Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
1. Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni
Autor: Cosmin Leucuța
Editura: Humanitas, 2024
„Calitatea cea mai importantă a scriitorului Cosmin Leucuța, în acest volum de proză scurtă, este intensitatea vizuală a stilului său - a little bit country, a little bit rock’n’roll. Ochiul cinematografic alunecă între imaginile suave ale nostalgiei și sălbăticia realității, între începutul domol și finalul fulminant, între ceea ce este aparent și ceea ce este semnificativ. Locurile și întâmplările care alcătuiesc povestirile din volum sunt anume create pentru a pune o presiune uriașă pe umerii personajelor care, de cele mai multe ori, ajung în ipostaze tragice (mai mici sau mai mari), aceleași prin care am trecut cu toții sau am putea trece cândva. Și mai cred că sunt situații pe care autorul, într-un fel sau altul, le-a trăit deja. Măcar sufletește” - Cristian Vicol
2. Cărți de bun gust
Autor: Călin Torsan
Citește pe Antena3.ro
Editura: Litera, 2024
„La prima vedere, Călin Torsan e un Don Quijote care îi aduce împreună - nonșalant și aleatoriu - pe Ioan Meițoiu și James Joyce, pe Arabella McIntyre-Brown și pe Graham Greene, doar ca să demonstreze utilitatea practică a literaturii. Ce îi iese însă din călătoria asta e o carte rară, insolită, de un umor nebun. Un deliciu!” - Matei Florian.
3. Aceste iubiri care ne macină
Autoare: Antoaneta Zaharia
Editura: Litera, 2024
„Acest roman al Antoanetei Zaharia este o demonstrație de virtuozitate și în folosirea teodolitului pentru intabulări planetare, și a microscopului adus la firul ierbii. De la distanță, personajele sunt o încrengătură de lunatici. De alături, ori dinăuntru, se privesc cu duioșie, (supra)viețuind și ele ca tot omul. Joc de roluri minuțios, performant, așa cum îl puteți vedea și pe cel al actriței Antoaneta Zaharia, serile, la Odeon” - Doru Mareș.
4. Inconfortabil
Autoare: Aurora Liiceanu
Editura: Polirom, 2024
Nebunia relației dintre Tolstoi și Sonia a devenit insuportabilă odată cu apariția celui mai apropiat discipol al lui, adept al vieții austere care constituia miezul doctrinei tolstoiene. Sonia a fost plăcut impresionată când l-a întâlnit, dar instinctul ei și suspiciunea, care-i acompania cumplita posesivitate, au făcut-o să aibă presimțiri negre. Neliniștea resimțită în prezența nobilului Certkov, căci așa îl chema, o punea în gardă. Certkov va deveni dușmanul ei. El va face o alianță cu mezina Sașa, cel mai iubit copil al lui Tolstoi și cel mai puțin iubit copil al Soniei, și se va lupta pentru moștenirea literară a lui Tolstoi cu Sonia, înainte și după moartea scriitorului.
Ultima parte a vieții lui Tolstoi a fost scena unor întâmplări incredibile, sinucideri regizate de Sonia, alternate cu excese de dragoste, și toate din cauza geloziei și urii ei față de cel care pusese stăpânire pe sufletul și gândurile marelui om. Dușmanul Soniei îi controla mintea lui Tolstoi, iar ea era exclusă din afectivitatea lui de altădată, din preocupările lui. Ce se întâmplă atunci când doi parteneri de viață hotărăsc să nu-și ascundă nimic, să-și spună totul? Oare ceea ce numim astăzi transparență radicală consolidează cuplurile sau, dimpotrivă, le destabilizează?
În cazul lui Bertrand Russell și al Dorei Black, sinceritatea absolută a provocat gelozii care au avut drept consecință separarea lor. Simone de Beauvoir și Jean-Paul Sartre au promis să-și împărtășească toate sentimentele, fanteziile și experiențele, dar nu au fost foarte fericiți în relația lor deschisă, cel puțin ea. Pactul de sinceritate dintre Tolstoi și soția sa Sonia, cu lectura reciprocă a jurnalelor intime, le-a deteriorat relația, făcând-o de-a dreptul insuportabilă spre final din cauza neîncrederii, geloziei și suspiciunilor. Pare așadar că transparența radicală aduce cu sine riscuri. Și nu doar pentru cupluri, precizează Aurora Liiceanu, extinzându-și analiza la societatea de azi, în care expunerea publică a persoanelor și opiniilor - inclusiv a celor radicale - duce adesea la polarizări și la adevărate războaie ale sexelor.
