1. Zarathustra lui Nietzsche
Autor: C.G. Jung
Editura: Trei, 2025
Traducere: Bogdan-Alexandru Stănescu
Petrecându-și anii tinereții în Basel, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Jung era fascinat și tulburat de poveștile care circulau în epocă despre excentricitatea și genialitatea lui Nietzsche, dar și despre boala psihică a acestuia. Făcând mai apoi cunoștință cu operele lui Nietzsche în anii de studii la Universitate, tânărul Jung a fost profund marcat de ideile filosofului, care l-au influențat apoi pe tot parcursul vieții sale. Această carte reprezintă transcrierea unui seminar privat, parte a unui întreg ciclu de seminare susținute în limba engleză de C.G. Jung la Zürich, în anii 1920-1930. În cadrul întâlnirilor cu membrii Clubului Psihologic din Zürich, un Jung acum matur vorbea informal despre gânditorul ale cărui lucrări nu numai că îl copleșiseră cu profunzimea înțelegerii naturii umane, dar îi și oferiseră sursele filosofice pentru multe dintre conceptele sale psihologice și metapsihologice. Și, mai presus de toate, argumenta modul în care remarcabila carte a lui Nietzsche Așa grăit-a Zarathustra ilustra în egală măsură geniul și tendințele nevrotice și prepsihotice ale filosofului.
Din moment ce notele seminarului nu fuseseră inițial destinate publicării, Jung s-a simțit în largul său să glumească, să critice persoanele și evenimentele care îl iritau ori îl înfuriau sau să comenteze fără rezerve asupra preocupărilor economice și politice ale unei lumi în care fascismul își începuse tragica ascensiune.
„În prima parte a vieții sale, Nietzsche a fost un intelectual de mare calibru și foarte intuitiv, deosebit de rebel și de critic la adresa valorilor tradiționale, iar toate astea încă se găsesc în Zarathustra. Era însă în el foarte puțin din ceea ce s-ar numi pozitiv; putea critica cu remarcabilă promptitudine, însă încă nu putea sintetiza ori construi și nu putea produce valori. Apoi, dintr-odată, asemenea unei revelații extraordinare, tot ceea ce omiseseră precedentele sale scrieri s-a năpustit asupra lui. S-a născut în 1844 și a început să scrie Zarathustra în 1883, deci când avea 39 de ani. Modul în care a scris-o este absolut remarcabil. El însuși a compus un vers despre asta. A scris: Da wurde eins zu zwei und Zarathustra ging an mir vorbei, adică Și brusc din unu iată-s doi / Și Zarathustra-mi apăru apoi, ceea ce înseamnă că Zarathustra s-a manifestat atunci în el ca o a doua personalitate. Asta ar demonstra că lui îi era destul de limpede că nu se identifică cu Zarathustra. Dar cum ar fi putut el presupune o asemenea identitate în acele vremuri, când nu exista psihologia?” - C.G. Jung.
2. Meserii nerecomandate femeilor
Autoare: Gabriela Adameșteanu
Editura: Polirom, 2025
„Meserii nerecomandate femeilor este o carte de memorialistică remarcabilă, singulară în literatura română. Gabriela Adameșteanu lucrează cu temele majore ale universului ei artistic, întoarse spre propria viață: feminitatea și familia (câte bariere sunt până la a simți încrederea și apropierea pe care le promit). La ele se adaugă sinuozitățile condiției de scriitoare. Povestindu-și biografia, cu farmecul epic deja cunoscut (în care intră necruțarea, aici de sine), autoarea încearcă s-o facă inteligibilă prin intermediul amintirilor personale și prin explicații furnizate de o istorie convulsivă. Este o carte despre trecut (ca orice carte de memorii), îndreptată decis spre viitor” (Sanda Cordoș).
„Nu este o carte de bilanț, chiar dacă se referă mai mult la experiențele mele și mai puțin la ale altora. Încerc doar să arăt cum am ajuns să-mi asum meseria de scriitoare, nedorind-o, deși s-ar părea că era singura potrivită mie. Dar, la fel ca mai toate cărțile mele, și aceasta «mi-a scăpat din mână». A devenit și o carte despre părinții mei, despre memoria neștiută a lumii dispărute în care ei au trăit” (Gabriela Adameșteanu).
3. Sidi
Autor: Arturo Pérez-Reverte
Editura: Polirom, 2025
Traducere: Mioara Adelina Angheluță
„În romanul Sidi. O poveste de la graniţă am contopit, cu libertate scriitoricească, istoria, legenda şi imaginaţia. Sunt mulţi Ruy Díaz în tradiţia spaniolă, iar acesta este al meu” (Arturo Pérez-Reverte).
