Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu o zi înainte de 8 martie, Nicu Alifantis se prezintă cu „ZANatecii” la Cinema Patria. Aşa s-o fi nimerit sau…? „Concertul e şi un cadou pentru femei, pentru că devin parte a vieţii noastre, cu bune cu rele, iar noi ne scoatem pălăria şi le sărutăm mâna, oferindu-le o floare şi cântecele noastre. Nu sunt ele oare, neuitatele femei?!”, spune Alifantis, cel care de 15 ani, s-a luat cu trupa ZAN.
• Cât din Nicu Alifantis este ZANatec?
Destul de mult, dacă stau bine şi mă gândesc că în toată această perioadă s-au întâmplat multe nebunii care au scos la lumină câte o parte ZANatecă a fiecăruia dintre noi.
• A fost odată ca niciodată ZAN… Are şi un sfârşit această poveste?
Vreau ca povestea Zan să continue, pentru că îmi sunt foarte dragi aceşti oameni şi mă simt minunat alături de ei pe scenă! Debutul nostru scenic a fost ambalat în nişte robe de saci de pânză, pe care ni le-a făcut Marijane Biţulescu. Aşa am cântat la prima noatră apariţie de la Festivalul de artă medievală de la Sighişoara, în 1995, având pe scenă o eşarfă foarte mare în culorile drapelului Bretagne-i. Aveam în repertoriu şi două cântece în limba bretonă. N-aveam de unde să ştim că în public se afla fiul ataşatului cultural al Ambasadei Franţei la acea vreme, care era breton şi care a fost uimit şi mândru de ce auzea şi vedea. Am primit scrisori de mulţumire şi felicitări. Apoi a fost un turneu în 1997, patronat de-o bere, în care trei dintre noi, Răzvan, Virgil şi cu mine, am băut doar lapte, pentru că era mult prea multă bere împrejurul nostru… În acelaşi tur, în seara finală, după ultimul concert, unul dintre noi, nu spun care că nu-i frumos, alături de unul dintre invitaţii noştri, a băut numai partea lui: 2 baxuri de bere (24 sticle de juma’ de litru), 2 sticle de whisky, o sticlă de vodcă şi 2 sticle de vin. Rezultatul e încă viu, cântă, şi încă foarte bine... Cea mai lungă distanţă parcursă între două concerte a fost cu plecare dimineaţa din Bucureşti, seara cântat la Zalău şi a doua zi – cântat la Vama Veche, la Folk You!
În primele noastre concerte, timp de câţiva ani, am folosit instrumente care nu erau obişnuite pentru muzica pop-rock din peisajul românesc, cum ar fi: acordeonul, sitarul, mandolina, dobro-ul, kazoo-ul, iar sound-ul acustic a fost ceea ce ne-a dat un ceva inedit. Cântecul „Calu’ Bălan” de pe albumul „Şah-mat” a fost prima colaborare cu un artist rapper-R&B din peisajul muzical românesc. Este vorba despre Alex Velea. Din 233 de spectacole susţinute până în prezent, am cântat în 46 de oraşe din Româna şi în două oraşe din străinătate – Le Burgaud (Franţa) şi Varşovia (Polonia). 21 din concerte au fost filmate de diverse televiziuni.
• Ce personaj din comedia dell’arte i se potriveşte lui Nicu Alifantis?
Citește pe Antena3.ro
Oricare, dat fiind plăcerea nebună pe care o am atunci când sunt pe scenă şi simt publicul alături de mine. E minunat să poţi face ceva pentru oameni, chiar şi un lucru atât de neînsemnat cum e să cânţi…
