Ziua liberă de cumpărături

În Marea Britanie mişcările eco­logiste pornite împotriva consumismului excesiv organi­zează anual, de obicei la sfâr­şitul lunii noiembrie, “Ziua Liberă de Cumpărături”

În Marea Britanie mişcările eco­logiste pornite împotriva consumismului excesiv organi­zează anual, de obicei la sfâr­şitul lunii noiembrie, “Ziua Liberă de Cumpărături” – “Buy Nothing Day” (www.buyno­thing­day.co.uk). Anul trecut, de exemplu, “ZLC” a căzut într-o sâmbătă, săr­bătoare consu­mistă săptămâ­nală pe care o ţine cu religiozitate orice consumist care se respectă. Ideea subtilă a acestor acţiuni nu e fronda, ci regăsirea stării naturale a omului, care, obsedat să aibă şi să obţină cât mai multe, sfârşeşte dramatic (şi fără să ştie de ce), posedat de propriile posesii. Pierzându-şi astfel demnitatea cu care a fost învestit ca fiinţă omenească la începutul Creaţiei.

 

Dar acesta nu e singurul motiv. Chit că unii s-ar grăbi să-l categorisească drept isteric şi utopic, demersul urmăreşte să trezească în conştiinţa cumpărătorului o întrebare pe care acesta a uitat-o:

“Am cu adevărat nevoie de acest produs pe care vreau să-l cumpăr?”. De la bunuri uşor peri­sabile până la electronice şi ustensile de tot felul, omul zilelor noastre s-a obişnuit să cumpere tot – efectul miliardelor de dolari cheltuiţi în fiecare an pe reclame şi materiale promoţionale. Cumpărături vaste – gunoaie vaste. Puţini sunt cei care conştientizează efectul pe care tonele de gunoaie produse anual le au asupra încălzirii globale şi asupra sănătăţii fiecărui individ în parte. Şi mai puţini sunt cei care conştientizează pe deplin că-şi pot aduce aportul personal la bunăstarea planetei pe care o exploatează inconştient, culmea!, în propriul detriment! Exemplu: tone de carne pleacă în fiecare zi de pe rafturile magazinelor direct spre incinerare. Împreună cu produsele lactate. La incinerare, acestea produc niveluri ridicate de CO2 şi azot, poluante pentru ape şi soluri.

 

Un studiu al FAO (Food and Agriculture Organization) realizat în noiembrie 2006 relevă că “animal far­ming” (creşterea animalelor) este respon­sabilă pentru 18% a emisiilor de gaz la nivel global. Adică mai mult decât toate maşinile, camioanele şi avioanele la un loc.

Deşi nimeni nu le ascultă, miş­că­rile ecologiste nu se lasă. Mulţi dintre activiştii ecologişti au decis chiar să se hrănească exclusiv din produ­sele pe care hipermarketurile le arun­că zilnic la gunoi, cu două-trei zile înainte ca acestea să expire. Aşa-numiţii “freegans” demonstrează, în acest fel, împo­triva supraproducţiei, dar susţin şi ideea că se poate trăi cheltuindu-se mult mai puţin.

 

Concentraţi doar pe obţinerea de profituri, marii producători nu manifestă o înclinaţie deosebită nici înspre aspectul eco­logist, nici înspre cel omenesc. Nu contează nici incidenţa crescută a cancerelor şi nici malformaţiile fătului la naştere. Eşti bun atâta vreme cât cumperi. Dacă nu mai cumperi sau dacă dai faliment, cu alte cuvinte, dacă nimeni nu mai poate atenta în nici un fel la portofelul tău gol, nimeni nu are de gând să te ajute în nici un fel. Şi ajungem de unde am început: chiar dacă trăieşte în mari aglomerări urbane, omul zilelor noastre e mai singur şi mai vulnerabil ca niciodată. Tratamentul depresiei? O ştie şi un copil mic: “şopingul”. Un cerc vicios din care se poate ieşi.