Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
1. Anticristul
Autor: Philip C. Almond
Editura: Humanitas, 2025
Traducere: Octavian-Adrian Negoiță
Cine este Anticristul? Timp de două milenii, această întrebare a bântuit imaginația creștinilor. Văzut ca Răul suprem întrupat, fiul Satanei, el era așteptat să apară la sfârșitul lumii - care, pentru primii creștini, era iminent - pentru a-i persecuta pe credincioși, uzurpând locul lui Hristos. A-l recunoaște, pe temeiul Scripturilor, era o datorie esențială pentru a evita amăgirea.
Citește pe Antena3.ro
Philip C. Almond ne invită într-o călătorie captivantă prin istoria complexă a acestei figuri enigmatice, pornind de la Scriptură și ajungând până la Napoleon și la epoca modernă. Anticristul e un coșmar care a depășit granițele religiei creștine, pătrunzând nu doar în islam și iudaism, ci și în imaginarul cultural universal, de vreme ce îl regăsim în artă, politică, filozofie, literatură și chiar în cinematografie.
Oferind o perspectivă academică solidă, însă scris într-un stil simplu și atrăgător, volumul este esențial pentru oricine dorește să înțeleagă figura cea mai persistentă și mai adaptabilă din istoria Occidentului. Mai mult, Anticristul este o invitație la reflecție asupra modului în care așteptarea Răului suprem, anticipat de nenumărate manifestări parțiale, a modelat cultura și civilizația europeană, și nu numai, timp de două milenii.
2. Oracolul nopții
Autor: Sidarta Riberiro
Editura: Humanitas, 2025
Traducere: Walter Fotescu
De ce visăm? Ce înseamnă toate aceste evadări din lumea posibilă, în care se exprimă dorințele și spaimele noastre cele mai mari, în care ne întâlnim cu ființe fantastice sau cu cei dragi care ne-au părăsit, în care putem să cucerim lumea și să facem minuni?
Citind această carte, înțelegem cât de importante au fost visele pentru civilizațiile antice, care le așezau în centrul cunoașterii de sine și al vieții politice, și ne minunăm de unele dintre cele mai bine documentate exemple de profeții onirice păstrate de culturile amerindiene. De la ipoteza potrivit căreia visele de fapt nu există și până la crearea unor dispozitive de ultimă oră care nu doar că dovedesc contrariul, ci le pot și înregistra pentru a fi vizionate ulterior, explorăm aici progresele neuroștiințelor, biochimiei și psihologiei contemporane în ceea ce privește legăturile dintre somn, vise și învățare.
Folosind informații din istorie, antropologie, psihanaliză și literatură, precum și cele mai recente descoperiri științifice, renumitul neurocercetător Sidarta Ribeiro ne propune un adevărat tratat despre știința și istoria viselor.
3. Blaga. În căutarea numelor
Autoare: Florina Ilis
Editura: Polirom, 2025
„Încrederea lui o uimi pe Cornelia şi o făcu să spere din nou. Chipul surâzător al lui Lucian, precum şi ceva nou în felul său de a fi îi atraseră atenţia. Ce se întâmplase în acea zi? Pe unde umblase de a ajuns aşa de târziu acasă? De unde îi venea această certitudine? Făcuse vreo înţelegere cu tovarăşii?! Aşa cum îl cunoştea, nu-i venea să creadă că Lucian ar fi putut să accepte târgul cu comuniştii şi să-şi vândă conştiinţa. Nici chiar de dragul ei sau al lui Dorli. Să aibe, oare, femeia aceea, Elena Daniello, noua muză, o atât de mare influenţă asupra lui încât să-i fi redat pofta de viaţă şi de scris?! Şi ea, Cornelia, ce-ar putea să facă dacă el se îndrăgostise de o altă femeie?! Să-i interzică s-o mai vadă? Nu putea! Era ca şi cum i-ar fi cerut să nu mai scrie, să nu mai respire… Ori de câte ori apăruse o nouă iubire în viaţa lui (Domniţa, Eugenia, Coca), Cornelia retrăise cu şi mai multă intensitate perioada de început a dragostei lor. Se reîndrăgostea cu fiecare femeie care îi stârnea o nouă pasiune soţului ei. Îi recunoştea gesturile de altădată, stările, tresărirea şi tremurul, nevoia de a ieşi din casă, îi îmbrăţişa, pătimaşă, dorinţa. Îi simţea clocotul, freamătul, puterea de a crea. Şi se-ntorcea singură, dar fericită, în trecut. În prima zi. Într-o frumoasă zi de octombrie din anul 1916” (Florina Ilis).
