"– O, Doamne! – raspunse bunul ghicitor –/Eu o stiu pricina, frate slujitor,Si tocma d-aceea vremea prelungesc,/Ca imi este mila lumea sa muncesc;/Dar puteam inelul sa-l ghicesc pe loc/Si bagam d-atuncea pe mai multi in foc;/Ci crez omenirei, ca om sunt si eu,/Si gresim adesea toti lui Dumnezeu;/Dar el ne asteapta sa ne pocaim,/Nu ne pedepseste-ndata cum gresim,/Intr-acest chip noua pilda vrand a rau-n grab sa-l pedepsim…'
De obicei lui Anton Pann i se rezerva un loc de folclorist, ceea ce e cu mult prea putin. Eruditia lui in materie de traditie orala si populara este enorma. Ochiul distinge pe loc elementul taranesc de cel universal. Schimbarea ritmicei, neprevazutele rime interioare, armonizarea colorilor verbale tipatoare dezvaluie un artist desavarsit. Arta e clasica, indreptata doar spre observatia morala. Povestea vorbei este o comedie a cuvintelor pure si in acelasi timp o comedie umana integrala, facuta din observatii impersonale, stereotipe, cunoscute dinainte, surprinzatoare in totala lor lipsa de inedit, in rigiditatea lor chinezeasca, persiflatoare, de intelepciune milenara. (G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini panain prezent)