Zan-zan-aua Patriei

Cu o zi înainte de 8 martie, Nicu Alifantis se prezintă cu „ZANatecii” la Cinema Patria. Aşa s-o fi nimerit sau…? „Concertul e şi un cadou pentru femei, pentru că devin parte a vieţii noastre, cu bune cu rele, iar noi ne scoatem pălăria şi le sărutăm mâna, oferindu-le o floare şi cântecele noastre. Nu sunt ele oare, neuitatele femei?!”, spune Alifantis, cel care de 15 ani, s-a luat cu trupa ZAN.

•  Cât din Nicu Alifantis este ZANatec?

Destul de mult, dacă stau bine şi mă gândesc că în toată această perioadă s-au întâmplat multe ne­bunii care au scos la lumină câte o parte ZANatecă a fiecăruia dintre noi.

•   A fost odată ca niciodată ZAN… Are şi un sfârşit această poveste?

Vreau ca povestea Zan să con­tinue, pentru că îmi sunt foarte dragi aceşti oameni şi mă simt minu­nat alături de ei pe scenă! Debutul nostru scenic a fost ambalat în nişte robe de saci de pânză, pe care ni le-a fă­­cut Marijane Biţulescu. Aşa am cântat la prima noatră apariţie de la Festiva­lul de artă medievală de la Sighişoara, în 1995, având pe scenă o eşarfă foarte mare în culorile drapelului ­Bretagne-i. Aveam în repertoriu şi două cântece în limba bretonă. N-aveam de unde să ştim că în pu­blic se afla fiul ataşatului cultural al Amba­sa­dei Franţei la acea vreme, care era breton şi care a fost uimit şi mândru de ce auzea şi vedea. Am pri­mit scrisori de mulţumire şi fe­licitări. Apoi a fost un turneu în 1997, pa­tro­nat de-o bere, în care trei dintre noi, Răzvan, Virgil şi cu mine, am băut doar lapte, pentru că era mult prea multă bere împrejurul nostru… În ace­laşi tur, în seara finală, după ul­ti­mul concert, unul dintre noi, nu spun care că nu-i frumos, alături de unul dintre invitaţii noştri, a băut nu­mai partea lui: 2 baxuri de bere (24 sticle de juma’ de litru), 2 sticle de whisky, o sticlă de vodcă şi 2 sticle de vin. Rezultatul e încă viu, cântă, şi încă foarte bine... Cea mai lungă distanţă parcursă între două concerte a fost cu plecare dimineaţa din Bucu­reşti, seara cântat la Zalău şi a doua zi – cântat la Vama Veche, la Folk You!

În primele noastre concerte, timp de câţiva ani, am folosit instrumente care nu erau obişnuite pentru muzica pop-rock din peisajul românesc, cum ar fi: acordeonul, sitarul, mandolina, dobro-ul, kazoo-ul, iar sound-ul acustic a fost ceea ce ne-a dat un ceva ­inedit. Cântecul „Calu’ Bălan” de pe albumul „Şah-mat” a fost prima cola­borare cu un artist rapper-R&B din peisajul muzical românesc. Este vorba despre Alex Velea. Din 233 de spectacole susţinute până în prezent, am cântat în 46 de oraşe din Româna şi în două oraşe din străinătate – Le Burgaud (Franţa) şi Varşovia (Polonia). 21 din concerte au fost filmate de diverse televiziuni.

•   Ce personaj din comedia dell’arte i se potriveşte lui Nicu Alifantis?

Oricare, dat fiind plăcerea nebună pe care o am atunci când sunt pe scenă şi simt publicul alături de mine. E minunat să poţi face ceva pentru oameni, chiar şi un lucru atât de neînsemnat cum e să cânţi…