4. Orbirea râurilor
Autoare: Mia Couto
Editura: Polirom, 2025
Traducere: Simina Popa
În Mozambicul sfârşitului de epocă colonială, o tragedie reală - masacrarea unor soldaţi africani şi a unui militar portughez de către armata germană în 1914 - devine punctul de plecare pentru o naraţiune intensă şi profundă în care vocile celor uitaţi ies la lumină. Personajele diverse - o portugheză care pleacă în Mozambic să-şi salveze fiica, un preot care intenţionează să rescrie Biblia, un soldat mozambican care se vede nevoit să se amestece printre albi şi să lupte alături de ei, un maior şi medic german răspunzător pentru diverse ordine brutale - se intersectează treptat în paginile romanului şi trebuie să facă faţă unui eveniment fără precedent: orbirea râurilor. Mizând pe o naraţiune bogată în simboluri şi proverbe africane, cu fragmente ce alternează între personaje şi timpuri, Mia Couto ne invită într-un univers impregnat de realism magic, dar profund ancorat în durerea istoriei. Orbirea râurilor nu este doar o poveste despre colonialism şi război, ci şi despre ce înseamnă să aparţii, să iubeşti şi să ierţi. O meditaţie răscolitoare despre memorie, vinovăţie şi miracolul regăsirii - scrisă de unul dintre cei mai mari povestitori de limbă portugheză.
Autor distins cu Premiul Camões, Neustadt International Prize for Literature, Premiul FIL de Literatura en Lenguas Romances, PEN/Nabokov Award.
5. Ceilalți
Autor: Ion Manolescu
Editura: Nemira, 2025
„Să fie Ceilalți un Urmuz mai întins? Nu, căci epica are continuitate, numai că, totodată, plot-ul e disrupt, fracturat, încărcat de trimiteri la mituri, la benzi desenate, la textele de aventuri ale copilăriei, de la Cireșarii până la Jules Verne, ba chiar și la Ion Manolescu. Mai puțin fantastic decât Buzzatti, cu o baie de emoții mai ponderate decât la Kafka, dublate de o babilonie stilistică ce tinde către Jarry, Ceilalți e mâța textuală a lui Schrödinger: un text-incertitudine, populat cu personaje ițite din magma balcanică. Deși relatează patru povești de dragoste, Ceilalți nu e un roman de dragoste, ci un text fantastic-absurd. Nimic nu e sigur, totul e instabil, iar dibăcia autorului e că, de la plot și personaje până la stilul ce amintește ici-colo de Céline, romanul e egal cu sine însuși, e coerent în dezordinea lui. Un haos bine temperat. O lectură de asediu, complicată, cronofagă; te sleiește intelectual, dar îți face un cadou: n-ai cum s-o uiți” (Florin Chirculescu).
6. Barmanul de la Ritz
Autor: Philippe Collin
Editura: Litera, 2025
Traducere: Andreea Năstase
Iunie 1940. Germanii intră în Paris. Peste tot e în vigoare interdicția de circulație pe timp de noapte, mai puțin la marele hotel Ritz. Dornici să descopere arta de a trăi a francezilor, ocupanții socializează cu elita pariziană, în timp ce Frank Meier, cel mai important barman din lume, lucrează în spatele barului.