5. Declarație individuală
Autoare: Elfriede Jelinek
Editura: Polirom, 2024
Traducere: Alexandru Al. Șahighian
O investigaţie a fiscului, în cursul căreia îi sunt analizate inclusiv e-mailurile cele mai personale, o determină pe Elfriede Jelinek să-şi treacă în revistă propria viaţă. Pentru prima dată, autoarea scrie despre partea evreiască a familiei sale. Relatări privind destinul rudelor care au fugit din Austria în timpul naziştilor sau care au fost deportate şi omorâte se regăsesc în datele oficiale. În acelaşi timp, investigaţia situaţiei ei financiare o determină să reflecteze la mişcările capitaliste globale. În ce măsură statele continuă să profite şi astăzi de averile evreieşti confiscate? Şi, în contrapartidă, câţi foşti nazişti de frunte au primit compensaţii fără mare vâlvă după 1945? Şi care sunt schemele actuale de evitare a impozitelor sau scandalurile de fraudă gen Cum-Ex, în care a fost implicat, spre exemplu, procesatorul de plăţi Wirecard?
Pe cât de autobiografică, pe atât de universală, pe cât de sarcastică, pe atât de inflamată, Declaraţie individuală ne dezvăluie o Elfriede Jelinek care îşi reglează conturile nu doar cu ea însăşi, ci şi cu societatea, care pare mai preocupată de răufăcători decât de victime, urmărind ramificaţiile tranzacţiilor financiare, ce reprezintă unul dintre marile secrete ale economiei moderne.
6. Sara
Autor: Ștefan Agopian
Editura: Polirom, 2024
„Fascinat de entropia identităţii şi de ambiguitatea structurală a lumii, Ştefan Agopian este un maestru al amânării intrigii, un poet al aşteptării. Evidentă mi se pare dimensiunea picturală a paginilor sale, efect al predilecţiei romancierului pentru discursul descriptiv. Regăsim în paginile lui ideea nietzscheană a ciclului arbitrar al existenţei ca eternă reluare a aceluiaşi, căci Agopian percepe istoria şi identitatea umană, deopotrivă, ca palimpsest de ficţiuni închipuite de imaginaţia auctorială, interesată să experimenteze nu adevărul absolut, ci «adevărurile» multiple şi schimbătoare. Iată de ce «rotirea nesfârşită a sferelor cărţii în jurul sferei mercurice» (care poate fi un gest, un cuvânt, un peisaj, un eveniment sau un personaj) este imaginea emblematică a formulei narative a acestui prozator, unul dintre cei mai originali dintre scriitorii români de factură postmodernistă” - Carmen Muşat.
7. Steaua divină
Autoare: Violeta Berea
Editura: Litera, 2024
„Violeta Berea mizează pe intensitate și îi reușește. Proza ei, chiar și când are inflexiuni fantastice, este o excelentă radiografie a timpului și a societății noastre recente. Și dincolo de lucrurile pe care le vedem și le intuim toți, ea reușește mereu să scoată în prim-plan extraordinarul și să releve din faptele mici ale vieții înțelesul ascuns” - Cosmin Perța.
8. Plexus
Autor: Henry Miller
Editura: Polirom, 2024
Traducere: Antoaneta Ralian
Romanul Plexus, publicat la Paris în 1953, conţine cea mai amplă descriere a valorilor, credinţelor, opiniilor şi deciziilor de viaţă ale scriitorului, în lupta sa pentru supravieţuire în New Yorkul dinaintea izbucnirii Primului Război Mondial. Mai mult decât un roman, Plexus este confesiunea unui personaj fascinant - atât în momentul „crucificării” sale, cât şi mai târziu, când controversata trilogie era deja scrisă - sub forma unei avalanşe de emoţii, idei, viziuni şi coşmaruri despre om şi locul său precar în societatea secolului XX, în care arta pare să fie singurul refugiu al sufletului. Curiozitatea nepotolită a lui Miller îl face să abordeze orice subiect şi orice aspect al existenţei fără limite sau tabuuri; tot ce înseamnă viaţă este admirat, criticat, ironizat, evaluat din toate unghiurile, uneori cu cruzime, alteori cu tandreţe, însă întotdeauna cu umor.
Plexus este al doilea roman din trilogia Răstignirea trandafirie, scrisă de Henry Miller pe parcursul a zece ani, interzisă în Statele Unite ale Americii şi publicată la Paris între 1949 şi 1960.
9. Viața mea în 1984
Autor: Gelu Diaconu
Editura: Litera, 2024
„Am să mă-ntorc bărbat! Așa te întorci din armată: bărbat cu sindrom posttraumatic, proiectat pe fundalul sumbru al anilor ’80, în plin comunism, în plină penurie de orice mijloace de trai. Un roman percutant, un prozator care își poartă cu mână sigură protagonistul de la un capăt la altul al distopicului an 1984” - Ștefania Mihalache.
