VICTIMIZARE / Kusturica: "Sunt un om foarte norocos"

Surprins de câte lucruri s-au schimbat în România după ultima sa vizită de acum cinci ani, regizorul Emir Kusturica ne-a vorbit despre Kosovo, despre cinematografia românească, despre viaţă, supravieţuire, victimizare, dar şi despre cartea pe care o scrie şi al cărui personaj principal este.

 Eram pregătit să mor pentru filmele mele!

• Jurnalul Naţional: Când credeţi că o să mai câştige un film est-european un Palme d’Or, aşa cum s-a întamplat cu filmul lui Cristian Mungiu?

Emir Kusturica: Festivalul de Film de la Cannes primeşte întotdeauna filme bune. Nu sunt toate de aceeaşi intensitate, însă există valuri care vin cu întreruperi istorice. Poate că România va veni la Cannes din nou peste 30 de ani sau poate chiar mâine. Depinde doar de intensitatea valului pe care îl produci.

• Credeţi că filmele de la Hollywood pot avea succes cu poveşti din Europa de Est?

De ce nu?! Îmi place idea pe care cinematografia românească o îmbrăţişează, în special cea a filmului lui Nemescu, "California Dreaming", pe care-l ador, deoarece cred că acest mod de creaţie, care reflectă evenimentele din trecutul apropiat, întăreşte viziunea asupra lumii şi te face mult mai puternic în viitor. Dacă urmezi tradiţia şi o aliniezi cu societatea, ai o şansă mult mai bună de a supravieţui şi de a obţine aceeaşi poveste.

• V-ar tenta sa regizaţi un film care să-l aibă ca personaj principal pe Slobodan Miloşevici?

Da, e o idee, dar m-ar tenta mai degrabă să realizez un film despre soţia sa. Ea este elementul dramatic cel mai important din viaţa lui Miloşevici.

• Ce înseamnă pentru dvs. declaraţia de independenţă a Kosovo şi mai ales recunoaşterea ei de către marile puteri ale lumii?

Este o crimă pe care, de obicei, marile puteri o comit. Cu cât provoacă mai mult rău unei naţiuni, cu atât merg împotriva istoriei culturale a poporului respectiv. Recentul război din Irak o dovedeşte. Când ei au atacat Irak-ul şi soldaţii au fost prinşi furând din muzeele mesopotamice, iar când au fost întrebaţi de ce nu le protejau ei au răspuns că nu asta era prioritatea lor. În acest caz, poziţia strategică a Kosovo şi multe alte lucruri i-au determinat să recunoască legalitatea independenţei Kosovo şi crimele lor de război.

• Când credeţi că Serbia va fi ceea ce a fost la începutul anilor ’90?

O să vă dau un exemplu. Am fost în România acum cinci ani. Ce progres a adus Europa aici? Vile peste vile, jeep-uri grămadă, trafic îngrozitor… nu sunt împotriva a fi european, spun doar că Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care nu se grăbesc să facă parte din Uniune. Procesul europenizării nu face decât să aducă şi mai multe probleme, economice, de recensiune, pe care ţările din lumea a treia nu le au încă.

• Cu siguranţă că v-aţi făcut un bilanţ al vieţii. Aveţi ceva să vă reproşaţi?

Bineînţeles că da. Asta m-a determinat să scriu o carte despre viaţa mea pe care o voi numi "Eu despre mine" ("Me about myself").

• Credeţi că se poate face performanţă în meseria dvs. sau în oricare alta fărăa plăti preţul vieţii personale?

Nu, întrucât tot ceea ce am făcut până acum a fost să mă transform din ce în ce mai mult într-o persoană autonomă. Contrar acestui lucru, pot spune că am investit foarte mult în mine.

• Sunteţi un om norocos sau obţineti totul cu zbucium?

Sunt un om foarte norocos, însă tot ce am făcut până acum a fost doar o victimizare a personalităţii mele. E nevoie de timp, voinţă, curaj, şansă pentru a continua un act de creaţie.

• De ce e nevoie pentru a supravieţui?

Pentru a supravieţui trebuie să te victimizezi. Nu ca în Evul Mediu, când erai ars pe rug dacă spuneai ceva ce nu le plăcea să audă. Dar, dacă vrei să ai noroc, trebuie să fii creştin, să simţi că pentru ideile tale trebuie să fii pregătit chiar şi pentru a muri. Aşa s-a întâmplat şi cu mine. Am fost pregătit să mor pentru filmele mele!

• Pentru că vorbim despre OM, dacă, la modul ideal, ar exista un monument dedicat Omului, ce aţi fi tentat să scrieţi la baza lui?

Fii optimist!

Acrobaţii inedite la Sala Palatului

Undeva la limita între teatru şi cabaret, cu trimiteri la lumea spectaculoasă şi ireală pe care o regăsim şi în filmele sale, Emir Kusturica a mai regizat o capodoperă. Concertul pe care artistul l-a susţinut în această seară la Sala Palatului alături de formaţia sa The No Smoking Orchestra a oferit o mulţime de secvenţe inedite, de la hore alături de publicul înfierbântat până la acrobaţii mai puţin ortodoxe ale solistului. În cazul în care nu ştiau pânâ acum, românii au aflat că sârbii pot cânta la vioară şi la chitară din orice poziţie, cu spatele, din genunchi sau folosind un arcuş de aproape 2 metri susţinut chiar de spectatori. Kusturica a trecut, rând pe rând, de la postura de chitarist la cea de percuţionist.

Un antierou desăvârşit, costumat indecis între Superman şi Batman, vocalul trupei, Nenad Jankovic ("Dr Nele Karajlic"), a petrecut mai mult timp printre spectatori decât pe scenă, a fraternizat cu publicul şi şi-a demonstrat din plin back-ground-ul de fost protagonist al unui serial satiric foarte popular în patria sa. Dovedind că Moldova nu e cu nimic mai prejos ca Serbia, excentricii de la Zdob şi Zdub au susţinut o reprezentaţie excepţională în deschiderea "monştrilor" sârbi. Cei 2.500 de spectatori au fost antrenaţi într-un ritm drăcesc punk rock, cu influenţe folclorice balcanice, dar n-au regretat nici o clipă. Cheful a fost de pomină!