Adaptarea este o chestiune de supraviețuire. Frank Meier se dovedește un diplomat abil, câștigă simpatia ofițerilor germani, își cumpără liniștea, dar și pe cea a lui Luciano, ucenicul său, și pe a tulburătoarei și enigmaticei Blanche Auzello. Timp de patru ani, bărbații din Gestapo vor bea cu Coco Chanel, cu teribila văduvă Ritz și cu Sacha Guitry. Acești bărbați și femei, colaboratori sau membri ai Rezistenței, eroi sau profitori de război, se vor iubi, se vor trăda și vor lupta pentru o anumită idee de civilizație.
Cei mai mulți dintre ei nu știu că Meier, emigrant austriac, veteran al războiului din 1914 și dirijor al acestui straniu balet, ascunde un secret întunecat. Barmanul de la Ritz este evreu. Philippe Collin reconstituie o epocă tulbure cu virtuozitate și precizie istorică meticuloase. Prin intermediul personajului său, el devine martorul direct al Franței ocupate și povestește despre eterna confruntare dintre frică și demnitate.
7. Educația stoicului
Autor: Fernando Pessoa
Editura: Humanitas Fiction, 2025
Traducere: Dinu Flămând
„Într-o schiță de prefață compusă pentru opera lui heteronimică, Pessoa însuși stabilea o comparație între Baronul de Teive, Bernardo Soares și Álvaro de Campos, acesta din urmă fiind cel mai expansiv și mai revoltat heteronim din familie. Tustrei ne apar ca inadaptați la viața reală, dar avizi să producă fragmente, texte, literatură - adică o «operă», fie ea și precară. Or iată că Baronul de Teive se sinucide, convins că «arta superioară» a devenit imposibilă, sau conștient de faptul că el este un «infertil». Să înțelegem oare că acea «artă superioară» trebuie să se concretizeze într-un opus organic, rivalizând cu capodoperele tradiției, adică mai mult decât o sumă de fragmente disparate? Implicit este pus în cauză statutul creației pessoane în ansamblul ei. Baronul insinuează astfel că Pessoa nu s-ar ridica la înălțimea exigenței absolute. Poate ar trebui să-și ardă și el manuscrisele, să-și teatralizeze apoi sinuciderea în decorul atemporal al unei arene romane, înconjurat de stele, împlântându-și daga în piept, indiferent dacă Cezarul, sau Cititorul, l-ar grația sau nu” (Dinu Flămând).
8. Filosofia și limitele gândirii
Autor: Mircea Dumitru
Editura: Polirom, 2025
„Mircea Dumitru este unul dintre puținii filosofi români care au luat în serios cerința ca filosofia să se aplece asupra unor teme foarte aplicate, cu uneltele logicii contemporane. Cartea exemplifică într-un mod cu totul remarcabil statutul autorului de filosof profesionist, competent și racordat pe deplin la cercetările de vârf pe plan internațional. În același timp, arată cum un spirit analitic reușește să facă inteligibile susțineri abstracte și complexe chiar și unui cititor mai puțin familiarizat cu temele abordate. Prin publicarea ei, avem bucuria unui eveniment important pentru filosofia din țara noastră și, în general, pentru cultura română” (Adrian Miroiu).
9. Nebunia maselor
Autor: Douglas Murray
Editura: Humanitas, 2025
Traducere: Ines Simionescu
Preocupat de noile războaie culturale purtate în universități, în școli, la locul de muncă, pe rețelele de socializare și în mass-media, celebrul comentator politic Douglas Murray examinează câteva teme centrale ale dezbaterii actuale: orientarea sexuală, feminismul, rasa și identitatea trans. În lumea postmodernă, ne spune el, în care aproape toate marile narațiuni s-au prăbușit, „interpretarea lumii din perspectiva «dreptăţii sociale», a «politicii grupurilor identitare» şi a «intersecţionalismului» este probabil cel mai îndrăzneţ şi mai cuprinzător efort de a crea o nouă ideologie de la încheierea Războiului Rece…”. Ceea ce a început ca o campanie legitimă pentru drepturile omului a ajuns prin exagerare, distorsionare, manipulare la excese care amplifică problemele, reconfigurând relațiile de putere din societate.