Povestea legendarului El Cid, spusă de autorul bestsellerelor Tabloul flamand și Tangoul Vechii Gărzi.
Arturo Pérez-Reverte s-a născut în 1951 în Spania, la Cartagena. Vreme de peste douăzeci de ani, între 1973 şi 1994, a fost jurnalist şi corespondent de război pentru ziarul Pueblo şi apoi pentru Televiziunea Spaniolă. A debutat ca prozator în anul 1986, cu romanul Husarul (Polirom, 2006), urmat de Maestrul de scrimă (1988; Polirom, 2004). Adevăratul succes i l-a adus însă Tabloul flamand (1990; Polirom, 2003, 2012), distins în Franţa cu Grand Prix de Littérature Policière. De o mare popularitate s-au bucurat şi cărţile sale ulterioare: Clubul Dumas (1993; Polirom, 2004, 2016), Conspiraţia din Sevilla (1995; Polirom, 2005), Harta sferică (2000; Polirom, 2005), Regina Sudului (2002; Polirom, 2004, 2017), Pictor de război (2006; Polirom, 2008) şi Falcó (2016; Polirom, 2018). Pérez-Reverte a cunoscut un succes remarcabil cu seria romanelor de aventuri ce îl au ca personaj principal pe căpitanul Alatriste, din care la Editura Polirom au apărut volumele Căpitanul Alatriste (2006), În numele sângelui nespurcat (2007) şi Soarele de la Breda (2008).
4. Focul imaginației
Autor: Mario Vargas Llosa
Editura: Humanitas Fiction, 2025
Traducere: Tudora Șandru Antonescu
Cartea de față este prima parte din volumul întâi al monumentalei opere jurnalistice semnate de Mario Vargas Llosa, care reunește articolele scrise între 1963 și 2020 și reprezintă o amplă incursiune a scriitorului peruan în domeniul creației literare și artistice din secolul XX și din primele două decenii ale secolului nostru.
Structura cărții se bazează nu pe ordinea cronologică, ci pe cea tematică, și constă din două mari secțiuni: I. Arta ficțiunii: dezbateri și aproximări, și II. Cărți și scriitori. Cea dintâi pornește de la o analiză teoretică fundamentată pe multiple exemple (Literatura este foc, Literatură și exil, Literatura damnată...), iar cea de a doua înfățișează o serie bogată de portrete de scriitori din literaturile franceză, anglo-saxonă și latino-americană.
5. Noi, cei care luptăm cu Dumnezeu
Autor: Jordan B. Peterson
Editura: Trei, 2025
Traducere: Constantin Dumitru-Palcus
Jordan Peterson ne poartă prin vechile povestiri biblice despre revoltă, sacrificiu, suferință și triumf, istorii care stau la baza întregii lumi occidentale. Plecând de la psihologia religiei, mitologie și filosofie, el dezvăluie înțelepciunea profundă a textelor biblice, explicând de ce le ignorăm astăzi și ce primejdie imensă ascunde această îndepărtare de Biblie. Adam și Eva și căderea eternă a omenirii; războiul sângeros dintre Cain și Abel; potopul îngrozitor al lui Noe; prăbușirea spectaculoasă a Turnului Babel; aventura teribilă a lui Avraam și epopeea lui Moise și a israeliților - ce ne-ar putea spune astăzi toate aceste povești? Cum ne-au ajutat ele, de-a lungul mileniilor, să înțelegem lumea și cine suntem? Și cum ne pot ele ghida în căutarea eternă a sensului și țelului ultim al vieții noastre? Plină de intuiții și de interpretări provocatoare, cartea de față îi conduce pe cititori într-o aventură intelectuală impresionantă.
6. Prizonierul visului stacojiu
Autor: Andreï Makine
Editura: Polirom, 2025
Traducere: Alexandra Cozmolici
Un regizor călătoreşte în taigaua sovietică pentru a filma un documentar intitulat Prizonierii visului stacojiu, care îi are în centru pe străinii ademeniţi de marea iluzie sovietică. Tânărul Lucien Baert, născut în 1918, se alătură unei celule a Mişcării Tineretului Comunist şi are în sfârşit şansa de a descoperi ţara visurilor sale graţie unei călătorii organizate în URSS în 1939. Nu trece mult până descoperă că delegaţiei din care face parte i se arată un „sat Potemkin”, unde locul ţăranilor este luat de actori. Pe drumul de întoarcere, autorităţile fabrică un caz pentru a-l acuza de spionaj pe străinul vorbitor de rusă. Condamnat la opt ani de detenţie într-un lagăr de muncă forţată din Urali, în 1942 este trimis pe front. După ce-şi însuşeşte actele unui camarad ucis în luptă, supravieţuieşte luându-şi o nouă identitate şi devenind Matvei Belov.
