x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Tudor Gheorghe - Vara ca o simfonie

Tudor Gheorghe - Vara ca o simfonie

de Mihaela Suciu    |    29 Aug 2005   •   00:00
Tudor Gheorghe - Vara ca o simfonie

Intre Craiova si Bucuresti, intre dosarul de la CNSAS si alte probleme, Tudor Gheorghe pregateste ultimele detalii ale unui spectacol regal, de muzica si poezie.

Intre Craiova si Bucuresti, intre dosarul de la CNSAS si alte probleme, Tudor Gheorghe pregateste ultimele detalii ale unui spectacol regal, de muzica si poezie. Maestrul va incheia astfel ciclul anotimpurilor, cu Simfonia Verii.

Jurnalul National: Mai exact, cand tineti concertul dedicat ultimului anotimp, Vara - Simfonic?
Tudor Gheorghe: Mai exact, nu stiu! Va fi in prima decada a lunii octombrie. Din ciclul anotimpurilor, acesta e cel mai dificil.

Pentru ca, asa cum ati declarat, e o penurie de poezii despre vara…
Am avut aceasta nefericita parere precum poetii n-au scris despre vara, ca o cam scalda si, cu duioasa si poetica admonestare din partea unor amici de calitate intelectuala indubitabila, ca Iulia Neacsu, Mihai Ungheanu, Romulus Vulpescu, Adrian Paunescu, Mircea Micu, Fanus Neagu, am primit peste 259 de poeme de vara.

Dintre care se vor regasi in concertul Verii?
Mai mult de 15, 20 de poezii nu pot fi intr-un asemenea concert. Pentru mine, cel mai greu lucru a fost de data aceasta selectia din cele 250. Vom intalni aici poeti celebri - George Cosbuc, Vasile Voiculescu, Vinea, Pillat, Toparceanu, dar si mai putin cunoscuti - Dumitru Ciurezu etc.

Ce o sa fie inedit fata de celelalte concerte?
Pentru prima data voi canta Eminescu, eu, care am spus ca nu o voi face, ca nu am scris muzica pentru versurile "Eminescului", vorba lui Nichita Stanescu. Motivatia este ca pe celelalte anotimpuri nu exista poezia lui, iar absenta lui, pentru mine, nu era normala. Iata ca, in spectacolul cu vara isi gaseste loc "Sara pe deal", pe muzica lui Vasile Popovici, sigur, intr-o alta orchestratie. As vrea sa adaug ca fara sprijinul acestui viitor mare compozitor, ca e foarte tanar, care este Marius Hristescu, care este si dirijor, si alaturi de care am facut intotdeauna concertele mele, nu ar fi iesit asa cum imi doream.

Am cantat aproape 30 de ani cu chitara sau cobza si, dupa acest timp, a venit ideea de a imbraca poezia romaneasca intr-o haina de gala si am realizat, iata, cele patru anotimpuri!

Personal, care e anotimpul care va inspira cel mai mult?
E ca si cum mi-ai spune pe care dintre cei patru copii ii iubesti mai mult? Daca esti indragostita, asculti Primavara si te duce in al noualea cer, daca esti meditativa, asculti Toamna, daca esti visatoare de iarna, de colinde, de starea de Craciun, atat de frumoasa la romani, evident asculti Iarna. Vara cred ca poate fi ascultata oricand, ca sa ne gandim la o cea pe care, se pare, am pierdut-o anul acesta!

Urmarit de Securitate

Ce v-a adus in Bucuresti zilele acestea?
Trebuia sa ma duc la CNSAS, pentru ca vreau sa-mi iau dosarul. Se pare, dupa telefoanele prietenilor, ca ar fi un dosar interesant din punctul lor de vedere. Se pare ca existenta unui artist vertical intr-o perioada sucita cum a fost aceea in care Securitatea si politia politica si tot ce insemnau ele sa fi fost posibila.

Va referiti la dvs.?
Stii ce, pe mine ma enerveaza aceia care sustin ca nu au putut sa se manifeste artistic sau altfel pentru ca "nu m-a lasat Securitatea". Uite-te ce au putut sa scrie Nichita sau Eugen Barbu, sau Paunescu, sau Sorescu…

Dosarul dvs. contine cativa turnatori, devreme ce din ’87 ati fost interzis public?
Da, m-au interzis pentru ca si-au dat seama ca deja nu se mai putea cu mine…

Si mai aveati si "antecedente" cu tatal dvs…
Care a facut puscarie 20 de ani. Oricum, totul mi s-a tras, culmea, de la un spectacol care era facut sub auspiciile CC-ului. "Greselile" mele au fost ca am cantat pe versurile lui Grigore Vieru - si nu aveai voie sa reciti din poetii basarabeni - , Marin Sorescu, "Randuieli", ca-re avea printre versuri "Femeia, ce stie femeia… Si sa lase politica". Li s-a parut ca era cu adresa directa la Elena Ceausescu. A treia poezie problematica a fost a lui Mircea Dinescu, "Avalansa". Din cauza asta au zis, ia sa mai taca tovarasu’ din gura! Si tovarasul a tacut… 11 ani, pentru ca in ’90, dupa Marea Buluceala, a fost o perioada cand asteptam minuni cu spectacolele. Prin ’92 am venit cu "Cantece cu gura-nchisa", si-apoi, am tacut pana in ’98. Voit! Ceea ce se intampla in jurul meu m-a determinat sa tac. Pentru ca in perioada aceea abundau afisele cu tot felul de pirande si de "Scoala de soti" etc., am renuntat. Am realizat apoi ca hiatusul era prea mare, pauza prea lunga si era pacat ca o generatie sa traiasca fara aceste mari valori pe care le propuneam in concertele mele. Sala Palatului e intotdeauna plina la concertele mele si multumesc celor care vin si, daca o fac, o fac pentru ca nu i-am pacalit niciodata.
×
Subiecte în articol: arte vară