Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Stefan Banulescu a absolvit in 1952, facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti, unde i-a avut profesori, intre altii, pe George Calinescu, Tudor Vianu, Alexandru Rosetti si Alexandru Graur. Prima sa carte, ,,Drum in campie', publicata in 1960, reunea reportaje publicate initial in presa timpului.
Volumul de nuvele ,,Iarna barbatilor', aparut in 1965, a fost considerat adevaratul debut in proza al autorului si s-a bucurat de o foarte buna receptare din partea criticii de specialitate. A obtinut premiul Uniunii Scriitorilor si a avut mai multe reeditari. ,,Iarna barbatilor' a atras atentia si in strainatate, a fost tradus integral sau partial in mai multe limbi europene. Nicio povestire cuprinsa in ,,Iarna barbatilor' nu ofera titlul volumului. Fiecare text contine o anume magie, un teritoriu mental fantastic proiectat in spatiul Campiei si al baltilor Dunarii. ,,Campia, cu orizontalitatea ei fara sfarsit, demoralizanta, seamana cu desertul. Singuratatea, monotonia, ceata, mlastina sau caldura toropitoare de vara care produce un tremur halucinant al aerului favorizeaza iradierea in fantastic.',(de)scrie Alex. Stefanescu in ,,Istoria literaturii romane contemporane'.
Intr-un sat de pescari inundat de apele dezlantuite ale Dunarii, ,,Mistretii erau blanzi'. Acesta este titlul uneia dintre cele mai puternice si dramatice nuvele din volum. In lupta deznadajduita cu stihiile naturii, cu sufletele aproape inecate, Condrat si Fenia cauta disperati un loc uscat, pentru a-si ingropa crestineste copilul. ,,Apa din jurul dunelor se invalmasi brusc, aruncand bucati de noroi si ierburi uscate, smulse de la fund. Barca cu sicriul fu izbita in coaste de un suvoi de apa cu gheata, venit dinspre padurea de stejari, si incepu sa pluteasca singura, tarata de curentii repezi, invartita pe loc, zvarlita peste petele rotitoare de plavie si de crengi sfasiate.' Tabloul terifiant, neputinta in fata fortelor oarbe, stradaniile disperate de a inainta prin salbaticia apelor vrajmase incorporeaza o unda de fantastic infricosator. Apare halucinanta Vica, o femeie de o senzualitate inacceptabila si de aceea hulita si gonita de comunitate: ,,Nene Condrate, m-au izgonit. M-au alungat si de pe ulitele cu apa, sa ma rupa mistretii. N-am unde ma duce! Cu lumea nu mi-e frica de pier...' Mistretii apar inotand, taind apa cu spinarile sure, cu boturile paroase si iarba uscata pe colti si trec mai departe stranii si fantomatici.
In asezarile umane izolate, privite de aproape de Stefan Banulescu exista izvoare ale mitologiei autohtone. In geografia fantastica a unor tinuturi izolate, strabate istoria celui de-al doilea razboi mondial. Alteori, in decoruri realiste, apar si dispar elemente magice. Un convoi calatoreste pe timp de noapte, cand oamenii nu se vad la fata, ,,la dropie'. Pasarea salbatica, greu de vazut, si mai greu de vanat care da titlul nuvelei are doua ipostaze de zburatoare rara si de femeie. ,,Dropia nu se poate prinde nici vara, nici toamna, e greu si de arit, sta la capat de miriste, in soare. Si in soare nu te poti uita. Numai iarna pe polei o poti atinge, cand are aripile ingreuiate si nu poate zbura si seamana la mers cu o gaina. De multe ori cand e polei, nu-i dropie si cand e dropie, nu cade polei.' In capitolul ,,Cantece de campie', cuprins in volumul de fata, autorul rezuma semnificatia: ,,Am catat dropia-n soare/ Ca eram de-nsuratoare/Am varat mana in cer/ Si am dat vara, de ger/Mi-a degerat mana toata/ O-ntinsesem dupa fata (...)' Dropia fascineaza si tulbura pentru ca este o aspiratie suprema, de neatins.
Un personaj din nuvela ,,Satul de lut' pare ca a inteles rosturile tainice ale existentei: ,,Viata e o campie fara margini; pe orizontala ei, o verticala cat de mica poate sa insemne oricand ceva.' Lectura volumului ,,Iarna barbatilor' este o verticala cu iradieri de fantastic.
