12 cele mai bune romane din toate timpurile

Varietatea de genuri face și mai dificilă alegerea. O poveste fantastică ori una realistă? O carte cu impact social sau una cu mesaj subtil?

Iată o listă cu 12 romane, considerate cele mai bune opere literare scrise vreodată, alcătuită de britannica.com.:

Anna Karenina
Orice fan al poveștilor care implică subiecte incitante, precum adulterul, jocurile de noroc, comploturile de căsătorie și, ei bine, feudalismul rus, ar plasa imediat Anna Karenina în vârful listei celor mai bune cărți din literatura univesrală. Și acesta este exact clasamentul pe care publicații precum revista Time l-au dat romanului publicat în 1878.

Scrisă de romancierul rus Leo Tolstoi, această operă de ficțiune în 8 părți spune povestea a două personaje: unul tragic, o gospodină dezamăgită - Anna, care fuge cu tânărul ei iubit și latifundiar - Konstantin Levin. Tolstoi imaginează discuții despre dragoste, durere și familie între personaje, relevante pentru societatea rusă de atunci. Romanul a fost revoluționar în tratarea poziției femeilor, înfățișând prejudecățile și greutățile sociale ale vremii.

Să ucizi o pasăre cântătoare
Americanca Harper Lee, considerată unul dintre cei mai influenți autori din toate timpurile, a publicat un singur roman, la 11 iulie 1960 (până la controversata continuare a cărții, în 2015, chiar înainte de moartea sa). Și a devenit imediat un clasic al literaturii. 

Romanul examinează rasismul în sudul Statelor Unite prin ochii mari și nevinovați ai unei tinere fete deștepte, pe nume Jean Louise („Scout”) Finch. Personajele sale emblematice, în special avocatul și tatăl simpatic și corect Atticus Finch, au servit drept modele și au schimbat perspectivele, într-o perioadă în care tensiunile legate de rasism erau mari.

Cartea a câștigat Premiul Pulitzer pentru ficțiune în 1961 și a fost ecranizată într-un film câștigător al Oscarului în 1962.

Marele Gatsby
Marele Gatsby al lui F. Scott Fitzgerald se remarcă drept unul dintre cele mai importante texte destinate elevilor pentru a-i determina să se aplece spre literatură. Povestea este relatată din perspectiva unui tânăr pe nume Nick Carraway, care s-a mutat recent în New York City și se împrietenește cu excentrul său vecin, cu origini misterioase, Jay Gatsby.

Romanul oferă o privire din interior asupra Epocii Jazzului din anii 1920, în SUA, criticând în același timp ideea „Visului American”. Poate cel mai faimos aspect al romanului este coperta sa - o față expresivă proiectată pe un cer albastru închis al nopții, și lumini dintr-un peisaj urban - o imagine care se regăsește și, într-o configurație puțin diferită, în textul însuși, ca simbol cheie. 

Un veac de singuratate
Laureat al premiului Nobel pentru Literatură în 1982, scriitorul columbian Gabriel García Marquez a publicat cea mai renumită lucrare a sa, Un veac de singurătate, în 1967. Romanul spune povestea fascinantă a familiei Buendía, pe parcursul a 7 generații, și urmărește dezvoltarea orașului Macondo până la distrugerea acestuia, împreună cu descendenții acestei familii.

Romanul explorează genul realismului magic, subliniind natura extraordinară a lucrurilor banale, în timp ce lucrurile mistice se dovedesc a fi comune. Marquez subliniază prevalența și puterea mitului și a basmului popular în relatarea istoriei și a culturii latino-americane. 

O călătorie în India

Romanul lui E.M. Foster a fost publicat în 1924 și urmărește un medic indian musulman, pe nume Aziz, și relațiile sale cu un profesor de engleză, Cyril Fielding, și o profesoară de engleză, pe nume Adela Quested. Când Adela crede că Aziz a atacat-o în timpul unei excursii la peșterile Marabar din apropierea orașului fictiv Chandrapore, unde se desfășoară povestea, tensiunile între comunitatea indiană și comunitatea colonială britanică se amplifică. Posibilitatea legării prieteniilor și conexiunile între englezi și indieni, în pofida diferențelor lor culturale și a dominației imperiale, este explorată în acest roman. Descrierile colorate ale naturii, peisajul Indiei și puterea figurativă pe care le oferă textul îl solidifică ca o mare operă de ficțiune.

Omul invizibil
Adesea confundat cu nuvela științifico-fantastică a lui H.G. Wells, cu aproape același nume, Omul invizibil al lui Ralph Ellison este un roman revoluționar în expresia identității bărbatului afro-american. Naratorul romanului, un om care nu este numit niciodată, dar care crede că este „invizibil” pentru ceilalți din punct de vedere social, spune povestea plecării sale din sud la facultate, și apoi la New York. În fiecare locație, el se confruntă cu adversități extreme și discriminare, la locul de muncă, în relații și întâlniri sociale îndoielnice, într-o mentalitate capricioasă și eterică.

Romanul este renumit pentru stilul său suprarealist și experimental de scriere care explorează simbolismul din jurul identității și culturii afro-americane. Omul invizibil a câștigat Premiul Național de Carte din SUA pentru ficțiune în 1953.

