Am cunoscut întâi omul Cristina Andrei, colega mea din TVR, realizator de emisiuni profunde, spirituale, încărcate de rost şi de sens. Nu ne prea vorbeam pe culoarele instituţiei, am perceput-o şi i-am captat o parte a fiinţei, din ceea ce vedeam ,,pe sticlă”. A existat un moment când ne-am aflat de aceeaşi parte a baricadei celor excluşi din cărţile jurnalismului cultural, iar atunci, solidaritatea Cristinei m-a copleşit. Vorbele ei bune, blânde şi încurajatoare, citatele din sfinţi, splendoarea naturii umane mi-au redat optimismul şi credinţa în oamenii frumoşi. Ştiam că a ales scrisul ca formă de supravieţuire nobilă şi într-o noapte mi-a trimis pe mail romanul ei, ,,Abonatul nu poate fi contactat”. La o primă lectură, m-a uluit anvergura preocupărilor şi căutărilor sale adânci în misterul şi complexitatea fiinţei umane. Poveşti paralele, legate cu fire subterane, caractere foarte bine conturate, emoţii, stări sufleteşti scrijelite de urmele biografiilor contorsionate. Cartea a apărut la Editura ,,Nemira” iar debutul în proză al Cristinei Andrei a fost într-o după amiază adiată de îngerii din sufletul ei. În centrul vechi al capitalei am fast martora unui eveniment cultural destins şi distins, cu oameni calzi şi solidari. Doamna Carmen Muşat şi domnul Ovidiu Şimonca au vorbit despre roman cu bine meritate aprecieri şi preţuire firească pentru literatura de calitate. S-a alăturat cu prietenie şi cuvinte sensibile, doamna Luiza Barcan, primul cititor al cărţii şi cum era firesc, a fost prezent pe scenă domnul Valentin Nicolau, directorul editurii care a girat apariţia volumului.
Am privit publicul din sală, cu bucuria de a vedea că există acest eşantion supravieţuitor, de oameni eleganţi, solidari, preocupaţi de fenomenul cultural. Un public care a ascultat atent, a răsplătit evenimentul prin splendidul omagiu sonor, aplauzele, a cumpărat cartea. O priveam pe Cristina Andrei, îi simţeam emoţiile şi izbânda şi am înţeles încă o dată, că da, arta este deasupra biografiei. Autoarea a spus că personajele sale sunt imaginate şi poveştile, de asemenea. Că vorbim, prin urmare, despre o ficţiune, care, aş adăuga, este filtrată prin sensibilitatea şi raţiunea romancierei. ,,Abonatul nu poate fi contactat” este un roman cu sevă puternică, un roman despre vieţi asumate până la sânge, un roman despre cei din (i)realitatea imediată. Ne proiectează pe fiecare dintre noi, într-o lume pe care, în proximitate fiindu-ne, nu o cunoaştem.
Cristina Andrei a pornit cu dreptul în literatură. Nu am apucat să o felicit pe autoare, o fac acum, spunându-i că ne-a oferit modelul unui învingător. Prin forţa exemplului său, de a transforma grijile şi neliniştile, nedreptatea şi aparentul eşec al unui fragment de viaţă, în literatură de cea mai bună calitate. Şi o asigur de ceea ce ştie: că de câte ori îl va contacta pe Dumnezeu îi va răspunde. Iată, şi prin împliniri ca acestea care justifică orice suferinţă şi orice eşec. Fii Binevenită în literatură, Cristina Andrei!