Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Există multe moduri de a scrie istoria... Uneori, poate fi spusă pe îndelete, dar asta, bineînţeles, i-ar interesa doar pe specialişti...Jean-Luc Hees ne invită în culisele Casei Albe pe culoarele neoficiale.
Lectura acestei cărţi îi va oferi cititorului adevărate momente de delectare. Pe deasupra, fără falsă pedanterie, cu un ritm dintre cele mai seducătoare, Jean-Luc Hees face o distincţie fermă între mentalităţile prea învechitei Europe şi mereu tinerei Americi.
ÎNCEPUTURILE. Este de observat la început că în această
carte nu este vorba despre miticul şi sfântul Washington, unde îndeobşte se spune că a
descălecat primul preşedinte al Statelor Unite. Nici pe departe. De-abia John
Adams, în 1800, încearcă să scoată din anonimat, la propriu şi la figurat, clădirea
gândită de irlandezul James Hoban. Casa Albă nu era decât o construcţie
neterminată, în 
mijlocul unui orăşel încă în formare, înecat în noroi sau în
praf, după anotimp. În curtea reşedinţei animalele păşteau în voie, iar toaleta
era, evident, în fundul curţii. Unde este măreţia? E la fel de stupefiant să
citim că reşedinţa prezidenţială americană
era în anii 1800 deschisă oricui dorea să intre. Mai mult, Congresul s-a
dovedit de-a lungul anilor extrem de zgârcit să aloce fonduri Casei Albe,
chiar şi atunci când acoperişul practic stătea să cadă în capul ocupanţilor.
Iar preşedinţii americani aveau ca servitori pe propriii angajaţi.
LOCATARII. Fiecare locatar al Casei Albe este creionat cu fineţe. În zorii mileniului al treilea nu putem să nu gustăm umorul lui Abraham Lincoln. Într-o zi când comandantul armatelor nordiste, sufocat de ingerinţele preşedintelui în mersul războiului, îi trimite o telegramă răutăcioasă cu următorul conţinut: “Am capturat 6 vaci sudiste. Ce să facem cu ele?”, iar preşedintele Lincoln îi răspunde: “Mulgeţi-le”. Cititorii vor fi surprinşi de faptul că preşedinţii SUA nu sunt cu nimic deosebiţi de oamenii obişnuiţi. De exemplu, mediocrul Harding transformă Casa Albă în tripou, iar tăcutul Coolidge nu scotea nici un cuvânt când i se cerea ceva, iar ziariştilor le răspundea întotdeauna cu nu.
Citește pe Antena3.ro