Don Quijote
Don Quijote a lui Miguel de Cervantes, poate cea mai influentă și mai cunoscută operă din literatura spaniolă, a fost publicată pentru prima dată integral în 1615. Romanul, care este considerat una dintre cele mai bune opere literare din toate timpurile, spune povestea un bărbat care ia numele „Don Quijote de la Mancha” și pornește în călătorie, într-un acces de obsesie pentru poveștile romantice despre cavalerism, cu scopul de a reînvia obiceiul și a deveni el însuși un erou.

Personajul lui Don Quijote a devenit un idol și oarecum un personaj arhetipal, influențând multe opere importante din artă, muzică și literatură. Textul a fost atât de influent încât a apărut termenul quijotic, pentru a descrie o persoană lipsită de realism în căutarea idealurilor sale. 

Iubire
Romanul lui Toni Morrison din 1987 spune povestea unui sclav pe nume Sethe, care a fugit la Cincinnati, Ohio, în anul 1873. Cartea investighează trauma sclaviei chiar și după câștigarea libertății, înfățișând vinovăția și durerea lui Sethe după ce și-a ucis propriul copil, pe care l-a numit Preaiubit, pentru a-l împiedica să trăiască viața de sclav. O figură spectrală apare în viața personajelor și poartă același nume ca și copilul, întruchipând angoasa și greutățile familiei și făcându-le sentimentele și trecutul inevitabile.

Romanul a fost lăudat pentru că abordează efectele psihologice ale sclaviei și importanța familiei și a comunității în vindecarea traumelor. A primit Premiul Pulitzer pentru ficțiune în 1988.

Doamna Dalloway
Doamna Dalloway a Virginieo Woolf descrie o zi din viața unei britanice pe nume Clarissa Dalloway. Folosind o combinație între narațiunea la persoana a treia și gândurile diferitelor personaje, romanul folosește stilul fluxului de conștiință. Rezultatul acestui stil este o privire profund personală și revelatoare în mintea personajelor, cartea bazându-se mai mult pe personaj decât pe intrigă pentru a-și spune povestea. Gândurile personajelor includ regrete constante și gânduri din trecut, luptele lor cu bolile mintale și stresul post-traumatic din Primul Război Mondial și efectul presiunilor sociale.

Stilul unic al romanului, subiectul și psihologia personajului, îl fac una dintre cele mai respectate lucrări din toate timpurile.

O lume se destramă
Occidentul se concentrează mai ales asupra scriitorilor care provin din America de Nord sau Europa și adesea ignoră autorii de succes și operele uimitoare ale literaturii din alte părți ale lumii. Lucrurile s-au schimbat însă de la Chinua Achebe, care și-a publicat romanul în 1958. Este o lucrare a literaturii nigeriene care a trebuit să depășească părtinirea unor cercuri literare și  a reușit să câștige recunoaștere în întreaga lume.

Romanul urmărește un bărbat igbo, pe nume Okonkwo, care descrie familia lui, satul din Nigeria în care trăiește și efectele colonialismului britanic asupra țării sale natale. Cartea este un exemplu de literatură postcolonială africană, un gen care a crescut în dimensiune și recunoaștere de la mijlocul anilor 1900, deoarece africanii au putut să-și împărtășească poveștile, adesea neauzite, despre imperialism din perspectiva colonizaților. 

Jane Eyre
Jane Eyre a lui Charlotte Brontë, un alt roman recomandat în lectura școlară, a fost publicat inițial în 1847 sub pseudonimul Currer Bell, pentru a ascunde faptul că scriitorul era o femeie. Din fericire, multe s-au schimbat în privința prezenței femeilor în literatură din 1847, iar Jane Eyre este considerat unul dintre cele mai inovatoare romane despre femei din istorie. Într-un moment în care autoarea s-a simțit obligată să-și ascundă adevărata identitate, Jane Eyre a oferit femeilor o poveste despre individualism. Personajul omonim al romanului se transformă din orfan și sărac într-o femeie de succes independentă.

Culoarea Violet
Deși romanul epistolar (un roman sub formă de scrisori concepute de unul sau mai multe personaje) a fost cel mai popular înainte de secolul al XIX-lea, Alice Walker a devenit o campioană a stilului cu romanul ei din 1982. Culoarea Violet a câștigat un premiu Pulitzer și Premiul Național de Carte.

Amplasat în sudul american de după Războiul Civil, acțiunea urmărește o tânără afro-americană pe nume Celie, care ajunge la maturitate, în scrisorile pe care le scrie lui Dumnezeu și surorii ei Nettie. Celie se confruntă cu abuzul sexual din partea tatălui ei și, în cele din urmă, a soțului ei, povestind propria suferință, precum și pe cea a prietenilor și familiei ei.

Romanul explorează teme legate de sexism, rasism, gen, orientare sexuală și dizabilități prin personaje dezavantajate și afectate care, în timp, cresc pentru a-și modela propria viață. Povestea a fost adaptată într-un film pentru Oscar în 1985, și care, în ciuda aprecierii critice, a fost doar nominalizat la 11 premii, fără să câștige vreunul.