

RISIPITORUL DE FRUMUSETI
Tudor Gheorghe incearca o tentativa demna de "Guiness Book". Va sustine in perioada 10-16 mai, la Sala Palatului, un spectacol-fluviu, care se va chema "Saptamana risipitorului de frumuseti" Sapte spectacole in sapte seri, in care nici un poem spus intr-o seara nu se va repeta in alta seara... Vor fi implicati mai bine de 750 de instrumentisti, patru orchestre simfonice, un taraf, peste 120 de copii. Pentru "Diligenta cu copii" vor veni elevii liceului de arta "Marin Sorescu" din Craiova, de la licee de arta din Suceava si Targu Mures, iar maestrul s-a zbatut sa aduca si vreo 40 de copii din Basarabia. Toti isi vor cauta dorul, viata... "Copilaria noastra", unul dintre spectacole, nu va fi unul pentru copii, desi asa ar putea sa para, ci pentru maturi. "O sa folosim, pentru a emotiona, glasurile pure. Intr-o perioada in care suntem destul de agresati de kitsch-uri, de subcultura si superficialitate, am simtit nevoia sa fac ceva fundamental, atata cat ma mai simt in forta. Doar n-o sa cant si la 80 de ani, o sa ma retrag din decenta... Sunt atatia batrani frumosi in literatura, care abia asteapta sa fie jucati! Nu l-ati vazut pe Aznavour in Pere Goriot?".
×
Subiecte în articol: arte gheorghe tudor