După douăzeci şi opt de ani petrecuţi în Uniunea Sovietică, dintre care paisprezece ani în Gulag, Lucien părăseşte în secret Rusia în vara lui 1967 pentru a reveni în Franţa. Sfâşiat între două identităţi, este luat sub aripa ei de o jurnalistă care îl convinge să publice o carte ce îl va transforma într-un erou al sentimentelor antisovietice. Dar Lucien începe să se simtă un impostor, un idiot util exploatat de anticomuniştii de profesie. Aşa că, după şapte ani în Franţa, se întoarce în URSS, stabilindu-se într-un colhoz din Rovnoe, o regiune rurală considerată „fără perspective” şi condamnată la simpla supravieţuire, dar unde oamenii dau dovadă de generozitate şi solidaritate. Numai că dezmembrarea URSS-ului şi ascensiunea capitalismului sălbatic adus de oligarhi va transforma acest scurt moment de utopie împlinită şi de vis al existenţei colective într-un coşmar.
7. Iubirea e o artă
Autoare: Agnès Martin-Lugand
Editura: Trei, 2025
Traducere: Claudiu Constantinescu
Într-un mic restaurant, un bărbat și o femeie fac cunoștință din întâmplare. Rebecca este o scriitoare în căutare de inspirație, care simte că viața îi scapă printre degete. Lino, un artizan pasionat de istoria artei, este măcinat de propriul trecut și de căutarea absolutului. Înclinat spre confidențe, el i se destăinuie Rebeccăi înainte de a dispărea în noapte. Fascinată de poveste, ea pornește pe urmele lui, cu gândul nebunesc de a face din Lino eroul următorului ei roman.
După ce a profesat ca psiholog timp de șase ani, Agnès Martin-Lugand s-a dedicat scrisului, publicându-și primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea, în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012. Remarcată rapid de bloggerii atenți la mediul literar virtual, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul în lumea editorială tradițională. Astfel, romanul său a cunoscut un succes uriaș nu doar în Franţa, ci în întreaga lume, drepturile de ecranizare fiind achiziționate de o casă de producție de la Hollywood.
8. Un boem la București
Editura: Humanitas, 2025
Traducere: Alex Drace-Francis
„În prima jumătate a secolului al XIX-lea, lumea s-a pus în mişcare. Epoca de făurire a statelor şi culturilor naţionale a fost plină de conexiuni transnaţionale. O descoperire recentă ne permite să recitim povestea aceasta, dar să şi aflăm multe lucruri noi despre starea lumii de atunci, prin ochii unui personaj uitat. Scrisorile și reportajele lui Bernhard Stolz - jurnalist și om de litere cu ascuțit simț critic, un personaj erudit, monden, cu vederi deschise, şi un fin comentator al artei, literaturii, muzicii - se remarcă prin curiozitatea, precizia şi umorul cu care autorul observă, oriunde călătorește - la Pesta, București ori Constantinopol -, viața locală. De la ceremoniile de curte «de sus» la viaţa domestică «de jos», de la fenomenele astronomice de pe cer la canalizarea de sub pământ, almanahuri, artificii, bâlciuri, cântăreţe, chelneri, comete, girafe - nimic nu scapă privirii atente a praghezului Stolz” - Alex Drace-Francis.
9. Cavalerul celor Șapte regate
Autor: George R.R. Martin
Editura: Nemira, 2025
Traducere: Laura Bocancios, Oana Stănescu
Cu aproape un veac înainte ca Tronul de Fier să devină miza disputelor din Urzeala tronurilor, prin Westeros cutreierau doi eroi stranii: un cavaler rătăcitor și un băiat al cărui destin era ascuns sub mantia anonimatului. Sir Duncan, numit „cel Înalt”, nu strălucește prin noblețe sau prin averi, ci prin statură, devotament și curaj. Iar lângă el se află Egg, un scutier mic de statură, dar purtător al unui secret care poate zdruncina întregul regat.
Aceste trei nuvele reunite într-un singur volum pun în lumină aventurile lor prin regate măcinate de intrigi, speranță, trădare și amintiri despre dragoni ce au zburat pe deasupra orașelor distruse. În timp ce tronurile se conturează în umbră, destinele lui Dunk și Egg urcă pe scara legendelor. Iar când rivalitățile și comploturile din Westeros alunecă pe tăișul sabiei, ei trebuie să învețe, cu prietenie și umilință, că uneori măreția nu se naște din sânge, ci din inimă.


